- Printre atatea vesti proaste, care ne bombardeaza de peste tot, am aflat si-una buna: te-ai implicat in lupta pentru protectia animalelor fara stapan. Cum de ai ajuns o militanta activa?
- Dragostea mea pentru animale exista de cand ma stiu. Toata copilaria am fost inconjurata de ele. tin minte o intamplare amuzanta, dar si relevanta, de cand eram in clasa intai. Intotdeauna, cand plecam de-acasa, eu spuneam: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie". Intr-o zi, tataie mi-a zis: "Da' tu stii ca Ursica, dulaul nostru, e mai batran decat tine? Are 18 ani si tu numai 6!". Gandul asta m-a rumegat toata ziua, iar cand m-am intors de la scoala, am salutat: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie si saru' mana, Ursica". De-atunci, eu i-am spus "saru' mana" cainelui, pana cand a murit. In urma cu noua ani, Aurelian, sotul meu, a adus acasa primul pui de caine gasit pe strada. Acum avem trei caini si o pisicuta, dar prin casa noastra s-au perindat nenumarate suflete amarate, pe care le-am salvat de pe strada, le-am ingrijit, dupa care le-am dat spre "infiere" bunicii, surorilor, verilor, verisoarelor si multor prieteni. Fiecare are acum acasa cate 4-5 caini.
- Si de la cainii proprii, ai trecut la cainii comunitari...
- Acum 9 ani, din clipa in care am adoptat acel prim catelus, am inceput sa dau din ce in ce mai multa atentie si cainilor de pe strada. Situatia lor dramatica se perpetueaza, pentru ca nimeni nu se ocupa de ei serios. Fonduri exista, dar se scurg in alte buzunare decat cele destinate animalelor. Si sa nu uitam de sfanta birocratie romaneasca. Stiu ce spun, fiindca lupt pe viata si moarte cu ea. Incerc de o bucata de vreme sa initiez, impreuna cu primaria sectorului 6, un program de sterilizare si ocrotire a cainilor maidanezi. Desi exista un proiect bine articulat, alcatuit cu primarul si medicii veterinari din sector, el se loveste de opozitia incremenita a unui consilier zelos. Adevarul e foarte trist. In spatele politicii falimentare fata de animalele strazii se ascund interese veroase! De ce legea protectiei animalelor, Marinescu 2, nu trece de Camera Deputatilor? De ce cainii deja sterilizati sunt ridicati inca de trei ori de pe strada? De ce catelele, pasamite sterilizate in scripte, fata totusi, sau de ce exista nenumarate acte in care sta scris "mascul gestant"?
- Pare o lupta cu morile de vant.
- Asa si e, dar totusi, noi nu abandonam. Incercam sa ne gasim aliati in generatia tanara. Ne aliem cu liceenii care peste 10 ani vor fi terminat facultatea si vor putea ocupa functii publice, inlocuindu-i astfel pe liderii de azi, obtuzi si ahtiati dupa bani. Am pornit un turneu de seminarii pe tema drepturilor animalelor fara stapan, seminarii cu care vrem sa ajungem prin toate liceele din Romania. Am pornit in acest proiect alaturi de doua doamne profesoare de la liceul "Dinu Lipatti", Anca Hertea si Ana Ioan, alaturi de Carmen Secareanu, de la ONG-ul "Caleidoscop", si Roxana Macoviciuc, de la ONG-ul "Natura-mostenire pentru viitor", cat si alaturi de mai multi colegi de-ai mei, iubitori de animale, care le vor vorbi liceenilor. La urmatorul seminar ii voi avea langa mine pe Daniela Vladescu, Carmen Tanase si pe sotul meu, Aurelian Temisan. Urmeaza Mircea Albulescu si, sper, Florin Piersic, plus multe alte personalitati.
"Fara stapan, in jungla orasului"
- Aveti semnale ca sunteti pe drumul cel bun?
- La liceul de muzica "Dinu Lipatti" am obtinut niste ecouri peste asteptarile noastre. Elevii au fost cei care ne-au propus sa introducem in program si niste episoade in care ei vor recita poezii si vor canta melodii despre animale. De asemenea, au demarat un concurs de fotografie cu titlul "Fara stapan, in jungla orasului". Vazand reactiilor lor atat de pozitive, Anca Hertea a venit si cu ideea unui chestionar cu intrebari pe tema animalelor fara stapan, la care liceenii au raspuns in timpul orelor de dirigentie. Vreau sa-ti spun ca raspunsurile au fost atat de inteligente si de pline de umanitate, incat ni s-au umplut sufletele de bucurie si ne-am dat seama c-am avut dreptate: tinerii acestia ar trebui sa conduca tara, nu liderii imbuibati de azi. De acum incolo, chestionarul acesta va fi distribuit in toate liceele si speram ca opiniile elevilor sa fie luate in considerare, finalmente, de actualii conducatori. Noi ne vom zbate sa le facem auzite vocile.
- Indiferenta fata de animale nu e numai o trasatura oficiala, ci ii caracterizeaza pe majoritatea romanilor. Cum iti explici acest fapt?
- Intr-adevar, in majoritatea lor covarsitoare, oamenii sunt egoisti si insensibili. In Bucuresti sunt 30.000 de caini vagabonzi, care ar putea fi luati in ingrijire de 30.000 de oameni, din cei 2 milioane, cati locuiesc in capitala. Cand iei asa cifrele, ti se pare un nimic. Iata insa ca, in realitate, oamenii care se preocupa efectiv de animalele fara stapan sunt numai O MIE! Or, acesti o mie nu pot tine in casa cate 30 de caini fiecare... Pentru mine, sursa acestei rautati maladive ramane un mister. De ce se intelege atat de greu cat de putin iti cere un caine si cat de mult iti ofera? Cum de nu putem sa privim in ochii unui animal, de orice fel ar fi el, si sa-i vedem iubirea neconditionata din suflet? Cum de atat de multi dintre semenii nostri raspund iubirii lor sincere cu un sut in coaste, cu o bata in cap sau facand un divertisment din a-i calca cu masina? Unde a disparut toleranta, respectul pentru creaturile pe care Dumnezeu le-a lasat pe pamant ca sa traiasca alaturi de noi? Ne mananca ura...