Va fi votata, poate, chiar in data de 20 mai, cand se implinesc fix 20 de ani de la "Duminica orbului", ziua in care Ion Iliescu, un comunist, a fost ales pentru prima oara presedinte. Fostii nomenclaturisti si aliatii lor de nadejde, securistii, vor fi siliti sa faca un pas indarat si, pentru un numar de ani, vor fi tinuti departe de functii publice. Sa fie intr-un ceas bun! Dar nu e cam tarziu? Sigur ca este prea tarziu. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, cu asta suntem invatati demult. A fost de-ajuns determinarea unui om, care a facut o lunga greva a foamei, pentru ca presedinta Camerei Deputatilor sa puna la punct calendarul pentru adoptarea legii. Un miracol se va petrece intr-o luna si ceva, cu o lege care a zacut in sertarele Camerei Deputatilor aproape patru ani. Mai mult, legea, care are sustinerea partidelor din arcul puterii, va fi sprijinita si de liberali, ca initiatori ai proiectului.
Ca intotdeauna la romani, entuziasmul, scepticismul si bascalia au insotit evenimentul. In calitate de coautor al raportului care a stat la baza condamnarii comunismului, Vladimir Tismaneanu a spus ca votarea legii va fi un test: "Vor cadea mastile", "Se vor desparti, limpede si categoric, apele. A sosit ceasul claritatii morale". "Sfanta demagogie", i-a replicat liberalul Varujan Vosganian, de acord cu cele spuse de Tismaneanu, dar nu si cu tonul de infierare revolutionara a celor care nu sunt in tabara lui Traian Basescu.
Mult mai destins s-a aratat Victor Ponta, lider al PSD-ului, fericit ca la caderea comunismului era prea tanar, aproape imatur, ca sa mai fi apucat sa fie membru de partid. Si cu voiosie adolescentina s-a apucat sa numere liderii din PD-L care ar putea intra sub incidenta lustratiei, uitand de strigoii comunismului care bantuie PSD-ul. Ion Iliescu, mai matur, chiar bine copt, a intervenit vigilent: "Legea lustratiei este o lege de tip ceausist. Nu are ce sa caute in context democratic. Si ce valoare mai are ea? Care este efectul Legii lustratiei acum?". Nici cel mai inversunat anticomunist n-ar putea spune ca n-are dreptate. El este dincolo de bine si de rau. Legea lustratiei nu-l mai poate atinge. A fost din totdeauna un adversar inversunat al punctului opt al Proclamatiei de la Timisoara, nu numai pentru ca il viza nemijlocit, dar si in calitate de exponent al comunismului rezidual si de pavaza a nomenclaturii de rangul doi si a Securitatii.
Sunt si alte aspecte care intuneca seninatatea entuziasmului. Peste legea lustratiei, votata de Senat in 2006, cu multe amendamente, s-a asternut praful uitarii. Ele vor trebui rediscutate, iar legea ar trebui armonizata cu alte legi, inclusiv europene, si cu Constitutia. Greu de crezut ca toate acestea se vor putea face in ceva mai mult de o luna.
Avocati, nu neaparat chitibusari, vor face totul, cum au facut si cu legea pentru deconspirarea securitatii, pentru a face si din legea lustratiei o forma fara fond. Vor invoca faptul ca legea intra in conflict cu Constitutia, deoarece limiteaza dreptul cetatenilor de a fi alesi si dreptul la munca, aplica retroactiv limitarea libertatii de constiinta, introduce criterii politice de selectare a functionarilor publici, introduce principiul prezumtiei de vinovatie colectiva si cate si mai cate.
Partizanii lustratiei vor trebui sa se bata cu argumente juridice, cu urmasii comunismului, dedulciti la democratie. Ce se putea face repede si simplu dupa caderea comunismului nu mai este la fel de simplu doua decenii mai tarziu. Lustratia nu e bine vazuta de autoritatile UE. Reactiile negative au silit tarile care au adoptat astfel de legi, fie sa le abroge, fie sa le modifice. Au fost si cazuri de lustrati care au castigat procese rasunatoare la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.