Europa este plina in luna februarie de carnavaluri de tot soiul, dar cel de la Venetia este regele, nu are egal, iar milioane de oameni strabat anual planeta pentru a fi de fata la sarbatoare. Ploua si e frig la Venetia, dar asta nu-mi stirbeste din bucuria de a fi din nou in aceasta capitala mondiala a culorilor si a frumusetii. Am venit aici in urma cu doi ani si, fascinat de spectacolul strazii, mi-am dorit sa ma intorc la carnaval intr-o buna zi. A meritat! Multi dintre mascatii care bantuiau fericiti prin pietele si pe stradutele inguste ale orasului erau romani.
De-a regele si regina
La noua dimineata, un barbat invesmantat intr-un costum albastru stralucitor, de epoca, purtand pe fata o masca argintie, si pe cap o palarie impodobita cu o pana lunga, alba, strabate calm, in cizmele sale de cauciuc, Piata San Marco, se agata de un stalp cu felinar si pozeaza, atragand fotografii precum albinele la stup. Soarele puternic al diminetii se reflecta in apa inalta. Peste doar doua ore, tot centrul Venetiei va fi uscat si va arata precum o uriasa petrecere de gradinita pentru oameni mari, unii invesmantati in costume haioase, caraghioase, altii mandrindu-se in masti si costume opulente, pline de danteluri, accesorii si culori care-ti captiveaza privirea. Atat de diferiti ca meserii, statut social, rasa, cu totii traiesc pentru cateva ore sau zile bucuria de a fi personaje ireale, de-a se juca de-a regele si regina, de a-si materializa fanteziile.
In fata restaurantelor de langa Podul Rialto, ospatarii seriosi, la costume scrobite, au fost si ei dotati cu cate o palarie sau cu o masca, iar in multe localuri, barmanii s-au deghizat cu fantezie si sunt bucurosi ca pot munci si se pot distra in acelasi timp. "Hei, hei, Espana, Espana!", canta de zor si danseaza pe strazi o gasca vesela de baieti si fete, care atrag trecatorii in cercul lor. Asiaticii sunt singurii care se inghesuie la gondole, stau cuminti si incolonati la coada in fata statiilor. Turismul japonez este bine organizat, nelipsit de ghizi care merg totdeauna in fruntea grupurilor de oameni, tinand in mana un stegulet semnalizator.
"Hei! Sunteti de la Bucuresti!"
Anul acesta, est-europenii au fost si ei bine reprezentati la carnaval. Cel putin douazeci de fete si femei din Serbia, cu peruci albe, inalte, indura cu greu frigul, imbracate cu rochii despicate in fata, care lasa sa li se vada jupoanele albe. Vin aici an de an, chiar daca pun banut pe banut ca sa ajunga la carnaval. Se aud rasete si chicoteli. Din multime se desprind doua cupluri tinere, in costume de epoca, vesele si radioase, de parca au parte de distractia vietii. Ii aud ca glumesc in romaneste si incerc sa-i urmaresc. Ii pierd pentru cateva clipe, apoi ii vad pe scena mare inaltata in piata, la preselectia pentru cea mai frumoasa costumatie. Veselia lor lumineaza anotimpul posomorat. "La ce am venit pana aici, daca nu pentru a ne simti bine?", imi spune fericita Oana, o frumoasa roscata din Bucuresti. "Am mai vazut Venetia in urma cu cativa ani, mi-e foarte draga si mi-am dorit foarte mult sa revin aici alaturi de sotul meu, doar e cel mai romantic oras din lume, nu? M-am agitat inainte de plecare, sa inchiriez niste costume, nu am gasit nimic care sa-mi placa, asa ca am apelat la croitoreasa unui teatru, ea s-a entuziasmat foarte tare de idee si ne-a facut rochiile astea frumoase, special pentru noi. Senzatia pe care o traim plimbandu-ne prin aceste locuri, in costume, este absolut fabuloasa, parca ne-am intors in timp, parca ne aflam pe un taram ireal. Ne plimbam pe culoarele Palatului Dogilor si simtim ca suntem in acel secol, ca facem parte din acea poveste. Ne intalnim cu alti oameni costumati, ne salutam inclinand capetele, ne zambim, ne laudam reciproc costumele, ne spunem cat suntem de frumosi, este extraordinar. O deschidere sufleteasca totala. Am cunoscut englezi, polonezi, oameni calzi si veseli. Dar cele mai frumoase amintiri sunt cele legate de intalnirile cu alti romani. Unii vin la noi si ne roaga, in engleza si in italiana, sa facem fotografii cu ei, noi le raspundem in romaneste si se bucura imediat. "Hei, sunteti de la Bucuresti!". Cel mai mult mi-a placut cand, dupa ce am facut cunostinta cu cativa de-ai nostri, i-am auzit in urma vorbind entuziasti: "Vezi, ti-am zis eu, ti-am zis ca sunt si romani costumati!". Cine si-ar fi imaginat o minune ca asta, in urma cu douazeci de ani?".
Pe scena
In Piata San Marco, pe scene mai mici, se tin spectacole de "comedia dell arte". De doua ori pe seara, insecte gigantice, un paianjen si doua furnici, de cate cinci metri, pornesc prin multime. An de an, una din marile atractii ale carnavalului este Drag Queen, parada si concursul travestitilor. Zece mii de oameni ii incurajeaza pe concurentii ce pasesc in lumina reflectoarelor, pe scena mare, aranjata ca un lung podium de defilare, care-si dau frau liber imaginatiei, etalandu-si costumele fanteziste. Pentru unii este doar o distractie de-o seara, cum ar fi un domn durduliu, care face piruete in rol de contesa, sub privirile sotiei sale. Insa, pentru cei mai multi concurenti este un mod de viata, si pasiunile puse in joc sunt mari. "Nu ti se intampla prea des in viata sa fii aplaudat de cateva mii de oameni, o sa tin minte seara asta toata viata, fie ca o sa castig sau nu", imi spune "Lady Gaga", care a intrat bine in personaj. Se studiaza mult in oglinda si ia tot felul de atitudini socante, imprumutate de la muza "ei".
Cauta frumosul
Fascinant la Venetia este faptul ca nu o poti "bifa", nu poti spune "am fost de doua sau de zece ori aici si n-am ce mai vedea". Daca tintele tale sunt muzeele, operele de arta si splendorile arhitecturale, nu le vei da de cap, daca vrei sa vezi mastile si costumele, poti alerga cat e ziua de lunga dupa ele si vor aparea mereu si mereu altele noi, daca alegi sa te plimbi pe insule, vor ramane multe de descoperit, la fel si daca vei cauta linistea stradutelor necunoscute. Poti chiar sa dedici o zi intreaga ferestrelor venetiene, ce au fiecare de spus o poveste, fie ca lasa sa se intrevada preascumpe candelabre sau rufe puse la uscat. Poti spune "astazi nu fac altceva decat sa cunosc oameni noi", si vei gasi oameni deschisi, zambitori, din intreaga lume, atrasi de frumos. Limba universala a Carnavalului de la Venetia este zambetul. Americani, asiatici, europeni simt aura orasului si se comporta cu bun simt, cu respect pentru cei din jur, pentru ca, in fond, cu totii au strabatut poate mari si oceane pentru a sorbi din aceasta frumusete. Iar carnavalul este o celebrare a bucuriei, nu are sens decat atunci cand te bucuri cu cei din jur. Poate suna pompos, dar Venetia in carnaval poate insemna si o lectie de viata: pastreaza-ti zambetul, cauta pe mai departe frumosul. Chiar daca te intorci in cartierul tau prafuit, nu-ti pune haina cenusie si figura posaca.
Fotografiile autorului