Cosmarul Basarabiei incepe sa se destrame

Alecu Renita
Vantul de primavara smulge ultimii kilometri din sarma ghimpata de pe Prut.

Basarabia isi ridica fruntea si iese din cosmarurile ei de instrainare si singuratate, care au inceput in mai 1812, cand mosia lui stefan cel Mare a fost sfasiata in doua de tarul rusilor. Dar stafiile trecutului, prinse in tepusele ruginite ale frontierei artificiale, mai tipa lugubru si nu se lasa prohodite de pe un pamant care nu le-a apartinut niciodata. O istorie falsa, nedreapta si murdara se impotriveste sa treaca in arhive, ea mai incearca de pe ultimul ei drum sa minta, sa ascunda teroarea pe care a semanat-o in fiecare familie si casa, sa stearga crimele si urmele de sange de pe un pamant trecut prin foc si prin sabie. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajunge si in locurile cele mai uitate de pe pamant! Oribilul cosmar al Basarabiei incepe sa se destrame. Imaginea de GULAG, de Siberie, de lagar de concentrare, de inchisoare se sparge, dispare de la o zi la alta, din luncile de smarald ale Prutului. Pana la sfarsitul lunii martie 2010, sarma ghimpata - simbolul lagarului comunist adus de tancurile rusesti va pieri ca un duh rau, de pe malul stang al Prutului. Orizontul dinspre Vest se va deschide si se va lumina: basarabenii vor putea sa priveasca spre tara lor de dor, spre Romania, fara sa le stea in ochi sarma ghimpata si teava de Kalasnikov. in martie 2010, mai cade o reduta stalinista de pe pamantul Basarabiei. Se pare ca e penultima! E ca un ecou la marele eveniment din martie 1918, atunci cand romanii din stanga Prutului si-au facut singuri dreptate, cand Basarabia descatusata a trecut cu demnitate peste amenintarile lui Lenin si s-a reintors, prima, la sanul Patriei-Mume, declansand procesul de reintregire a neamului romanesc, incununat cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918. (Te iau fiorii, sa indraznesti sa faci o paralela intre clasa politica romaneasca de atunci si cea de azi, intre fauritorii Unirii si miliardarii-pigmei, intre barbatii care faceau istorie, si epigonii lor de astazi care profaneaza sau smulg paginile de glorie ale natiunii romane). inca nu stiu ce se va scrie in manualele de istorie despre sarma ghimpata de pe Prut, dar stiu ca ea, blestemata, s-a bagat si s-a impleticit prin destinul Basarabiei, in perioada de ocupatie tarista si sovietica, ca ea, blestemata, a trasat o frontiera in interiorul tarii, ca ea, de trei ori blestemata, ne-a rupt de la sanul mamei, de la parinti si frati, ne-a deviat destinul si stalcit limba, ne-a instrainat, dezbinat si umilit, ne-a mutilat originea, identitatea si numele adevarat, ne-a tinut in GULAG si ne-a ingradit drumul spre locurile noastre de suflet si vetrele de sfintenie. Chiar la bastina, daca aveai casa si parintii intr-o localitate de frontiera, nu aveai voie sa te duci decat cu un permis eliberat dupa multe interogari de catre "organele" speciale. Nici la inmormantarile fratilor si surorilor din acelasi sat despartit de Prut nu aveai dreptul sa te duci, decat prin Moscova, apoi la Bucuresti, si de acolo ajungeai in satul tau de cealalta parte de rau, dupa ce faceai un inconjur cam de 2700-4000 de km, desi ca sa treci peste apa si ca sa ajungi la casa fratelui sau parintelui tau aveai 150-200 de metri. Nici cu pasaport de strainatate nu te puteai apropia de Prut, ca sa-ti zaresti Patria libera, nu aveai dreptul sa visezi sau sa speri sa ajungi la Eminescu, stefan cel Mare, la legendara Putna, la Ardealul-frate intru istorie. imi amintesc si, nici mie nu-mi vine a crede, ca in anii de studentie, pe jos, ma furisam ca un talhar, pana in apropiere de sarma ghimpata, ca sa-mi ating privirea de icoana Romaniei, ma urcam pe dealurile de langa Prut si stateam ore in sir, ca sa sorb in tacere departarile de dincolo de rau, sa simt vazduhurile care imi aduceau in dar aromele din tara mea libera. Iata, se pare, se vede sfarsitul drumului patimirilor, pe care romanii basarabeni l-au strabatut cu stoicism, intr-o sfasietoare singuratate, timp de aproape doua secole. Sarma ghimpata a ajuns sa fie crucea pe care a fost rastignita Basarabia. Ghimpii ei de otel mai sparg si astazi harta tarii, fac sa sangereze fiinta nationala a neamului romanesc... O mai simtiti si auziti, fratii mei? Marele nostru contemporan Grigore Vieru spunea ca "Basarabia e un copil infasurat in sarma ghimpata". Iata, copilului i s-au luat "scutecele daruite de fratele mai mare". Cum va arata acest copil evadat din GULAGUL sovietic? Va indrazni el sa se ridice pe propriile picioare si sa alerge singur, va putea sa respire aerul tare, de martie, si sa se bucure de sfanta libertate?
O primavara noua se asterne peste pamantul Moldovei. Adie a timpuri noi. Vom avea un alt destin?! Vom intra in normalitate?! Sarma ghimpata a cazut. Dar de cat timp mai este nevoie ca ea sa cada si din mentalitatile romanilor de pe ambele maluri ale Prutului?