Tot mai des, sursele mass-media vorbesc despre tristete si despre efectele ei devastatoare, despre cresterea alarmanta a numarului cazurilor de depresie, descurajare, deznadejde si sinucidere.
Tristetea - aflam si din izvoarele medicale - poate afecta pe oricine, in orice parte a globului ar trai, oricarui sex, rase sau stari sociale i-ar apartine, indiferent de varsta si educatie.
Listele "clasice" cu "depresivi celebri" cuprind numeroase nume: presedinti, precum Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt sau Richard Nixon; oameni de stat, cum au fost Winston Churchill sau Diana Spencer - "Lady Di".
De asemenea, numarul scriitorilor afectati de ea este larg: Johann Goethe, Mark Twain, Honor de Balzac, Lev Tolstoi, Hans Christian Andersen, Charles Dickens, Ernest Hemingway, ca, de altfel, al pictorilor si muzicienilor: Vincent Van Gogh, Claude Monet, George Frederick Handel, Robert Schumann, Gustav Mahler, Hector Berlioz, Ludwig van Beethoven.
Paradoxal este faptul ca, daca unii dintre ei au inspirat pesimism, revolta si anarhie, multi dintre cei mentionati au lasat posteritatii pagini de un optimism debordant, opere sau compozitii iradiind bucurie si speranta. Este paradigmatica relatarea in care la un medic se infatiseaza un om abatut, marturisindu-i cu lux de amanunte toate framantarile sale interioare, nelinistile sale existentiale, cauze ale unei tristeti apasatoare. Intelegandu-i suferinta launtrica, medicul ii recomanda, ca un mijloc de lupta impotriva starii ce il cuprinsese, comediile lui Molire, la care bolnavul ii raspunde: "Doctore, eu sunt Molire!". Uneori, tristetea se poate ascunde in spatele celui mai larg zambet si in dosul unei aparente jovialitati debordante, molipsitoare. Multe persoane "afiseaza" o falsa buna dispozitie, pentru ca in spatele acesteia sa fie ascunse drame sau tragedii personale ori colective, familiale, profesionale. Se apreciaza, de catre psihiatri, ca aproape 90% din cazurile de prezentare la un medic ascund, sub forma a numeroase simptome, o afectiune psihica mai usoara sau severa.
Aceleasi izvoare medicale considera ca, dupa stres - epidemia secolului al XX-lea, depresia este "boala secolului al XXI-lea", "regina" afectiunilor psihice a secolului recent inceput. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca in acest an - 2010 - depresia va deveni a doua boala in lume, dupa bolile cardiovasculare, dar depasind incidenta cancerului, iar in preajma anului 2020, poate mai devreme chiar, ea ar putea trece pe primul loc. In prezent, se apreciaza ca peste 10% din populatia planetei sufera de depresie, iar 50% probabil va cunoaste simptomele unei astfel de suferinte psihosomatice, in sensul ca, in viitor, una din doua persoane va trai, cel putin o data in viata, un episod depresiv major.
Astazi, se vorbeste despre o "intinerire" a depresiei, in sensul ca ii cad victima persoane tot mai tinere, de la varste fragede, dupa cum, la fel, s-a constatat, statistic, faptul ca tinerii romani sunt adolescentii cei mai depresivi din intreaga Uniune Europeana si aceasta realitate se datoreaza si inexistentei unui univers de asteptare sau anticiparii in culori sumbre a viitorului.
In limba romana, termenul "depresie" provine din latinescul depressio,-onis, care inseamna "coborare", "cufundare", "afundare", acoperind foarte bine sentimentul de apasare a sufletului, de cadere, naruire a idealurilor si de scufundare pe care le traieste acut cel intristat.
Dictionarele de psihologie, psihiatrie, psihanaliza si psihopatologie definesc depresia a fi starea de tristete apasatoare, excesiva, caracterizata prin dispozitie proasta, abatuta, prin pierderea generala a placerii si a interesului, inclusiv fata de activitatile care altadata provocau placere.
Aceeasi Organizatie Mondiala a Sanatatii considera ca diagnosticul de depresie se stabileste pe baza asa-numitei triade negative, constand in trei simptome tipice: evaluare autodepreciativa asupra propriei persoane, cel afectat considerandu-se incapabil, inadaptat, inutil, lipsit de valoare, fara sanse, infrant; viziune pesimista asupra lumii si asupra vietii, pe care depresivul le concepe ca fiind ostile, pline de primejdii si piedici, obstacole in calea realizarii personale; perceptie pesimista, lipsita de perspectiva si speranta, asupra viitorului, anticipat in culori sumbre, negative.
Un lucru bizar chiar si pentru psihiatrie il constituie aparitia si inregistrarea unor forme noi de depresie si proliferarea lor. Se vorbeste astazi despre "depresia de week-end" sau de "Holliday", despre "depresia de promovare" sau "de succes", iar mai nou, pe fondul crizei economice globale, despre "depresia de non-shopping" a celor ce altadata erau deprinsi sa cheltuiasca sume considerabile pentru achizitionarea diverselor lucruri, mai mult sau mai putin necesare si utile, si care, in prezent, se afla in situatii financiare dificile. Se constata, de asemenea, pe acelasi fond al crizei economice, o inmultire a starilor depresive la persoanele care si-au pierdut locul de munca, la cele ale caror posibilitati materiale s-au redus dramatic ori se afla in imposibilitatea de a-si achita, la diferitele banci, ratele datorate. Nu rareori aceste situatii conduc la un deznodamant tragic. Psihiatria cuprinde toate aceste manifestari sub denumirea generica de "depresie noogena" sau "noologica" sau, chiar si mai explicit - "depresie existentiala", avand forma de esec sau vid existential, de pierdere si lipsa a sensului vietii.
Mijloace duhovnicesti de lupta impotriva depresiei existentiale
Tristetea, melancolia, depresia sunt boli si rani ale sufletului omenesc, avand efecte adanci si asupra trupului. Sunt afectiuni "holistice", in sensul ca influenteaza negativ nu doar starea de sanatate psihica, ci si pe cea fizica sau somatica. De ele se ocupa nu doar stiinta medicala, ci orice disciplina care se intereseaza de imbunatatirea vietii umane, in cele doua elemente ale ei: trup si suflet.
Nici teologiei aceasta problema nu ii este deloc indiferenta, odata ce Parintii duhovnicesti din vechime au analizat in scrierile lor, in largi detalii, "duhul tristetii", iar consideratiile pe care ei le-au facut pot fi considerate adevarate monografii duhovnicesti, tratate spirituale de sanatate umana. Alaturi de solutiile si medicatia propusa de stiinta medicala, spiritualitatea ortodoxa propune sufletului contemporan remedii specifice si mijloace eficiente de lupta impotriva aceste boli devastatoare.
Dintre acestea, cele mai importante pot fi socotite:
1. Cunoasterea efectelor nefaste ale tristetii, adica constientizarea manifestarilor ei dezorganizatoare si devastatoare la nivelul vietii personale si sociale, exterioare si interioare, fata de semeni si fata de propria persoana.
2. Solicitarea ajutorului, in sensul cautarii sprijinului nu doar din interior, care, in cazul tristetii, de cele mai multe ori intarzie sa se intrezareasca, dar mai ales de la semeni - medic, duhovnic, rude, prieteni.
3. Bucuria de a fi crestin si credinta statornica in ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta echivaleaza cu a trai bucuria de a apartine unei credinte sublime, descoperita de Insusi Dumnezeu si care propovaduieste iubirea, iertarea, ajutorarea si de avea permanent incredere, chiar si in imprejurarile cele mai dificile din viata, in situatiile "limita", in mila si ajutorul lui Dumnezeu.
4. Descoperirea, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a frumusetilor vietii. Pentru credinta crestina, viata este un dar dumnezeiesc si de aceea trebuie traita, indiferent de greutatea sau dificultatea evenimentelor existentiale, ba chiar, dimpotriva, cu speranta primirii rasplatei din partea lui Dumnezeu pentru ostenelile noastre.
5. "Filosofia vietii", dupa exprimarea Sfintilor Parinti ai spiritualitatii crestine, adica descoperirea adevaratelor comori ale sufletului si nicidecum mahnirea sau supararea pentru privarea sau frustrarea placerilor vietii acestea trecatoare, fie ca este vorba despre bunuri materiale, fie despre incercari sau suferinte.
6. Optimismul crestin, odata ce religia ortodoxa este una a entuziasmului si a optimismului, in care porunca Mantuitorului Hristos: "Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos, pentru voi" (I Tesal. 5,16-18) nu este o recomandare pioasa, ci o porunca de a carei implinire sau ignorare vom fi judecati.
7. Rugaciunea staruitoare (personala si comunitara), mangaiere pentru suflet si medicament extrem de puternic si eficient impotriva valurilor tulburi ale vietii si impotriva incercarilor, numita de Sfantul Ioan Scararul "secure impotriva deznadejdii".
8. Descoperirea sau marturisirea gandurilor; spovedania in fata unui duhovnic iscusit, imbunatatit spiritual, care ne poate ajuta sa ne cunoastem pe noi insine si, ca urmare a artei sale de a conduce sufletele, a rugaciunii si harismei sale personale, sa ne eliberam de starile apasatoare, datorate pacatelor.
9. Lecturi duhovnicesti, din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti; frecventarea manastirilor si a marilor Parinti duhovnicesti, prieteniile spirituale, toate acestea sunt capabile sa ne redea adevaratul sens al vietii si sa ne sustina in atingerea lui.
Prin toate acestea, sufletul are posibilitatea sa isi redobandeasca linistea sau armonia, pacea launtrica, pe care acelasi Sfant Ioan Scararul o socoteste a fi pogorarea cerului in inima noastra sau, dupa indemnul Sfintului Isaac Sirul, cel care ne-a lasat cele mai frumoase cuvinte despre adancile semnificatii ale incercarilor in viata noastra: Impaca-te cu tine insuti si se vor impaca in tine cerul si pamantul!
Preot prof. univ. dr. IOAN C. TESU
Facultatea de Teologie Ortodoxa
"D. Staniloae" Iasi
(Pentru mai multe detalii, Preot Ioan C. Tesu, "Tristetea - rana grea a sufletului contemporan", Editura "Credinta stramoseasca", Iasi, 2005.)