Consecinta directa a Referendumului ce a insotit alegerile prezidentiale, modificarea priveste structura Parlamentului, raporturile acestuia cu Presedintia, relatiile dintre Presedintie si Guvern. Discutiile despre necesitatea unor schimbari ale Legii Fundamentale nu au inceput insa odata cu mandatele d-lui Traian Basescu. Ele s-au purtat deschis sub toate guvernarile "de dreapta" din Romania postcomunista, si in surdina, sub regimul "de stanga". Constitutia, adoptata in graba dupa caderea totalitarismului, a suferit, in cele doua decenii scurse de atunci, o serie de corectii minore, care nu i-au afectat caracterul ambiguu, posibilitatile largi de interpretare a prevederilor ei. Guvernarilor "de stanga" le-a convenit situatia, mostenitorii PCR-ului actionand solidar, pe baza unor intelegeri tacite, in limitele unei constitutionalitati pe care, de altfel, ei insisi au stabilit-o. Limitele Constitutiei au aparut doar la guvernarile de dreapta, care chiar si-au propus sa faca ceva pentru adaptarea Romaniei la democratia moderna. Este semnificativ ca "scandaluri constitutionale" s-au produs numai in mandatele d-nilor Constantinescu si Basescu, pe vremea d-lui Iliescu guvernarea decurgand lin, fara socuri legislative majore, fara conflicte intre "puteri".
O intrebare legata de aceasta diferenta atitudinala fata de Legea Fundamentala ar fi necesara. Raspunsul nu este, totusi, greu de gasit. Constitutia adoptata de "baietii lui Ion Iliescu" dupa prabusirea "dictaturii de familie" ceausiste, lasa neclare raporturile intre structurile statului pentru ca, in interiorul "sistemului" impus de succesori, acestea erau foarte bine precizate. Ierarhiile si regulile impuse in promovarea sociala de partidul-stat comunist, ce presupuneau obedienta "feudala" si dependenta reciproca - in toate domeniile - a "cadrelor", s-au pastrat chiar daca, in context, organizarea statala a capatat o alta forma.
In Romania nu a avut loc nici o lustratie (solicitata - totusi - in celebrul "punct 8" al Proclamatiei de la Timisoara). O excludere temporara a fostilor "activisti PCR" si a fostilor membri ai politiei politice comuniste (Securitatea) ar fi blocat generalizarea "sistemului", adica raspandirea "baietilor" in toate organizatiile politice noi si in toate institutiile administratiei. Ca sa domine tara, ca sa-si imparta avutia sociala comuna (prin "mijloace legale sau ilegale"), ei nu aveau nevoie de prevederi constitutionale clare, de raporturi intre cele trei puteri ale statului (legislativa, executiva si judecatoreasca) precise si echilibrate. Cand partidul lor principal (FSN, FDSN, PDSR, PSD) ajungea in fruntea administratiei, Constitutia in functiune (adoptata, in special, ca "vitrina" pentru democratia occidentala triumfatoare) era suficienta, cand trecea intr-o aparenta opozitie, era susceptibila de interpretari (validate de Curtea Constitutionala, dominata de aceleasi "cadre") intotdeauna dictate de interesele conjuncturale.
Constitutia impusa de "mostenitorii comunismului" in primul an postcomunist a fost "mantaua" din care au rasarit oligarhia romaneasca, actuala clasa politica, birocratia supradimensionata si clientelismul aferent. Ea a permis organizarea "sistemului", fixarea lui in toate domeniile vietii sociale, pe toate palierele administratiei, de la baza, la varf. Contestarea "sistemului" a devenit tot mai dificila, reprimata la inceput cu forta ("mineriadele") si apoi cu "mijloace legale", cu "interpretarile" prevederilor constitutionale. Consecintele au fost transformarea Romaniei in "oaia neagra" a Europei, cronicizarea subdezvoltarii economice, migratia masiva a generatiilor tinere spre alte orizonturi, transformarea coruptiei intr-un adevarat "mod de viata", feudalizarea ("baronizarea") societatii. Romania ar fi plonjat in autodistrugere si ar fi evoluat spre un soi de despotism rasaritean (asemanator celui din Rusia), daca "imprejurarile" - si eforturile unei parti a societatii civile - nu ar fi impulsionat aderarea ei la cele doua forme de superorganizare ale Occidentului, NATO si UE. "Sistemul" a avut insa timp sa se stabilizeze, sa isi impuna controlul absolut, sa amendeze - prin orice mijloace - incercarile de blocare a lui. Replica - amara - a d-lui Constantinescu ("M-a infrant Securitatea - i.e. "sistemul") la sfarsitul unicului sau mandat, sau coalizarea transpartinica a celor 322 de parlamentari pentru suspendarea presedintelui, in timpul primului mandat al d-lui Basescu, sunt exemplele cele mai clare ale puterii acestuia.
Propunerile de modificare a Constitutiei, initiate de "echipa" d-lui Basescu si validate de Referendumul ce a insotit scrutinul prezidential, vizeaza blocarea excrescentelor sistemului si provocarea unui inceput de colaps intern al lui. Parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari vor limita tergiversarile legislative si coalizarile transpartinice interesate pentru blocarea initiativelor. Clarificarea raporturilor Presedintie-Guvern va evita - partial - conflictele dintre cele doua institutii reprezentative si administrative. Definirea precisa a relatiei dintre Parlament si Presedintie va exclude repetarea unor situatii precum cea de la coalizarea celor 322, cand Curtea Constitutionala zicea una si Parlamentul - alta. S.a.m.d. Modificarile propuse au rostul deci de a reduce posibilitatea interpretarilor abuzive a prevederilor Constitutiei, transformand Legea Fundamentala intr-un reper ferm, egal valabil pentru toti actorii sociali implicati. Amploarea reactiilor mediatice (ca propunerile ar fi - pe fondul crizei economice - o diversiune, ca PDL-ul vrea sa "securizeze" ultima parte a mandatului d-lui Basescu, ca se impune un "prezidentialism mascat" etc.) a demonstrat faptul ca reprezentantii "sistemului" au sesizat faptul ca acum nu mai este vorba doar de atacuri sterile, valabile propagandistic, la adresa acestuia, ci de o batalie adevarata. Momentul declansarii ei, in contextul crizei si al uzurii accentuate a guvernarii conduse de PD-L, poate parea ales arbitrar. Pretexte pentru amanarea unei schimbari reale a Romaniei se vor gasi oricand. Dar ele vor fi in detrimentul tarii si al oamenilor ei, si, concomitent, ne vor mentine la "coada Europei", a Occidentului civilizat si democratic.