O data sau de doua ori in viata, familia intreaga se ducea la fotograf. Nu zambeau aparatului. Privirile lor, de multe ori crispate, sunt, parca, cu buna stiinta indreptate spre viitor. Sa-i vada si altii cum aratau ei. Unele din imagini sunt de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, deci de pe la inceputul artei fotografice. Asa este, de exemplu, fotografia din care priveste un preot tinut de brat de preoteasa lui. (foto 1) Bunica, nascuta la 1870, spunea ca este un unchi de-al ei, mult mai in varsta decat ea. Fotografia imi aduce aminte de atmosfera ireala, de sfintenie, din biserica satului, cand duminica ori in alte sarbatori priveam "Usile Imparatesti" ale altarului. Stiam de la bunici, si vorba lor n-o puteam pune la indoiala, ca dincolo de acele usi "popa nostru" transforma painea in trupul Mantuitorului si vinul in sangele Sau.
Privesc, apoi, o alta fotografie (foto 2), in care apar tarani tineri. Feciorii si barbatii poarta la maneca sau rever tricolorul, semn ca fac parte din formatia unei garzi nationale, care a luat fiinta in fiecare sat ardelean, imediat dupa primul razboi mondial, cu putin timp inainte de Marea Unire. Este vorba despre cea din comuna Rusi. Langa comandantul lor, ofiterul din centru, se afla un om mai in varsta. Este bunicul. El va fi ales, de catre sat, primar, dupa destramarea administratiei locale austro-ungare. Privesc oamenii din fotografie. Sunt tineri. Eu insa mi-i aduc aminte batrani, in serile lungi de toamna, cand se strangea pe rand vecinatatea, de la o gospodarie la alta, sa se ajute la depanusatul porumbului...
Ultima fotografie (foto 3) reprezinta o nunta din anii '20 ai secolului trecut. Barbatii erau ciobani. Unii au ajuns, in urma oilor, pana in stepa rusa, unde i-a prins revolutia bolsevica. Au trebuit sa stea acolo pana prin 1936, cand datorita politicii externe duse de Nicolae Titulescu, care a incheiat un acord cu sovietele, au putut sa se intoarca in Sibielul natal, ca sa-si inceapa, asa cum au dorit, Marea Calatorie din cimitirul de langa biserica lor. Mirii din fotografie au avut alta soarta. El venise din Statele Unite, unde era plecat de un an, sa se casatoreasca. Planul era sa-si duca si sotia acolo, sa mai stea un an-doi si apoi sa se intoarca cu bani, pentru a-si cumpara pamant. N-a fost sa fie asa. I-am cunoscut acum vreo douazeci de ani, cand s-au intors ca turisti. Amandoi trecusera bine de 80 de ani. Ea - o femeie supla, imbracata in culori vii, eleganta. El - un domn cu papion, cu ceasul legat de buzunarul vestei cu un lantisor gros, de aur, fumand trabuc...
Cu timpul, vor disparea si aceste fotografii, martori ai trecutului. Intr-o gospodarie de oameni tineri au fost scoase de pe pereti si puse la pastrat intr-o magazie. Au in plan sa-si renoveze casa, construita in stil traditional, dupa modelul unor case de vacanta ridicate in apropiere, de oameni bogati, veniti de aiurea.
NICOLAE TOMESCU INOCENTIU