Intr-un an mustind de evenimente muzicale importante, unul dintre cele mai asteptate concerte este cel al lui Eric Clapton & Steve Winwood. Desi va avea loc abia in luna iunie, pe Stadionul "Iolanda Balas Ster" din Bucuresti, mare parte din bilete au fost deja vandute, mii de fani din Romania dorind sa-l asculte si sa-l vada pe viu pe unul din cei mai mari chitaristi si muzicieni ai lumii, o adevarata legenda vie. Cum si Steve Winwood (61 de ani) este un artist desavarsit, detinator a numeroase premii Grammy, intalnirea lor pe scena, intr-un concert comun, nu poate fi decat istorica. Totusi, starul evenimentului este Eric Clapton, clasat pe locul al patrulea, pe lista revistei muzicale "Rolling Stone", in topul "Celor mai mari 100 chitaristi ai tuturor timpurilor", in urma lui Jimi Hendrix, Duane Allman si B.B. King. Nici Steve Winwood nu a lipsit din acest top, unde detine locul 33.
"Clapton Is God" (Clapton e Dumnezeu)
Englezul in varsta de 65 de ani este unul dintre cei mai indragiti chitaristi de blues-rock, blues si rock and roll ai tuturor timpurilor. Are peste 50 de ani de cariera muzicala si este singurul cantaret din lume inregistrat de trei ori in "Rock and Roll Hall of Fame" (Galeria celebritatilor rock and roll), atat pentru performantele lui solo, cat si ca membru al formatiilor Yardbirds si Cream.
S-a nascut pe 30 martie 1945, in Ripley, Surrey, Marea Britanie, si este fiul unei adolescente de 16 ani si al unui soldat canadian. A fost crescut de bunica materna, Rose, si cel de-al doilea sot al acesteia, Jack, ca propriul lor copil. Multa vreme a fost convins ca cei doi ii sunt parinti, iar mama lui, Patricia, este de fapt sora mai mare. Eric si-a inceput cariera muzicala relativ tarziu. A primit cadou prima lui chitara acustica, Hoyer, cand a implinit 13 ani. I s-a parut un instrument greu de stapanit. A fost cat pe ce sa renunte, dar era deja indragostit de blues, asa ca a tot insistat, iar perseverenta i-a fost rasplatita, si la 15 ani ii invatase toate tainele. La 17 ani, era deja un virtuoz al chitarei.
Primul lui angajament ca muzician a avut loc in anul 1963, cand s-a alaturat timp de sapte luni formatiei R&B - Roosters (Cocosii). A fost suficient, totusi, ca sa se faca remarcat in cluburile londoneze ale vremii. La finalul aceluiasi an, avea sa fie cooptat de trupa Yardbirds, alaturi de care va ramane pana in martie 1965. Mariajul cu Yardbirds nu a fost nici el de durata, terminandu-se in momentul cand trupa s-a orientat spre melodii pop. Bluesman impatimit, Eric s-a simtit jignit si tradat de aceasta noua directie a formatiei si a preferat sa lucreze o perioada in constructii, in loc sa ramana si sa guste gloria. A parasit trupa la putina vreme dupa lansarea pe piata a melodiei "For Your Love", ce avea sa-i faca pe colegii lui celebri in intreaga lume. Totusi, "ratacirea" lui pe santier a fost de scurta durata si, la numai cateva luni de la despartirea de Yardbirds, John Mayall i-a propus sa se alature trupei lui, Bluesbreakers. Impreuna, cei doi artisti si-au perfectionat arta blues-ului si au atras o multime de fani. Se creeaza un adevarat cult pentru tanarul artist din Surrey, sloganul "Clapton Is God" (Clapton e Dumnezeu), scris in grafitti, devenind o imagine des intalnita pe zidurile londoneze ale vremii. Nu si-a gasit insa nici aici locul, asa ca, dupa doar cateva luni, se desparte de John Mayall si trupa acestuia. La jumatatea anului 1966, in iulie, alaturi de Jimmy Page, basistul Jack Bruce si tobosarul Ginger Baker, infiinteaza trupa Cream. In sfarsit, poate sa dea frau liber imaginatiei muzicale si isi formeaza propriul stil, ba, mai mult, isi poate demonstra virtuozitatea la chitara. Solo-urile lui lungi, executate de multe ori cu spatele la public, devin celebre in lumea intreaga. In numai 28 de luni de la infiintare, Cream devine un nume cunoscut atat in Europa, cat si in America. Supergrupul a avut insa, si el, o viata destul de scurta. Drogurile, alcoolul si certurile interminabile dintre Jack Bruce si Ginger Baker vor duce la destramarea trupei, in anul 1968, la putina vreme dupa terminarea ultimului lor album, "Goodbye". Albumul va fi lansat totusi pe piata, la inceputul anului 1969, si contine si melodia "Badge", scrisa de Eric, in colaborare cu George Harrison. Prietenia cu Harrison il va determina pe Eric sa accepte interpretarea melodiei "While My Guitar Gently Weeps", cuprinsa pe "White Album" al trupei Beatles. Tot Clapton il va ajuta pe Harrison sa realizeze albumul lui solo "Wonderwall Music". Desi vor colabora foarte mult in decursul anilor, Eric primeste foarte putin credit pentru munca lui in realizarea albumelor lui Harrison.
In 1969 creeaza, alaturi de colegul lui din Cream, bateristul Ginger Baker, o noua trupa, atragandu-i de partea lor pe Steve Winwood, membru in vremea aceea al formatiei Traffic, si pe Ric Grech, de la trupa Family. Trupa nou formata se va numi Blind Faith si isi va face debutul la Londra, pe 7 iunie, in Hyde Park, in fata a peste 100 000 de fani. Blind Faith va avea o viata si mai scurta decat Cream, numai 7 luni, timp in care cei patru artisti incropesc un album intitulat, cum altfel, decat "Blind Faith". In timpul singurului lor turneu in Statele Unite, Eric imbratiseaza iar crestinismul, religie de care se despartise si la care va readera pe parcursul intregii vieti. Dupa destramarea trupei Blind Faith, Winwood se va intoarce la Traffic, in timp ce Eric, satul de prim-planul in care l-au aruncat atat Cream, cat si Blind Faith, se muta la New York si canta alaturi de doua formatii cvasinecunoscute, Delaney si Bonnie and Friends, trupe mici, care au cantat in deschiderea concertelor formatiei lui, in turneul lor american. Tot in '69, va canta si cu Plastic Ono Band, trupa formata de John Lennon si Yoko Ono, dupa destramarea Beatles.
Nebunii ani '70
In 1970 Eric infiinteaza o noua trupa, Derek and the Dominos, menita sa estompeze cultul starului ce se crease in jurul lui si sa arate ca el este doar parte a unei echipe. Albumul lor, "Layla and Other Assorted Love Songs", reflecta cel mai bine perioada tulbure prin care trecea la vremea aceea artistul, indragostit pana peste cap de sotia prietenului sau, George Harrison - Pattie Boyd, care pe atunci nu ii intorcea sentimentele. Cu timpul iubirea invinge si Eric si Pattie se vor casatori noua ani mai tarziu. Dar povestea lor de dragoste va dura doar pana in 1989. "Am multe regrete in viata. Unul dintre ele este acela ca m-am bagat in casatoria lui George Harrison. Stiti versurile acelea fabuloase pe care le-a scris Dylan: "Nu confunda paradisul cu casa aceea de peste drum...". Nu stiu ce anume l-a inspirat sa scrie asta, dar experienta mea de viata le reflecta".
Albumul Layla este un adevarat esec, asa ca Eric se va refugia in Surrey si isi va gasi alinarea in heroina, timp de trei ani. Paraseste rar casa, dar continua sa compuna. Prietenul lui, Pete Townshend (fost membru The Who), este cel care a reusit sa-l scoata din mocirla in care se afundase si il ajuta sa organizeze un concert de revenire in anul 1973, la "Rainbow Theater" in Londra. Acest concert avea sa fie salvator atat pentru cariera lui, cat si pentru el personal, deoarece renunta la heroina. In 1974, abordeaza un nou stil, mai comercial, si odata cu albumul "461 Ocean Boulevard", isi dezvaluie calitatile vocale. Albumele lui urmatoare se vand ca painea calda.
Iubiri noi si vechi
La inceputul anilor '80, se implica din ce in ce mai mult in concerte de binefacere, iar melodiile lui "Ive Got a Rock n Roll Heart" si "Forever Man" se invart in partea superioara a topurilor muzicale. Relatia cu Pattie, femeia pe care o divinizase cand era inaccesibila, incepe insa sa scartaie, si in anul 1985 se vor separa. Este anul in care se naste fiica lui Clapton, Ruth, in urma relatiei acestuia cu o oarecare Yvonne Kelly. Nasterea lui Ruth este tinuta secreta pana in 1991. Tot in 1985, Eric intra la dezalcoolizare. Alcoolul inlocuise vechea lui dependenta de heroina. Un an mai tarziu, 1986, actrita italiana Lori Del Santo ii da nastere lui Conor, fiul lui Eric. "Pana sa devin tata, eram egoist, interesat doar de propria-mi persoana. Apoi am invatat ce inseamna "placerea de a fi servitor"", povestea el mai tarziu, intr-un interviu.
Lacrimi in Paradis
Anii '90 sunt, fara indoiala, cei mai prolifici din cariera artistica a lui Clapton. Totusi, ei sunt inconjurati de tragedie. Acest nou deceniu din cariera artistica a chitaristului a inceput printr-o serie de 32 de concerte, la "Royal Albert Hall" din Londra, un inceput bun, intunecat insa pe 27 august 1990 de un accident de elicopter, in care isi vor pierde viata trei membri ai echipei lui, printre care si chitaristul Stevie Ray Vaughan. La aproape un an de la acest teribil accident, pe 20 martie 1991, isi pierde viata si fiul lui Eric, Conor, in varsta de numai patru ani, tot in urma unui cumplit accident. Nesupravegheat cateva secunde, copilul a cazut de la etajul 53. Devastat de durere, artistul compune impreuna cu Will Jennings "Tears in Heaven" (Lacrimi in paradis). Este melodia care ii va aduce 6 premii Grammy. "In ziua de azi nu mai pot sa cant "Tears in Heaven". Nu este corect sa folosesc memoria fiului meu si ce am simtit eu atunci pentru a castiga de partea mea publicul", declara el in 2007. In aceeasi perioada, reface si melodia "Layla", care are de data aceasta mai mult succes decat in anii '70. In 1997, melodia "Change the World", cuprinsa pe coloana sonora a filmului "Phenomenon" (cu John Travolta), ii va aduce si ea un nou Grammy. Finalul secolului 20 il gaseste implicat in proiecte muzicale alaturi de Carlos Santana si B. B. King.
In 1999, isi gaseste, in sfarsit, fericirea si in plan personal. Eric, in varsta de 54 de ani, o intalneste pe vanzatoarea Melia McEnery, de 23 de ani. Cei doi se vor casatori pe 1 ianuarie 2002, in bisericuta din Ripley, locul natal al solistului, si pana in prezent au trei fete: Julie Rose - 9 ani, Ella May - 7 ani si Sophie Belle, 5 ani. Pentru cele trei fiice, Eric a compus melodia "Three Little Girls" (Trei fetite), cuprinsa pe albumul "The Road to Escondido", 2006.
Reluarea unei vechi colaborari
Anul 2008 a fost marcat de un eveniment extraordinar. Dupa 40 de ani, Eric Clapton s-a reunit cu Steve Winwood, vechiul sau prieten si coleg din trupa Blind Faith, pentru o serie de 3 concerte de exceptie, la Madison Square Garden, New York. Cei doi artisti au oferit un show de neuitat fanilor, interpretand piese consacrate, ca "Forever Man" si "Split Decision". Succesul acestei reuniuni a fost atat de mare, incat, in anul 2009, a urmat o serie de alte 14 concerte, in Statele Unite. "Este extrem de placut pentru mine sa cant cu Eric", declara Steve reporterilor de la revista "Rolling Stone". Anul acesta, intre 18 mai si 13 iunie, cei doi vechi prieteni vor veni in turneu european si, bineinteles, ii asteptam cu nerabdare la Bucuresti. Pana atunci, daca doriti sa va faceti o idee despre ceea ce va asteapta in concertul de la Bucuresti, puteti procura DVD-urile si CD-urile "Eric Clapton & Steve Winwood - Live From Madison Square Garden", distribuite in Romania de A&A Records/ Warner Music Licensee.