Sa musti dintr-o felie mare de paine, cu toata gura, pana cand coaja iti ajunge pe la urechi, sa simti apoi, multa vreme, gustul iute-acrisor al gemului de macese sau al magiunului gros si untos; sa tii in maini, ca sa te incalzesti sub prima ninsoare din an, pupul scos din cuptor, painisoara pe care bunica ti-o facea in copilarie ca sa te imbune; sa astepti, ridicandu-te pe varfuri, ca sa ajungi mai bine la masa, ca unchiul Petrea sa-ti faca doi carnaciori doar pentru tine, nu mai mari decat palma, in ziua cea mare a taierii porcului, sa mirosi cu nesat soriciul rumenit, spalat cu apa fierbinte si sarat cu sare grunjoasa din sararita albastra de tabla; sa rupi un pumn de cozi de ceapa verde din strat, ca sa-ti para mai buna painea cu untura proaspata, presarata cu boia; sa pandesti usa deschisa a camarii, ca sa te infrupti din mierea groasa si intunecata, in care dormiteaza, plutind, poame uscate si muguri de brad; sa te intorci de la joaca acasa moarta de foame si sa te imbie inca de la poarta mirosul bogat al supei de gaina cu taietei subtiri ca firul de par si cu banuti de grasime plutind peste zarzavat; sa adormi, fara sa stii, in murmurul vocilor tihnite din incapere, si sa te trezesti dimineata in mirosul bun al cafelei cu lapte, ca s-o iei de la capat, prin raiul cu bunatati. Ingropata multa vreme in amintire, povestea copilariei mele se scrie de la inceput. M-am intalnit cu ea intr-o sambata dimineata, cand in mijlocul Bucurestiului inghetat sub nameti, m-au coplesit toate aceste amintiri cu mirosuri si arome de neuitat, cu gusturi si parfum de altadata, in mijlocul unui targ taranesc.
Negustorasul cel istet
Nu prea-ti vine sa iesi din casa pe gerul de-afara, dar gandul ca la capatul drumului vei gasi toate bunatatile pamantului romanesc, bucate cu gust ca-n povesti, insirate pe tarabe intr-o bogatie fara sfarsit, te face sa nu mai intarzii si sa ajungi cat poti mai repede la Piata Cosbuc, acolo unde la fiecare capat de saptamana se tine marele Targ de produse traditionale taranesti, un dar facut bucurestenilor de gospodarii satelor romanesti.
Alexandru Rares Condriuc din Botosani are numai 12 ani si este foarte mandru ca a putut veni cu parintii la targ, in prima zi de vacanta. Raspunde foarte politicos la orice intrebare si nu se pierde cu firea, atunci cand vreun cumparator ii cere detalii despre marfa adusa de acasa. Si ca un bun cunoscator, iti arata in galantar gainile cu grasimea galbena ca aurul si cocosii tocmai buni pentru racituri. E atat de serios, de calculat si de aplicat in ce face, incat nu poti sa pleci de la taraba lui fara sa cumperi ceva. E deja un mic negustor stapan pe situatie. "Afacerea familiei a inceput tocmai de la el", ne spune Catalin Condriuc, tatal. "A fost un copil foarte sensibil, facea alergie la mancarea pe care o cumparam din magazine. Si atunci m-am gandit sa incep sa prepar in casa, dupa retete vechi, fara conservanti si aditivi, carnati si sunca, mezeluri, pe care sa le poata manca si el. Mi-am amintit cum pregatea tata porcul taiat, i-am intrebat pe niste batrani din sat, am vorbit cu un macelar care venea si ne taia porcul cand eram eu copil, si asa am inceput sa invat cum se prepara produsele din carne fara conservanti, adica sa reinvat, de fapt, arta taraneasca a bucatariei si sa aplic ceea ce se facea pe vremea batranilor. Am luat-o incet si am tot imbunatatit retetele, le-am adaptat la ceea ce este sanatos. Am clienti fideli care vin tocmai pentru aceste produse, ce nu dau alergii si nici alte manifestari neplacute. Sigur ca ele nu tin mai mult de trei, patru zile, dar eu le spun clientilor acest lucru si asta dovedeste ca nu folosesc conservanti."
Povestea acestei familii venite tocmai din nordul tarii, la targul din Bucuresti, e de succes. Manuela Condriuc, mama lui Rares, a lucrat ca asistent la o farmacie, dar a lasat farmacia ca sa-l ajute pe barbatul ei, si astfel, afacerea pornita de nevoie a devenit una facuta cu pasiune si daruire. "Facem cantitate mica de marfa, cat sa fie mereu proaspata si de calitate. Mai bine mai putin si mai bun, ca sa nu ne uite clientii. Ne adaptam tot timpul la ceea ce se cere. Am vazut ca lumea vrea produse mai dietetice, cu mai putina sare, mai putin afumate, din carne de curcan, si ne-am adaptat la cerinta aceasta. Ne-am facut prieteni printre clientii care ne cauta in fiecare sambata, si asa ii si tratam, ca pe prieteni adevarati. Le dam aceleasi bucate ca si cum i-am avea in ospetie la noi acasa. Salam de casa, muschiulet impanat, crenvursti dietetici, carnati, dar si dulciuri dospite de casa, dupa retete traditionale moldovenesti, poale in brau, cozonaci, ciocolata de casa si altele."
Cata vreme mezinul impacheteaza marfa tacticos, ca un adevarat negustor, mai aflu ca faima produselor Condriuc a ajuns aproape in toata tara, pentru ca au fost invitati la multe alte targuri traditionale. "E drept ca e departe Bucurestiul, nu e usor de ajuns cu marfa din celalalt capat al tarii, dar cand stii ca te asteapta oamenii, sambata de sambata, nu ti se pare asa de greu. Poate ca daca s-ar scrie mai mult despre acest targ ar veni mai multa lume, sa se bucure de produsele noastre, si noi ne-am face si mai multi prieteni".
Magiunul care prelungeste viata
Piata taranilor se organizeaza de vineri pana duminica, saptamana de saptamana, in curtea fostei Vami Antrepozite, un monument de arhitectura, ridicat in secolul al XIX-lea, dupa planurile arhitectului Giulio Magni si ale lui Anghel Saligny, peste drum de Piata de Flori Cosbuc. Poate ca e un pic cam departe de forfota strazilor si a pietelor centrale, ceea ce face ca doar cunoscatorii si clientii fideli sa ajunga pana acolo, dar cu toate acestea, in fiecare sambata si duminica, mii de oameni se inghesuie in piata plina de bucate traditionale romanesti aduse la targ de producatori din Transilvania, Bucovina, Muntenia, Maramures, Crisana, Oltenia, Moldova si Dobrogea, cu alte cuvinte, din toata tara. Mai mare dragul sa vezi bucuria cumparatorilor, ametiti de privelistea si miresmele targului. Carnati afumati, slanina adevarata cu "dunga", jumari, sangerete si toba, caltabosi, pastrame, jamboane, carne pusa la borcan, in untura, sorici, pastravi afumati in cobza de brad, dar si cocaturi cat ii lumea, sarate sau dulci, placinte si paine cu malai si cartofi, cozonaci si dulciuri de casa. Un loc aparte il ocupa oferta de branza, cu telemea vanduta de ciobani sibieni, dar si cascavaluri-minune facute in Covasna. Ori cea mai buna mozzarela din lume, branza alba de bivolita adusa la piata de un... englez. (O sa va spunem povestea lui altadata.) Indragostit nebuneste de Romania, stabilit la Rupea, in Ardeal, si-a cumparat o turma intreaga de drigane negre, ca smoala, si a deschis o fabricuta de branza "cea mai buna din Europa", cum scrie pe ambalaj. Si acestea sunt doar cateva dintre marfurile care ii pun, cu siguranta, la mari incercari pe gurmanzi. De nelipsit, in fiecare saptamana, este si magiunul de prune, celebrul magiun de Topoloveni, "singurul produs natural cu denumire protejata national si in curs de omologare europeana", imi spune Valentin Ghenciu, care la fiecare doua-trei vorbe, trebuie sa se intrerupa, ca sa mai vanda cate un borcan de magiun, zacusca de vinete sau pasta de rosii, preparate fara conservanti. "Care este secretul vanzarilor mari? Eu cred ca este unul valabil pentru toate marfurile de aici din piata, si anume, calitatea bazata pe pastrarea proprietatilor naturale, pe lipsa aditivilor, a zaharului si a altor conservanti. Magiunul de Topoloveni este un produs care poate fi consumat si de catre diabetici, este foarte potrivit pentru copii, pentru ca este bogat in vitamine, si pentru batrani, caci este bogat in fibre, fiind obtinut din prune necuratate de pielita. Domnul prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a spus, dupa ce a facut analiza magiunului produs de noi, ca este "campion antiaging", pentru ca are proprietati antioxidante si de eliminare a radicalilor liberi, ce provoaca imbatranirea prematura. Sa stiti ca noi producem magiun din 2001. La inceput am livrat la vrac, in Austria, si cand am vazut cum se bat austriecii pe el, ne-am gandit ca de ce sa nu beneficiem noi, in tara, de asemenea bunatati, de ce sa-l dam la straini? Atunci am inceput ambalarea in borcane. Acum asteptam omologarea europeana, pentru ca l-am scos la expozitii si targuri la Berlin, Paris, Londra, si s-a bucurat de mare trecere. Suntem si furnizorii Casei Regale. Ce-ar mai fi de spus? N-ar strica mai multa promovare pentru targul acesta si-un pic de vreme mai buna, ca am cam inghetat la picioare, dar cu toate acestea, de clienti nu ne putem plange. Si rar, cand cumpara cineva doar cate un borcan".
Domnii ambasadori
Trece de la o masa la alta, cu pasi siguri, dupa un traseu pe care pare ca il stie prea bine. De la masa Danielei Bangala din Fundata, Brasov, isi cumpara telemea de oaie si cas dulce de vaci, de la Alexandra Baisteanu din Rupea gusta carnati de casa afumati si ia niste slanina si niste pastrama de vitel. Cu ea sta de vorba mai mult, semn ca o cunoaste de ceva vreme. Trece apoi si pe la Maria Trifu din Talmacel - Sibiu, de unde alege niste muschiuleti afumati ca-n reclame. "Baiatul meu e macelar bun si de aia sunt taiate asa de mandru toate, ca la carte", ii spune ea si se uita la omul care parca nici nu mai stie ce sa aleaga, cumparand in cele din urma cate putin din fiecare marfa adusa tocmai de la poalele Fagarasilor. Asta, ca sa nu-i para rau pana saptamana viitoare, cand va face iar un drum la piata taraneasca de la Cosbuc. Se mai opreste la masa cu tuica galbuie, adusa de la Cuca de Arges, trage o dusca pentru degustare si mai ia si o cutie cu ciocolata de casa pentru nepoti. Peste tot, la fiecare masa, vorbele nu se lasa asteptate, se leaga povesti, se spun glume si se rade, ca intre prieteni. E o buna dispozitie care-i uneste deopotriva pe cei care vand si pe cei care asteapta sa se infrupte din bunatati. Iar din loc in loc, cozi nesfarsite la care lumea sta rabdatoare, cu gandul la bunatatile care ii vor rasplati. Atractia targului o reprezinta, totusi, domnii ambasadori, pe care ii recunosti usor dupa staiful imbracamintei, dupa nelipsita pipa din gura si romaneasca lor calcata de tren. Si care, cand se indura si ies din piata, isi leaga cainii cu pedigree de un gard, isi lasa soferii sa astepte in masinile 4x4, ca sa guste doua sau trei brozbute uriase (sarmale), fierte acolo, pe loc, de niste maramuresence vesele si infoiate precum curcanii. Mai lipsesc doar "ceterasii", pentru ca targul taranilor sa se transforme intr-o sarbatoare adevarata, care sa celebreze carnatii, slana, pita de casa, adica cele mai frumoase amintiri din copilarie, poposite, ca in poveste, intr-o piata din Bucuresti.
Albine la borcan
Pana sa ajunga sa vanda miere la Targul Taranului din Bucuresti, Daniel Bolovan din Brasov a incercat vrute si nevrute. Absolvent de facultate, inginer specialist in proiectare si autovehicule rutiere, toba de carte, s-a vazut "restructurat", in urma inchiderii fabricii la care lucra. A incercat de toate pentru a-si castiga traiul, si le-a abandonat pe rand, caci a inteles ca miza cea mare nu sta in a face doi-trei lei, de ici, de colo, ci in a descoperi o sursa care sa aduca bani si castiguri, dintr-o afacere sigura si in viitor. "Salvarea a venit de la ceva care-mi era apropiat - de la stupina pe care o ingrijea tata. L-am ajutat si eu din cand in cand, mai demult, dar acum a venit vremea schimbului de generatii. A trebuit sa preiau eu grija lor si mi-am dat seama, in curand, ca este o afacere minunata. N-am stiut multe lucruri la inceput, m-a ajutat si sfatuit tata, m-am informat din carti si de pe internet si am inteles repede ca mierea naturala este unul dintre putinele produse cu care ii batem pe cei de dincolo de granita, pentru ca avem o miere de o calitate mult mai buna decat a lor. Numai daca ne gandim la pasunile noastre, la campurile pline de flori, la locurile salbatice, nepoluate, ne putem imagina ce fel de miere avem si cat de bogati suntem. Din pacate, tinerii nu-si dau seama ca plecarea la munca in alta parte, in alta tara, este doar o solutie de moment. Ar fi mult mai simplu sa-si canalizeze energia aici, acasa, pentru activitati de viitor. Agricultura ecologica are mari sanse de reusita in urmatorii ani. Trebuie sa fim doar atenti la ce-au facut batranii si sa ducem mai departe munca lor, sa pastram traditia de a ramane aproape de natura si de a nu ne indeparta de lucrurile simple si de buna calitate, pentru ca acestea incep sa aiba din ce in ce mai mare cautare in timpul acesta atat de zbuciumat pe care il traim.".
Cuptorul cu 33 de paini
La o masa din mijlocul targului, vad un alt "negustoras". Are doar 14 ani, il cheama Csaba si este mezinul familiei lui Molnar Csaba din Lunca de Jos a Harghitei.Vine la targ ca sa-l ajute pe tatal lui, in fiecare saptamana, de aproape doi ani. Ca sa poata ajunge aici cu cosurile incarcate de marfa, intreaga familie, Csaba cel mare, nevasta Maria si cei patru copii, lucreaza cot la cot de dimineata si pana seara. Produsele lor, facute dupa retete unguresti, au mare cautare: muschiuleti afumati, jambon, kaiser, pastrav afumat, carnati picanti, carnati semiuscati, carnati afumati, toba afumata, toate afisate "la pret de criza". Dar lumea sta la coada si pentru painea de casa alba cu cartofi, sau neagra, cu secara si cartofi. "Am inceput cu painea de casa, dar nu mi-ajungea cata coceam, si atunci am copt si in cuptorul bunicii si pe la vecini. Acuma, mi-am facut un cuptor in care incap treizeci si trei de paini din acestea mari. Vinerea umplem de cateva ori cuptorul, ca sa avem painea pentru sambata cand venim la Bucuresti. Trece toata, nu ne intoarcem cu ea inapoi. Eu cred ca oamenii au vazut deja ca este mare deosebire intre o marfa cumparata din "alimentara" si una facuta acasa. Marfa noastra e cu mult mai sanatoasa. E un pic mai scumpa, dar e sigur ca e naturala. Aici, la acest targ, sunt numai lucruri de calitate, controlate, naturale si sanatoase", imi zice Csaba-bacsi, inainte de a se intoarce la clientii lui.
Eticheta cu tricolor
Il cheama Ghise Florian si este din Tulca Bihorului, dar acolo toata lumea il stie de Pruncu Florii Tramii. "Tramuta" e tuica pe care o are la vanzare, facuta "numai si numai din poame de-a noastre", galben-aurie, cu miros amarui, de samburi de prune. In frigul de-afara, mai ca ti-ar veni sa tragi un gat sa te mai incalzesti, dar te ia cu vorba bihoreanul imbracat in suba groasa si-ti spune ca e suparat ca a trebuit sa-si modifice eticheta de pe sticle. Ca sa primeasca toate aprobarile, a trebuit sa scoata tricolorul de pe eticheta. Or, el a pus acolo ce are mai drag: fotografia cu tatal lui, de la care a invatat meseria, chipul fetei lui, care-o sa-l mosteneasca, si steagul tarii. Unde a gresit? N-are vreme insa de lamentatii, caci la masa lui s-a facut iar coada. Pe langa tuica, mai are si gemuri de mere si de caise, taietei de casa, saratele, prajituri cu silvoiz (magiun), facute de "muierile de-acasa, care s-or apucat de cocalit cand or vazt ca ies bani buni din asta, ca n-au nici dupa ce bea apa, numa dupa pensia de tri sute de lei pe care le-o da statu". Il las pe Pruncu Florii Tramii sa-si vanda marfa mai departe, insotita de povesti vesele si glumete si de-un ras tonic si sanatos, care-i lumineaza obrazul inrosit de ger.
Casic de munte
Ioan Istrate vine de la Fundata - Brasov, mai exact - "din prima casa cum urci pe drumul catre Fundatica". In ferma lui de animale de la Vladeni sunt "peste opt sute de oi fatatoare, cincizeci de vaci cu lapte si mai multi porci". Baiatul din fata mea, mezinul familiei, imi spune ca produsele lor, branza de burduf, branza pastrata in coaja de brad, urda dulce si sarata, casul proaspat, telemeaua invechita in saramura sau proaspata, au fost premiate de mai multe ori la expozitii si targuri internationale. Si el e mandru de asta, se vede dupa cum povesteste. Imi mai spune ca la Salonul de Gust de la Torino, din 2006, una dintre cele mai mari expozitii gastronomice din lume, au avut succes cu branza de burduf in coaja de brad, pentru care au obtinut diploma pentru calitate exceptionala. Si ca nici nu se putea altfel, cata vreme retetele dupa care sunt preparate produsele sunt pastrate in familie de peste cinci generatii. La masa fundateanului s-au adunat deja multi cumparatori. El se misca repejor, ca si cum ar fi purtat pe ate, in miscari scurte si eficiente, ca un sfredelus, ia marfa, o cantareste, o impacheteaza si o intinde omului insotita de un zambet care-i umple obrazul de bunavointa. Si-n timpul acesta, gura nu-i tace deloc. Cine are vreme de ascultat, cine este curios, poate afla povestea branzei, de cand este muls laptele, cum si de ce trebuie sa dospeasca branza in buduroaie de lemn (si nu de metal) si cum este framantata apoi si indesata in coaja oparita de brad, culeasa in primele zile de primavara. Iar povestile acestea adevarate sunt suplimentul de bucurie pe care-l duci acasa, printre ai tai, atunci cand te intorci de la piata cu "casic si branza de la munte".
(Despre branza de capra de la Crit, despre mozzarella de bivolita si pateul de pastrav de la Rupea, despre sucul natural de mere din Tara Hategului si despre multe alte minuni ajunse la Targul Taranului, va promitem povesti viitoare.)
DRAGI CITITORI AI REVISTEI "FORMULA AS"! SPRIJINITI OFERTA ECOLOGICA A TARANILOR NOSTRI! CUMPARATI PRODUSELE ROMANESTI! NU E NUMAI O OPTIUNE DE SANATATE, DAR SI UN GEST PATRIOTIC. TOTI LA UN LOC PUTEM OFERI SATULUI NOSTRU SANSA DE A RAMANE IN ISTORIE