Criza a fost prevazuta
Desi matematica joaca un rol important in stiintele economice, prezicerea crizelor financiare este dificila. Modelele matematice existente nu reusesc sa cuprinda intreaga complexitate a economiilor lumii. Insa recenta cadere a pietei de valori, din cauza devalorizarii caselor americane, a fost prevazuta inca de acum 5 ani de Didier Sornette, profesor de teoria riscului, de la Universitatea ETH din Zurich. Sornette n-a reusit sa prezica data exacta a prabusirii pietei, insa a publicat mai multe articole, inainte de eveniment, in care atentiona lumea de pericolul ce ne paste. Nimeni nu l-a bagat in seama. Metodele matematice ale lui Sornette, bazate pe teoria fractalilor, s-au dovedit eficiente in acest caz. Mai mult, in ianuarie 1999, a prezis ca piata de valori a Japoniei se va ridica cu 50% pana la sfarsitul anului, cu toate ca analistii estimau caderea ei. Pe 31 decembrie, indexul NIKKEI, care masoara nivelul pietei nipone, urcase cu 49%.
Cosmarul Euro
Dar nimeni, nici chiar Didier Sornette, nu a prezis criza ce afecteaza acum Grecia, tara ajunsa in pragul falimentului, nici directia similara in care se indreapta Spania, Portugalia si Irlanda. Care este insa problema, de ce s-a ajuns aici si ce se poate face pentru a o rezolva?
In 2007, deficitul financiar al Greciei incepuse sa creasca (insa, raportat la produsul national brut, nu-l depasea pe cel al Statelor Unite din anii '80), in timp ce Spania avea un surplus financiar. Datoriile mici nu sunt o problema, atata timp cat pot fi tinute in frau. Dimpotriva, daca banii imprumutati sunt bine investiti, ei duc la progres si dezvoltare. Deci, toate pareau bune si frumoase, in consecinta, tarile europene atrageau capital extern, stabilitatea euro fiind principalul magnet.
Dar, intr-o buna zi, a sosit criza financiara mondiala, generata in Statele Unite. Ca urmare, capitalul extern s-a evaporat, veniturile au scazut si deficitele au crescut. Iar avantajul de a avea euro ca moneda nationala s-a transformat intr-un cosmar. De ce? In perioada de inflorire din ultimii ani, salariile si preturile din piata euro au crescut mai mult decat in restul Europei. Acum, ca banii au disparut, tarile vulnerabile sunt nevoite sa-si reduca costurile. Dar asta e mai usor de zis decat de facut. Cand beneficiaza de moneda proprie, guvernul poate devaloriza cursul valutar. Cu exceptia celor ce calatoresc peste hotare, cetatenii nu simt nici o schimbare imediata, pentru ca veniturile raman aceleasi. In realitate, salariile si preturile coboara fata de cele din tarile ce o duc mai bine, iar, pe termen lung, acest fapt duce la scaderea, macar temporara, a nivelului de trai. (Cat de puternica este opozitia la taierea salariilor se vede, de exemplu, in demonstratiile din Grecia, dar proteste similare izbucnesc oriunde guvernul reduce veniturile populatiei. Vezi, recent, Romania.) Insa tactica devalorizarii monedei intr-o singura tara e imposibila pentru o moneda comuna. Ideal pentru Grecia ar fi sa coboare preturile, in timp ce Germania le ridica. Insa Germania, care prospera, refuza sa accepte stimularea inflatiei prin tiparirea de bancnote, asa ca Greciei ii ramane doar sansa sa creeze o deflatie artificiala, adica sa coboare preturile si salariile. Dincolo de opozitia populatiei, problema este ca deflatia duce la supraproductie, cu o acumulare de bunuri care nu se vand. Ca urmare, patronii nu fac bani si isi concediaza angajatii. Deci, somajul creste si veniturile scad, in timp ce datoriile, atat ale tarii cat si ale cetatenilor, raman.
Ce va urma?
Daca Germania si Franta ajuta Grecia sa iasa din criza, vor fi nevoite sa precedeze la fel cu Spania, Portugalia sau orice alta tara ajunsa in prag de faliment. Nu e de mirare ca nemtii si francezii se opun vehement la o asemenea decizie, care le-ar afecta rapid nivelul de trai. Alta solutie ar fi ca Grecia sa renunte la euro, insa aceasta actiune ar reduce puterea monedei, care s-ar devaloriza si mai mult, daca Spania, Portugalia sau Irlanda sunt nevoite sa imite Grecia. Atunci, Germaniei nu i-ar mai conveni sa sprijine euro si va dori sa revina la marca, caz in care alianta economica a Europei ar putea colapsa. Din pacate, la asta se poate ajunge cand traiesti separat, dar tii banii impreuna.
Deci, este euro in pericol sa piara? Economistul american Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, crede ca da, o situatie pe care nici el nu a intrevazut-o pana acum. "Daca liderii europeni nu incep o actiune puternica care sa ajute Grecia sa treaca peste partea cea mai grava a crizei", a spus Krugman, "o reactie in lant va urma, si posibilitatea ca euro sa dispara devine reala". Deci, tarile care au adoptat o moneda comuna sunt in aceeasi barca, si daca una din ele clatina barca si cade in apa, exista riscul sa le scufunde si pe celelalte.
Invatatura
Euro a fost prima experienta de anvergura in care tari dezvoltate si-au unit moneda pentru a face fata concurentei economice externe. Totul parea sa mearga struna. Europa vestica inflorea, piata de desfacere crestea, iar cateva foste tari comuniste, cum ar fi Romania, Ungaria si Cehia, beneficiau de bogatiile comunitatii europene si cresteau odata cu ele. Insa a fost suficienta o criza financiara, pentru a zgudui un sistem de cooperare ce parea de nezdruncinat.
Cand au hotarat sa adopte euro, Grecia, Spania si Portugalia au vazut avantajele, dar nu s-au gandit ca pierd flexibilitatea de a influenta propria moneda in momente de criza. Tari ca Marea Britanie si Suedia au stat deoparte, nu pentru ca n-ar fi putut intra in joc, dar au preferat calea mai prudenta de a analiza consecintele posibile. Decizia lor s-a dovedit inspirata.
Faptul ca Romania n-a fost in pozitia de a adopta moneda europeana este, in momentul de fata, un avantaj. Criza economica din tara ar fi fost mai drastica decat in clipa de fata daca guvernul ar fi renuntat la leu. Dar asa cum stau lucrurile, Romania are sansa de a controla moneda in caz de nevoie. Sa speram ca, independent de dificultatile ce se pot ivi in viitor, cei de la carma tarii vor folosi acest privilegiu, pentru a ocoli obstacolele pe care Grecia le intampina azi.
FLORIN DIACU - Department of Mathematics and Statistics, University of Victoria - P.O. Box 3045 STN CSC, Victoria, B. C. Canada, V8W 3R4