La Cluj-Napoca, in 15 martie recent, extremistii maghiari si-au permis probabil cel mai sfidator slogan nationalist de dupa 1918, defiland cu o pancarta pe care scria "Szekelyfold nem Romania", adica "Tinutul Secuiesc nu e Romania". Intrucat afirmatia ca un tinut din inima unei tari nu apartine acelei tari este de domeniul absurdului, ramane sa ne intrebam ce au dorit sa demonstreze de fapt acesti... semanatori de vant. Dupa parerea mea, mai nimic... A fost vorba de un teribilism infantil si de un balon de incercare, adresat autoritatilor, pentru a le testa vigilenta. Autoritati care, in astfel de imprejurari, dupa cum ne-am obisnuit, ridica din umeri sau se incurca in explicatii penibile. Avandu-i alaturi pe un ministru al Guvernului de la Bucuresti si pe consulul Ungariei, demonstrantii au prins curajul viteazului care isi arata muschii in urma razboiului. In ignoranta lor, bine tinuta sub lacat de politicieni, baietii lui Sasz Jeno si Albert Almos au scos pieptul inainte si au aruncat cu laturi chiar asupra propriei sarbatori nationale. Gestul lor este un act din drama istorica a paturii conducatoare maghiare care, in secole, si-a subminat propria pozitie sfidandu-i, umilindu-i si ucigandu-i pe romani. Ruperea astrala a Transilvaniei de Ungaria, in 1918, si alipirea ei la Patria fireasca, Regatul Roman, este, intre altele, chiar consecinta asupririi nemesesti. Neinvatand nimic din istorie, lipsiti de fair play si demnitate, infierbantati mereu ca un cazan sub presiune, politicienii maghiari, desi se afla la guvernarea tarii din care afirma ca nu fac parte geografica, patroneaza cu tafna lozinci rusinoase pentru ei insisi. In loc sa ma atraga si pe mine, ca roman, sa particip la sarbatoarea lor, sa o consider, de ce nu, o importanta zi comemorativa a Romaniei europene, extremistii maghiari imi arunca oua clocite in obraz. Revoltati peste masura, romanii americani au cerut revocarea ministrului Sanatatii, Attila Cseke, aflat in primele randuri ale defilarii, ca si declararea persona non grata a consulului Ungariei la Cluj-Napoca, Szilagyi Matyas, de asemenea unul dintre patronii spirituali ai indemnurilor revizioniste. "Cerem celor doua camere reunite ale Parlamentului", se spune in Declaratia organizatiilor romanilor americani, World Romanian Congress, Consiliul Mondial Roman si Consiliul Romano-American, "sa dezbata si sa condamne, printr-o Rezolutie, acest fapt unic, prin care un membru al Guvernului Romaniei participa la o actiune care s-a transformat intr-un indemn la secesiune".
"Extraterestrii" din Tinutul Secuiesc
Despre un alt fel de secesiune vorbeste ziarul din Ungaria, "Nepszabadsag", citat de Agerpres si RGN. Alertati ca tinerii din secuime sunt obligati sa duca pe umeri greaua povara a lipsei de intelepciune a liderilor UDMR, care au separat scolile romanesti de cele maghiare, ziaristii lucizi de la Budapesta deplang "viata intr-un mediu exclusiv maghiar" care creeaza "dezavantaje enorme" acestor tineri. Pana cand infierbantatii demonstranti de la Cluj-Napoca isi vor vedea visul cu ochii, adica pana la calendele grecesti, politicienii UDMR ar trebui sa vada ce e de facut cu victimele nesabuintei lor. Zice un tanar secui, intervievat de "Nepszabadsag": "Trebuie create mai multe ocazii pentru ca secuii sa se oboseasca de buna voie sa vorbeasca romaneste. Altfel, esti pierdut in aceasta tara (Romania). Eu cred ca nu putem astepta sa se faca totul pentru noi, ci si noi trebuie sa facem ceva". Un alt tanar din Miercurea Ciuc spune: "Cred ca este nevoie si de o schimbare a mentalitatii, si anume, parintii nu mai trebuie sa le spuna copiilor ca nu este importanta invatarea limbii romane, pe motiv ca nici ei nu au invatat-o si, totusi, uite ca se descurca". De fapt, nu se descurca. Pleaca sa-si caute slujbe in Ungaria, dar acolo somajul e la fel de mare, si abia daca isi gasesc ceva in Occident, cand isi gasesc. In acest context, petarda celor 200 de primari care au cerut recent oficializarea limbii maghiare suna cu atat mai ridicol si mai gaunos. Realitatea cruda este dureroasa: din asa-zisele scoli secuiesti ies, una dupa alta, generatii intregi care abia daca vorbesc romaneste. Generatii care, intr-adevar, nu par a trai in Romania. Dar nici in Ungaria, si nici in alta parte a Europei. Generatii condamnate la somaj perpetuu in propria tara, creaturi stranii de "extraterestri", de exclusi din societate, prin gratia unei politici de genocid cultural, impus de politicieni, in numele supravietuirii lor pe scena publica.