Vampirii exista de milenii. Culturi cum sunt cele din Mesopotamia, Grecia si Roma antica abunda in legende despre demoni si spirite, considerati precursorii vampirilor moderni. Se spune ca vampirii traiesc vesnic si sunt pururea tineri, iar mitul lor, ce dainuie de peste sase milenii, nu este decat confirmarea unui oarecare sambure de adevar. Nascuti din adancurile istoriei si din imaginatia omenirii, vampirii continua sa ne stapaneasca fanteziile. O dovada este nefericitul Dracula, care nu inceteaza sa inspire fantezia cineastilor occidentali.
Cuvantul "vampir" evoca imagini ale unor creaturi de o frumusete demonica, suava, cum sunt personajele zugravite de Anne Rice in "Cronicile vampirilor". Fanii acestor carti sunt destul de familiarizati cu arogantul si sarmantul Lestat. Ce tanar din ziua de azi nu a fost atins de curentul "Twilight" (Amurgul)?
Chiar daca ne amuzam pe seama acestor povesti de groaza, precum "Dracula", "Interviu cu un vampir", trilogia "Blade", oricat de rationali am fi, exista o intrebare care ne strabate ca un fior rece: si daca totusi ceva este adevarat?
Vampirismul este un termen utilizat in mod diferit in cultura populara si in zoologie. Din punct de vedere folcloric, termenul se refera, in general, la credinta ca o fiinta poate capata puteri supranaturale daca bea sange de om. in natura exista tot felul de "vampiri", tantarii, capusele, puricii, precum si o specie de lilieci care se hranesc cu sange, denumiti sugestiv liliecii-vampir.
Vampirismul atestat istoric
Vampirul modern isi are originea la inceputurile secolului XVIII, in Sud-Estul Europei, sub numele de vampir, in Serbia si Bulgaria, vrykolakas (varcolac), in Grecia, si strigoi in Romania. in acea perioada, forta superstitiilor legate de vampiri a crescut atat de mult, incat a determinat, adesea, isterie in masa, in unele cazuri ajungandu-se chiar la dezgroparea cadavrelor si decapitarea lor. in Austria, imparateasa Maria Tereza, fortata de imprejurari, a emis un decret prin care orice profanare de morminte sau deshumare de cadavre era strict interzisa si intra sub incidenta legii penale.
Protagonistul unui celebru caz de vampirism din sec. XVIII a fost haiducul sarb Arnaut Pavle, despre care se crede ca a devenit vampir, dupa moartea sa. Cazul sau a devenit faimos, datorita implicarii directe a autoritatilor austriece, si povestea a devenit veridica, prin marturiile medicilor si ofiterilor care au cercetat evenimentele petrecute. Cele mai insemnate marturii au fost rapoartele celor doi medici militari austrieci, Baumgarten si Fluckinger, care au fost trimisi sa investigheze incidentele. Avand autoritatea unor date stiintifice, observatiile lor au contribuit la raspandirea credintei in vampiri, chiar si in randul europenilor educati.
Autopsia unui vampir
Serbia, 1725. Primul focar.
Arnaut Pavle a fost un haiduc care s-a retras in zona satului bosniac Medvea, refugiindu-se din partile Serbiei ocupate de turci. Conform spuselor localnicilor, el a relatat de mai multe ori ca fusese "infectat" de un vampir, intr-o localitate numita Gossowa (probabil Kosovo), dar ca se autovindecase, mancand pamant de pe mormantul vampirului si band din sangele "vampirului-tata". in jurul anului 1725, Arnaut Pavle a murit intr-un accident, rupandu-si gatul intr-o cadere dintr-o caruta. Zece zile mai tarziu, patru oameni s-au plans ca au fost vizitati in timpul noptii de Pavle si supusi unui tratament "vampiric". Dupa inca cateva zile acestia au decedat. Atunci satenii au hotarat sa dezgroape cadavrul haiducului si au descoperit cu groaza ca sicriul era plin de sange, iar cadavrul nu parea atins de urmele descompunerii. Pielea, unghiile de la maini si picioare i se regenerasera. Concluzionand ca Pavle fusese intr-adevar un vampir, oamenii speriati au infipt un tarus in inima lui. Reactia a fost violenta. Cadavrul a intrat intr-un tremur cumplit, a inceput sa geama si sa sangereze.
Serbia, 1731. Al doilea focar.
Cinci ani mai tarziu, in iarna anului 1731, a izbucnit o epidemie, si 13 persoane au murit subit in cateva zile, fara ca acestea sa fi suferit de vreo boala, banuindu-se, iarasi, prezenta unui vampir. Panica s-a raspandit, si oamenii au devenit terorizati de ideea ca vampirismul este o maladie ce se transmite rapid. Astfel ca autoritatile statului au trimis o echipa formata din doi chirurgi militari, Johann Fluckinger si Johann Friedrich Baumgarten, impreuna cu doi ofiteri, locotenent-coloneii Buttner si Lindenfels. Acestia, insotiti de localnici, au deshumat cadavrele celor decedati. Descoperirile lor au fost similare cazului initial, al haiducului Pavle. Raportul lor in urma autopsiilor spunea ca decedatii aveau pieptul si alte organe irigate de sange proaspat; s-a stabilit ca viscerele "erau in stare buna"; pielea era noua si avea o paloare "rosie, vie"; unghiile, de asemenea, erau complet noi. Adunand aceste dovezi, chirurgii au declarat ca aceste organisme fusesera intr-o "stare vampirica".
Cazuri patologice
In istoria criminalistica exista o serie de cazuri in care ucigasii si-au supus victimele unor ritualuri vampirice. Acesti agresori au fost diagnosticati cu multiple tulburari psihice, ei comportandu-se ca niste vampiri si, uneori, chiar identificandu-se cu acestia.
Sindromul Renfield, numit si vampirismul clinic, este o afectiune psihica rara, in care bolnavul se simte constrans sa consume sange. Aceasta tulburare mentala, identificata de psihiatrul Richard Noll in 1992, nu apare, totusi, in Manualul diagnostic si statistic al bolilor mentale (DSM). in conformitate cu terminologia actuala folosita in psihiatrie, sindromul Renfield este clasificat ca schizofrenie sau parafilie.
Sindromul poarta numele personajului Renfield, din romanului lui Bram Stoker, Dracula. Renfield este un bolnav psihic care consuma insecte, convins ca va absorbi forta lor de viata. El incepe sa se hraneasca cu organisme mici si trece, progresiv, la fiinte mai "puternice" - pasari, pisici, sperand ca va acumula tot mai multa energie. Persoanele care sufera de sindromul Renfield traiesc cu credinta ca pot obtine un soi de putere sau de rezistenta, prin consumul de sange.
In cazurile clinice, prima manifestare a bolii apare inca din copilarie, provocata de experienta unui accident cu pierderi de sange. Atunci baiatul sau fata descopera ca a-si "linge ranile", a-si suge sangele este ceva interesant si placut. Astfel, bolnavul ajunge la a doua etapa, "autovampirismul", iar apoi la "zoofagie". Cel mai avansat stadiu al bolii este adevaratul vampirism, trecerea de la consumul de sange animal la cel de sange uman. Cei mai multi ajunsi in acest ultim stadiu, aflandu-se in imposibilitatea de a-si procura "hrana", se furiseaza in spitale de unde fura perfuzii sau eprubete cu sange uman destinat analizelor.
Cele mai celebre cazuri de bolnavi cu sindromul Renfield au fost criminalii in serie Peter Kurten, Richard Trenton Chase, John George Haigh. Toti au fost supranumiti de ziarele vremii "vampiri".
"Vampirul din Sacramento"
In varsta de 27 de ani, Richard Trenton Chase, alias "Dracula" sau "Vampirul din Sacramento", a terorizat populatia capitalei californiene timp de doi ani, intre 1977 si 1978. Chase era complet obsedat de propriul sau sange, fiind ingrozit de ideea ca acesta i se transforma in praf.
Copilaria i-a fost traumatizata de catre tatal sau, care-l batea cu bestialitate, in mod repetat. La varsta de 10 ani, a fost diagnosticat cu schizofrenie si zoosadism. Raportul asupra cazului ne spune ca timp de cativa ani, in copilarie, a maltratat si omorat multe animale mici, iepuri, pisici, caini, iar apoi le-a baut sangele. Dupa ce a fost arestat, mama sa a relatat cum intr-o zi a venit acasa cu o pisica moarta in brate si i-a frant gatul chiar sub ochii ei, sugandu-i tot sangele.
In cele din urma, a fost internat intr-un spital de psihiatrie, de unde iese dupa ceva timp, sub semnatura parintilor sai. Boala insa evoluase. Obosit sa tot vaneze animale de casa, Richard isi indreapta atentia catre oameni. in ianuarie 1978, intra in casa Teresei Wallin, o tanara gravida, in varsta de 22 de ani, si o impusca. Apoi face sex cu cadavrul femeii, o mutileaza si se spala cu sangele ei. Dupa numai cateva zile si la cativa kilometri distanta, politia descopera o noua crima cumplita, care ingrozeste intregul cartier. in declaratia data ulterior politiei, criminalul povesteste: "Am intrat in casa pentru ca usa era descuiata. Cand o usa este deschisa, inseamna ca esti binevenit". Intrand in locuinta unei femei pe nume Evelyn Miroth si dand peste prietenul acesteia, psihopatul are un acces de nebunie. Desi initial, conform marturisirilor sale, Chase voia doar sa o "vampirizeze" pe Evelyn, acum, se simtea obligat sa ii pedepseasca pe toti cei prezenti. Victimele sale au fost Evelyn, prietenul ei si doi copii, de sase si respectiv doi ani. Ca si in celalalt caz, Chase supune cadavrul femeii unor acte prelungite de necrofilie, canibalism si vampirism. in final, paraseste locul faptei cu cadavrul baietelului in brate. Este vazut de o fetita din vecini, care alerteaza intreg cartierul. Politia soseste imediat si descopera, inca de la intrarea in casa, amprente clare si urme de pasi, ceea ce duce la prinderea criminalului feroce in aceeasi zi, in apartamentul lui. Pana si autoritatile legii au fost ingrozite de ce au descoperit in imobil: mai multe bucati transate din corpurile victimelor, diverse recipiente cu sange, cat si cadavrul micutului ucis in acea zi, ce fusese complet golit de sange. Chase a fost acuzat de crime deosebit de grave, gasit vinovat si condamnat la moarte prin gazare.
Porfiria - boala vampirismului
Conform dictionarului medical, porfiria este o boala ereditara rara de sange, care rezulta din incapacitatea organismului de a reproduce hem, o componenta a hemoglobinei. Totusi, de la a suferi de porfirie si pana la a fi vampir este o cale destul de lunga. Poate in mod speculativ, efectele bolii au fost asociate cu semnele vampirismului, cum ar fi teama de lumina solara sau de usturoi. Porfiria cauzeaza o sensibilitate deosebita la lumina soarelui, ceea ce il constrange pe bolnav sa iasa afara doar noaptea. Usturoiul, care la oamenii sanatosi stimuleaza producerea de hem, contine o substanta care agraveaza simptomele, provocandu-i bolnavului de porfirie dureri mari. Tulburarile mai grave manifestate de aceasta boala rara sunt aparitia de rani si cicatrici la nivelul pielii, o pilozitate exagerata, deformarea gingiilor si buzelor, astfel incat dintii par a fi colti.
Astazi, porfiria poate fi tratata cu injectii intravenoase cu glucoza si prin tratament medicamentos cu o substanta inrudita chimic cu hemul. Cu secole in urma, victimele porfiriei incercau insa sa se trateze singure, prin ingerarea de sange.
Cazuri celebre - "Contesa sangeroasa"
Se pare ca mai multi oameni cu sange regal au suferit de aceasta boala, cum au fost regele George al III al Marii Britanii, Maria Stuart, regina Scotiei, sau contesa Erzsebet Bathory.
"Contesa sangeroasa" Bathory a fost si cea mai prolifica criminala in serie, dar si suferinda de porfirie. Se pare ca printre activitatile preferate ale contesei se numara mutilarea victimelor, muscarea de fata, amputarea membrelor si imbaiatul in sangele fecioarelor ucise. Probabil ca o combinatie intre dereglarile psihice si porfirie au dus la cumplitele ei actiuni.
A fost condamnata numai pentru 80 de crime, insa numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o camera a castelului, pana cand a decedat.
Dar totusi, unde se termina legenda si unde incepe adevarul? Dupa cum am vazut, in spatele inexplicabilului se afla mai multe fenomene reale, care ofera un suport stiintific superstitiilor. Explicatiile au aparut pe masura ce medicina, in special psihiatria, a castigat teren. Totusi, chiar si in ultrastiintificul mileniu in care traim, teama de vampiri este extrem de puternica, ea supravietuind in mentalul colectiv.