Cu o camasa alba, taraneasca, pantaloni negri si o bandana stransa pe cap, Bogdan Gheorghe, un flacau de 21 de ani, tasneste val-vartej, prins intre doi armasari uriasi. Se ridica pe ei in picioare si inconjoara arena intr-un nor de praf si in uralele publicului. Este doar una din "nazdravaniile" de mare efect ale numarului de "djighiti", acrobatii pe cai care au incheiat reprezentatiile de calarie organizate in incinta Arenelor Romane din Bucuresti. Cele cateva mii de spectatori ce au ales sa-si petreaca una din serile de 1 si 2 mai in Parcul Carol, atins de explozia deliranta a primaverii, au avut parte de un spectacol cu totul inedit. Multa munca din partea trupei de dresori, cascadori, sportivi de performanta si o desfasurare de forte impresionanta, pentru ceea ce organizatorii au numit "Galop Show", "primul spectacol de teatru ecvestru din Romania", ce a debutat cu un dans al calusarilor si al cailor, pe muzica ansamblului folcloric "Doina Baraganului".
Un vis de 20 de ani
La cateva minute dupa ce luminile reflectoarelor s-au stins si spectatorii ce au aplaudat frenetic spectacolul au parasit arena, Cezar Manolescu parea ca pluteste. Numarul sau, "Gaucho", in care face o echipa de inalt rafinament cu armasarul Amar, a iesit foarte bine, dar bucuria celui care de aproape o saptamana, de cand intreaga echipa a campat la Arenele Romane, coordoneaza fiecare amanunt al show-ului, este mult mai mare de atat. "Visez la un astfel de moment de 20 de ani, de cand am vazut la Verona deschiderea fabuloasa a festivalului anual Fieracavalli, acolo unde se aduna cei mai frumosi cai din Europa si se tin numeroase show-uri. De atunci ma gandesc cum sa facem sa aducem si in Romania un astfel de spectacol din Vest, dar in stil romanesc. Poate astfel romanii vor redescoperi traditia calului si vor intelege ca, daca fotbalul este denumit sportul rege, calaria este sportul regilor."
Atunci cand Cezar Manolescu a gasit un partener pentru a-si pune in practica visul, MBTelecom Ldt, companie ce are in palmares marele premiu la Expozitia Internationala a Inventiilor de la Geneva din 2009, omul pe care l-a contactat pentru a aduna o echipa si a pune bazele spectacolului a fost Filimon Iordache. Experienta sa in dresura, cascadorie, calarie a fost definitorie in reusita show-ului de la Arenele Romane. "Eram student in primul an la IEFS, cand s-au dat probe pentru un post de cascador, le-am trecut si de atunci am ramas la meseria asta, cascade cu masini, lupte, sarituri, toate genurile. Primul cal, un pur sange arab alb, frumos, l-am avut de la Sobi Czech". La mijlocul anilor '80, Filimon a facut parte dintr-o echipa vijelioasa de djighiti - acrobati calare - de la Circul de Stat, a aprofundat dresajul si a continuat sa munceasca in paralel in circ si pe platourile de filmare. Dupa un an petrecut intr-un circ rusesc, el a participat la spectacole sustinute in Anglia, Germania, Franta etc. "Relatia dintre un cal si un calaret este de multe ori cu totul altceva decat cea de stapan-animal. Pentru mine, calul este o fiinta pura, sensibila, credincioasa, afectuoasa, nu-i gasesc nici un defect. Din momentul in care incepi dresajul, devine ca un elev la scoala, ii explici si el acumuleaza, se aseamana cu o relatie elev-profesor. Totusi, noi nu ii cerem nimic mai mult decat ceea ce poate el face in mod natural si, crede-ma, este aproape incredibil ceea ce poate face un cal. Marea arta a unui dresor este sa faca animalul sa-i placa sa invete, asemenea unui copil. Daca invata cu de-a sila, va crea mereu probleme. Ideal este ca atunci cand aude muzica sa-si inceapa cu placere programul."
Cei doi Aurei
Drumurile lor s-au intersectat la inceputul anilor '90, si de atunci lucreaza impreuna, chiar daca au firi si istorii atat de diferite. Aurel Boata calareste vijelios. Supranumele de "Sageata Albastra" folosit in turnir i se potriveste perfect. Crede ca o doza de nebunie ii prinde bine unui cascador. S-a nascut langa centrul de echitatie din Voluntari si acum tot de cai se ocupa. "Cand eram mic, aveam preferatii mei, dar acum, cand ii stiu de cand se nasc, nu mai pot avea preferinte". Are o fata de 9 ani, eleva la Liceul de Muzica, pe care nu o scapa din ochi atunci cand calareste: "Ne ajunge noua cate cazaturi am tras". Celalalt Aurel, Dicu, a copilarit la bloc, in Bucuresti, si n-a facut mai deloc sport pana la 17 ani. La un moment dat, a inteles ca viata sa nu mai poate fi legata de fabrica de pompe "Aversa" si ca trebuie sa faca ceva mai interesant: cascadorie. Astfel l-a intalnit pe celalat Aurel in echipa de cascadori a regretatului Stefan Brandes, pe care amandoi il considera un al doilea tata. "Cascadorul nu se bazeaza pe nebunie, ci pe gandire, el trebuie sa puna la punct orice amanunt, cat de mic ar parea la prima vedere. Spunea un mare cascador ca gasesti multi nebuni care sa se arunce de pe bloc, dar cascadorul e cel care se arunca de mai multe ori pe zi, apoi seara se intoarce la familie". Aurel Dicu are miscari calme, elegante, parca s-ar afla mereu pe cal. In ziua primului spectacol, l-am intalnit in culise cu mana dreapta bandajata si legata cu o esarfa de gat. "Sase saptamani trebuie sa stau asa cu ea. Ieri, la repetitii, am zbarcit-o pentru prima oara in cariera". Nu mi-a venit sa cred cum, peste cateva ore, avea sa intre, totusi, in arena, sa tina cinci minute o faclie cu mana rupta si sa-si duca aproape tot programul pana la capat. "Calul are o memorie fantastica, plus ca este un animal foarte inteligent, iar asta-i rostul repetitiilor si a muncii zilnice. Daca mergi cu el intr-o zi prin padure, tu nu vei sti poate sa te intorci prin acelasi loc, dar calul isi va aminti fiecare potecuta. Trebuie stiut ca el preia mult din temperamentul calaretului. Am vazut multi tineri care au venit plini de vitejie, spunand ca vor sa fie cascadori, sa se arunce de pe cal. Eu le zic: "Hai mai intai sa inveti cum sa le dai apa, sa-i tesali, si apoi mai vorbim"".
Amazoanele
N-ai crede ca doamna cu trasaturi fine, ce poarta ochelari, poate face asemenea acrobatii uluitoare pe armasari in plina viteza. Si nici ca Luminita, prezenta aceea atat de vivace din arena, ce a fost de curand dublura lui Demi Moore intr-un film, este mama unei domnisoare de 19 ani! "Calul nu se lasa mai putin strunit de o femeie decat de un barbat, la el conteaza daca stii sau nu sa calaresti. Daca nu prea stii, te duce el unde vrea, la fel cum facea acum 10 ani Favori, calul cu care acum intru in spectacol. In 2000, aveam cu Filimon un numar de acrobatii la Circ. Se tot ruga de mine sa incercam impreuna si un numar cu caii. M-am lasat mai greu, dar incet incet, am ajuns sa indragesc si caii".
Luminoasa si plina de energie, Georgiana radiaza de cand a intrat in echipa "Galop Show". A inceput sa calareasca in noiembrie si iat-o acum facand numere de acrobatie. "Sa ne fi vazut asta iarna, boscanati, incotosmanati, calare pe cai la minus 10 grade. Pe cal e bine, nu-ti mai vine sa te dai jos, dar atunci cand ai coborat, iti ingheata toata transpiratia pe tine, nu mi-am imaginat ca poate sa-ti fie atat de frig". Georgiana a fost crescuta de bunici, in Constanta, iar pasiunea pentru miscare o are de la bunicul ei cu care pleca in fiecare duminica, dupa biserica, in drumetii, pe faleze nestiute, in Cheile Dobrogei, spre Tulcea. In copilarie i se spunea "Gicu", pentru ca era singura fata din bloc si nu voia cu nici un chip sa ramana in urma baietilor la vreun sport. A lucrat cativa ani intr-un birou, dar firea ei competitiva o facea ca fiecare moment liber sa-l petreaca la tenis, bowling, sau prin escalade montane. De cand s-a mutat la Bucuresti, isi petrece aproape intreaga zi alaturi de cai. "Fiecare cal are personalitatea sa, pe care si-o manifesta mai mult sau mai putin. Unii sunt mai jucausi, altii afectuosi, vin si se gudura la tine, cersind mangaieri, altii au o atitudine mai rece. Pe fiecare trebuie sa-l pacalesti in asa fel incat sa-si faca exercitiul in arena de placere, nu de frica pedepsei. Pentru ca, din punct de vedere fizic, ne este clar superior".
"Mi-am parasit orasul natal si meseria din dragoste", spune Dana, care a fost profesoara de arte plastice in Slatina. Ajunsa in Bucuresti, ea si-a regasit aici pasiunea din copilarie pentru cai. "De pe la trei ani iubesc caii, ii idolatrizam pe cei vazuti pe camp, la tara. Mi-am petrecut verile in Potcoava, un sat izolat din judetul Olt, cu oameni simpli si saraci. Bunica iubea animalele, vaci, pasari, nu conta, de la ea am pastrat dragostea si respectul pentru ele. Pe cand eram in liceu, in Craiova, m-am urcat prima oara pe cal, iar ani mai tarziu, am ajuns sa calaresc si in filme. Intr-unul din ele, nu aveau destui calareti, asa ca au completat cu patru fete travestite cu mustati si cusme pe frunte. Am filmat si la 40 de grade, in armuri, nu credeam ca poate suporta atata corpul uman. E o adevarata terapie sa lucrezi cu caii. Atunci cand te urci pe ei, trebuie sa te stie drept lider, dar nu-i poti struni cu forta fizica, ci cu forta psihica. Altfel, cum ar putea un copil sa calareasca un armasar de 600 de kilograme? Trebuie sa-i vorbesti mereu, sa-l recompensezi, iar de multe ori, mai de efect decat un mar sau un morcov este o mangaiere si o vorba blanda".
Chipurile cailor, surprinsi in atitudini expresive, au fost subiectul expozitiei de pictura semnata Dana Dogaru si prezentata cu ocazia spectacolelor de pe 1 si 2 mai la Arenele Romane.
Numele celorlalti calareti ai echipei merita din plin mentionate: Nicolae Stoica, Bogdan Lucian, Catalin Iacob, Catalin Mancafa, Laurentiu Calin, Cornel Lucian, George Nitulescu.
Foto: Adrian Pitulac si zoltanlorencz.ro