PRO TV, o optiune importanta
- Esti din nou pe micul ecran, la o ora de maxima audienta, de data aceasta cu o emisiune de umor foarte diferita de cea cu care ne-a obisnuit Divertis.
- Asa este. Dar cea mai mare noutate o consider a fi schimbarea postului. Venirea sau revenirea la Pro Tv este pentru mine un eveniment foarte important, poate cel mai important eveniment profesional de care am avut parte in ultimii ani. Formatul pe care functioneaza acum grupul Divertis este cu totul altul. Realizam, de fapt, doua emisiuni diferite, sub sigla Divertis, cu distributii complet independente. Una, cea in care sunt si eu protagonist, se numeste Serviciul Roman de Comedie, cealalta, Land of Jokes. Spun ca venirea la ProTv a fost un pas extrem de important, pentru ca realizam o emisiune complexa, care se scrie, se inregistreaza si se difuzeaza saptamanal, ceea ce fac putine emisiuni de acelasi gen din peisajul media de la noi. Majoritatea se produc din timp sau din doua in doua saptamani. Serviciul Roman de Comedie vrea sa fie un show actual, implicat in evenimentele saptamanii. Iar asta presupune un efort foarte mare din partea tuturor, de la echipa de scenaristi, pana la actori si producatori. Este o echipa mare si profesionista in spatele nostru. Sunt decoruri, sunt personaje care se schimba saptamana de saptamana, sunt costume care trebuie realizate uneori intr-o viteza nebuna, poate chiar de pe o zi pe alta, sunt cheltuieli mari. Un asemenea show nu-l poti face la orice televiziune, ci numai intr-un loc in care exista logistica si capacitate de productie.
- Dupa ce, cu un an inainte, colegul tau Gyuri Pascu a parasit Divertisul, in 2008 ai disparut si tu o vreme de pe micul ecran, dand apa la moara barfelor care vorbeau despre spargerea grupului. De ce ai luat aceasta decizie?
- Am lipsit doar trei luni de zile, un sezon. Au fost trei luni de zile necesare. Cred ca fiecare din noi are momente in care trebuie sa-si reconsidere drumul pe care vrea sa-l faca mai departe. Asta nu se poate decat cu putina distanta, cu putina liniste. Grupul Divertis a trecut in ultima vreme printr-o perioada de reorganizare, de reinventare. Plecarea lui Gyuri a fost, intr-adevar, un moment important. Era normal sa ni se intample astfel de lucruri. Nu suntem legende, nu suntem mituri. Suntem doar niste oameni normali, care traiesc si ei normal, care au problemele si metehnele lor, care au frustrari si dorinte diverse, si care au si indoieli la un moment dat. Aveam nevoie de o pauza inainte de a incepe un nou proiect.
- Ce ai facut in cele trei luni de pauza?
- M-am gandit la ce urmeaza sa fac mai departe in televiziune. Si am facut spectacole. Inca nu era criza atat de puternica, sfarsitul anului 2008 a fost generos din punctul de vedere al spectacolelor. Aveam propriul meu show, singur, apoi alaturi de Dragos Stoica si alti invitati. Ma bucur ca l-am descoperit pe Dragos. Este un partener de lucru foarte bun, are clenci la public si este, dupa parerea mea, cel mai bun interpret de imitatie parodica din mediul de divertisment din Romania. Oamenii noi sunt oxigen curat pentru mine. Ma stimuleaza. Si ma refer aici la toti colegii minunati cu care lucrez acum la Serviciul Roman de Comedie.
- Nu te-a incercat niciodata deznadejdea?
- Am fost si super dezamagit, in ultimii ani. Am avut momente de tristete, de deznadejde infinita. Am simtit neantul, cu toate corabiile inecate. Trebuie sa iei esecurile ca pe niste momente de rascruce, din care poate iesi si ceva bun. Si sa cauti sa nu dezarmezi. Desi e greu. In viata fiecarui om exista un moment in care iti amintesti tot ce ai vrut sa uiti. Umorul m-a ajutat, dar nu prea mult, ca nu e un medicament impotriva tristetii. Greu sa razi, cand esti chinuit de probleme pe dinauntru! Pentru ca rasul asta e traducerea exterioara a unei stari de bine interioare. Ironia sortii arata insa ca, desi rasul e un atribut al inteligentei, ca e specific numai oamenilor si ne deosebeste de animale, in realitate, cu cat esti mai inteligent, cu atat esti mai trist. Nu e neaparat cazul meu, am citit asta intr-o carte scrisa de un om destept si, evident, trist.
- Tu cum razi, Toni, cand esti departe de camerele de filmat?
- Eu ce sa zic, imi plac poantele fine, inteligente, la care nu poti rade, poti doar schita un zambet cu subinteles, dar imi place al naibii de tare si sa rad in hohote, la o gluma buna si simpla. Hai sa va zic si voua una din asta. O blonda se trezeste in miez de noapte, plina de sudori. Dimineata, sudorii au plecat. Nu-i misto?
"Fiecare popor rade in felul lui"
- Mi-ai vorbit de importanta innoirii. Aveti insa si o parte a publicului nostalgica dupa Divertisul de altadata. Pe ei cum ii impacati?
- Mai aud cateodata voci care spun: "Eh, Divertis nu mai e cum era odata!". Dar cine mai e cum era odata? Nu cunosc pe fata pamantului, in afara de pietre si de forme de relief, ceva cu sange cald, care sa mai fie ca altadata. Ne schimbam cu totii, asta e, nu putem ramane la fel.
- Nu ma pot abtine sa nu remarc, in schimb, ca in perioadele de criza, de tranzitie, de haos, Divertis invie, iar poantele castiga in haz.
- Asa-i. Intr-un an de criza, Divertis face doua emisiuni, nu una, doua ore de program, si nu una, ca pana in 2008. Deci, ne-am dezvoltat. Glumele merg, cand necazu-i mare. Cand avem de-a face cu teme mondiale, cum e gripa porcina, criza economica, cand gasim un dusman comun care sa ne uneasca in suflet si-n simtire, eventual, cum e criza, care sa ne infrateasca in pagubele bancare si din portofele, gasim brusc si resurse pentru umor. Poantele prospera. Ne amintim brusc ca tara noastra si-a facut o deviza de trai din sintagma "haz de necaz", si uite asa, trecem mai usor peste toate problemele, cu un ras sanatos. Si nu ne mai punem streangul de gat, ca nu e cazul. Apoi, cum Romania este, de fapt, intr-o criza permanenta, as zice ca nici umorul romanesc n-o duce rau! Romanii sunt, slava Domnului, un popor inteligent. In ciuda tuturor metehnelor pe care le au, nu si-au pierdut niciodata simtul umorului si capacitatea de a rade. Dar, dincolo de asta, as mai spune si ca umorul nu tine numai de gura care spune poanta, ci si de urechea care o asculta. Am observat, din experienta in televiziune, ca atunci cand e bine, pace si prosperitate omul nu sta cu ochii pe micul ecran, ci iese la restaurant, pleaca in vacante, se duce sa se plimbe. Cum s-a instalat criza, cum au revenit toti pe canapea, pentru ca televiziunea e ieftina si multa! Si au inceput brusc sa ne vada, sa rada din nou cu noi. Dar noi, sa stiti, tot acolo eram si inainte! In rest, criza e la fel pentru toti. N-am dus-o niciodata mai bine decat a dus-o poporul. Cand tara a mers prost, ne-a mers si noua prost.
- Iti place Romania? Nu te-a apucat niciodata lehamitea, n-ai fost niciodata tentat sa lasi totul balta?
- Cum sa nu-mi placa tara mea? Asta e locul in care muncesc, de aici ma inspir, n-as pleca de aici, decat daca ar pleca tot poporul. In Bavaria, de exemplu. Atunci as pleca, nu de alta, dar nu-i frumos sa faci nota discordanta. Eu imi iubesc tara de nevoie! Hahaha! Altceva nu mai stiu sa fac si nici n-as mai vrea sa mai fac. Si umorul nu se poate face, scrie si intelege decat in limba materna. Fiecare popor rade in felul lui. Cred ca nu exista nimic mai frumos, ca atunci cand pasiunea iti devine si meserie. E cel mai bun lucru care se poate intampla cuiva pe fata pamantului, sa nu se duca la serviciu ingrozit ca trebuie sa se intalneasca cu seful lui pe care il uraste. Ma refer la oamenii normali. Iar eu cred ca sunt un om normal.
- Cum se vad, din punctul de vedere al meseriei voastre, schimbarile din Romania? Cum e publicul de azi, fata de publicul de altadata? Mai gusta la fel umorul?
- S-au schimbat multe si cu publicul nostru. Daca pana in 2000, grupul Divertis era axat pe spectacole mari, din 2000 au disparut complet spectacolele cu public platitor. Asa ca ne-am mutat la TV. Publicul roman este extrem de interesat de televiziune. De aceea, a disparut divertismentul de scena. Si, din pacate, televiziunea e gratuita si de o factura indoielnica. Sunt cu tristete martorul unei analfabetizari a publicului sub aspectul gustului artistic. S-a alterat gustul public, in sensul tragerii lui in jos, spre vulgar. Acum, sunt la moda mai ales reality show-urile in care totul se termina in cearta si spurcaciune. Nu cred ca asta e gustul publicului. E un moment greu acum, nu trebuie condamnate televiziunile, fiecare se zbate sa treaca hopul, vrea sa faca audienta cu orice pret, dar sper ca dupa ce criza va fi istorie, vor incepe sa ridice putin stacheta, sa faca programe si pentru cei un pic mai pretentiosi. Sper din toata inima ca intr-o zi se va intampla faptul ala miraculos si romanul se va trezi, va inchide televizorul si va spune hai sa ies la teatru, la film, la un spectacol de balet, intr-un parc, la un patinoar, hai sa citesc o carte! Va dati seama ca exista oameni care n-au fost in viata lor la film sau la teatru? Azi, televiziunea este cea care dicteaza configuratia showbiz-ului: daca nu esti pe TV, nu existi! Si asta nu e bine!
- In multe interviuri, indemni lumea sa se lase de televizor. Dar voi din asta traiti. Nu e contradictoriu?
- Nu promovez o lupta anti-TV, dar indemn lumea sa se lase de televizor, de fiecare data cand poate face ceva mai bun. Si sa aleaga de la televizor ce merita vazut. Si da, spun asta cu riscul de a ramane fara public, la propria emisiune! Hahaha! A fost o gluma, desigur. Mai intai, se uita la emisiunea Serviciul Roman de Comedie si dupa aia citeste o carte. Firesc, nu?
"Eu sunt, de fapt, un mare pesimist"
- Nu te apasa realitatile astea? Cum reusesti sa-ti pastrezi optimismul si zambetul?
- Dar eu sunt, de fapt, un mare pesimist! Sunt un om realist si foarte calculat, nu umblu cu capul in nori. Abordez realitatea cu masura, nu cer de la altii ceea ce nu se poate si nu-mi fac planuri marete, cu un risc mai mare decat e cazul. Imi propun lucruri palpabile si fac tot posibilul sa le duc la indeplinire. Oamenii, probabil, isi imagineaza ca cei care fac umor rad cu gura pana la urechi, 24 de ore din 24. Este total gresit. Ca sa fac o poanta, oamenii care fac umor n-au umor si pentru ei, au doar pentru altii! Sunt, adesea, niste oameni foarte, foarte sobri, care stiu exact ce au de facut, pe care uneori ii copleseste munca lor, care sunt intr-o permanenta cautare, ursuzi cateodata si ingrijorati ca n-au suficienta inspiratie pe cat ar trebui. Nu e treaba asa de vesela cum pare! Sigur, noi cand aparem acolo suntem obligati sa fim veseli, optimisti, tonici si fara griji, dar aia e doar o ora din saptamana. Saptamana are 24 ore x7 zile, care nu mai sunt la fel de vesele.
- Ti s-a intamplat sa fii in pana de inspiratie? Se poate face umor asa, cu program?
- Am fost de multe ori in pana. Ce sa faci? Iti macini creierii pana constati ca n-are rost, si pe urma te culci. Sincer, e mare lucru sa-ti dai seama ca nu merge intr-o zi si s-o lasi naibii, poate a doua zi ai noroc. Daca n-ai noroc nici a doua zi, e cazul sa pleci in concediu. Iar daca n-ai noroc nici dupa ce te intorci din concediu, cel mai bine e sa te lasi de meseria asta. Hahaha! E foarte hazliu. Dar cei care fac umor o fac cu pasiune. Nu prea cred ca se poate face altfel. Cat despre program, acum e altfel. Nu sunt singur. La Serviciul Roman de Comedie suntem o echipa. Cand unul nu mai are de unde da intr-o zi, luam din inspiratia altuia, care-i mai in forma.
"O familie cat se poate de normala"
- Esti o persoana extrem de discreta. Desi te afli in atentia publicului de mai bine de un sfert de veac, nu se stie aproape nimic despre viata ta particulara. Cum ai reusit sa-ti pazesti atat de bine intimitatea?
- Nu-mi expun viata particulara in public, pentru ca, daca as face-o, n-ar mai fi particulara. Care ar mai fi hazul sa ma duc acasa si sa ma intalnesc cu sotia mea, care e tot vedeta? Inseamna ca nu mai e acasa la mine! A fost o decizie luata de la inceput, eu ma expun in emisiunile pe care le fac si e suficient. Nu am nevoie de o supraexpunere, dand apa la moara laturii tabloide a presei. Mie nu-mi trebuie asta. In cateva randuri, am aparut in reviste de genul asta, pozat in ipostaze normale, in locuri normale. E foarte distractiv, pentru ca in notele care insotesc pozele respective apar franturi de dialog, imaginate de reporteri. Cum e sa "furi" o fotografie cu un teleobiectiv, de la 50 de metri, si sa-ti imaginezi si ce vorbesc aia? Dar cel mai mult mi-au placut articolele despre niste operatii estetice pe care mi le-as fi facut in perioada in care am "disparut" trei luni din televiziune, operatii care mi-ar fi redat tineretea si stralucirea tenului. Am luat-o ca pe un mare compliment. Hahaha!
- Cum e totusi familia Grecu? La fel de solara precum capul ei?
- Suntem o familie cat se poate de normala. Sunt casatorit si am un baiat care e in clasa a noua si invata foarte bine. Il cheama Vlad, are umor, face tenis si ma distrez cu el grozav. Relatia mea cu el e una obisnuita, nu e o relatie de tata vedeta cu fiul lui. Ah, si nu radem mai mult ca oamenii obisnuiti, daca asta vreti sa stiti!
foto arhiva ProTv