Pe 25 aprilie 1990, o naveta spatiala plasa telescopul Hubble pe o traiectorie in jurul Pamantului. Botezat cu numele Edwin Hubble (1889-1953), parintele cosmologiei moderne, acest telescop, al carui cost initial s-a ridicat la 400 de milioane de dolari, fusese finantat de NASA si de Agentia Spatiala Europeana. Scopul lui era sa scruteze universul, dincolo de capacitatea observatoarelor de pe Pamant, care nu pot "vedea" prea adanc in cosmos din cauza limitelor impuse de atmosfera.
O idee se naste la Medias
Ideea unui telescop spatial a apartinut savantului transilvanean Hermann Oberth (1894-1989), care si-a petrecut anii tineretii ca profesor de matematica la liceul Stephan Ludwig Roth din Medias. In 1923, Oberth a publicat cartea "Die Rakete zu den Planetenraumen" ("Racheta inspre spatiul planetar"), in care pe langa propunerea unui model de racheta in trepte, destinata cuceririi cosmosului (foarte asemanatoare cu cea ce urma sa fie folosita de programul Apollo), el a detaliat tehnicile prin care un laborator spatial ar putea fi plasat pe o orbita in jurul Pamantului.
Propunerea lui Oberth a fost preluata de astronomul american Lyman Spitzer, in articolul Astronomical advantages of an extraterrestrial observatory (Avantajele astronomice ale unui observator extraterestru), publicat in 1946. Primul avantaj, scria Spitzer, este acela al cresterii rezolutiei, adica a puterii aparatului de a distinge intre obiecte cosmice foarte apropiate. Al doilea avantaj este cel de a "vedea" razele infrarosii si ultraviolete, care sunt in mare parte absorbite de atmosfera. Cu alte cuvinte, telescoapele extraterestre ar avea o gama mai larga de vizibilitate.
Spitzer nu s-a rezumat doar la a scrie despre avantajele observatoarelor extraterestre, dar a si militat pentru crearea lor. In 1962, eforturile sale au fost incununate de un raport al Academiei Nationale de Stiinte a Statelor Unite, care a recomandat lansarea unui telescop in afara atmosferei Pamantului. Insa gasirea fondurilor a mai durat 15 ani, iar constructia lui Hubble nu a fost lipsita de probleme. Dar in 1985, toate aceste dificultati trecusera.
Amanarea lansarii, din cauza exploziei care a distrus naveta Challanger, a fost o noua lovitura data programului. Telescopul trebuia tinut in conditii speciale si stropit permanent cu nitrogen. Intretinerea lui costa in jur de 6 milioane de dolari pe luna. Dar inginerii de la NASA au folosit aceasta perioada pentru a aduce imbunatatiri diverselor parti ale aparatului. Lansarea din 1990 a venit ca o usurare pentru toti cei care isi dedicasera ani din viata pentru indeplinirea acestei misiuni.
Noi probleme
Dar ghinioanele au continuat sa se tina lant. Cateva zile dupa instalarea laboratorului, imaginile trimise de Hubble erau neclare, mult sub nivelul celor luate de pe Pamant. Analiza imaginilor a dus la concluzia ca oglinda principala a telescopului nu era perfect parabolica. Eroarea, care aparea spre marginea suprafetei, nu depasea a 50-a parte din grosimea unui fir de par, insa se dovedea suficient de mare pentru a discredita principalul scop al proiectului: acela de a studia obiecte cosmice obscure, aflate la distante de miliarde de ani lumina.
O comisie condusa de Lew Allan, directorul de la Jet Propulsion Laboratory, a fost imediat infiintata, pentru a determina cauzele care au dus la eroarea de constructie. Comisia a ajuns la concluzia ca unul din aparatele care testase forma oglinzii fusese asamblat incorect, cu o lentila asezata cu 1,3 milimetri mai departe decat ar fi trebuit. NASA a dat toata vina pe compania optica Perkin-Elmer, care castigase contractul producerii oglinzii. Insa agentia spatiala a fost de asemenea criticata de finantatori, pentru ca nu luase masuri independente de verificare.
Schimbarea oglinzii de catre astronauti, in cosmos, ar fi fost o operatie prea complicata, iar aducerea telescopului inapoi pe Pamant ar fi costat prea mult. Asa ca NASA a cautat alta solutie. Pana la urma, expertii au cazut de acord ca puteau corecta aberatia oglinzii cu ajutorul unor aparate optice complicate, care trebuiau atasate la telescop. Proiectarea si constructia lor a durat cateva luni.
Misiuni cheie
NASA proiectase de la bun inceput misiuni spatiale de intretinere a telescopului, prima urmand sa aiba loc in decembrie 1993. In consecinta, s-a luat hotararea ca aceasta ocazie sa fie folosita si pentru corectarea oglinzii. Cei 7 astronauti care urmau sa se imbarce pe naveta spatiala Endeavour au fost antrenati cu grija, pentru a face fata unui program mult mai incarcat si dificil decat cel pentru care fusesera initial pregatiti.
Misiunea de 10 zile a navetei Endeavour a fost de succes, iar imaginile trimise de telescop au devenit extrem de clare. Nici un astronom nu vazuse pana atunci galaxii indepartate in asemenea detaliu. Hubble renascuse din propria cenusa.
Urmatoarele trei misiuni de intretinere a laboratorului spatial au avut loc in februarie 1997, decembrie 1999 si martie 2002. Fiecare din ele a avut scopuri precise, pe care astronautii le-au dus cu bine la capat.
O ultima misiune, a cincea, urma sa aiba loc in 2004, dar catastrofa suferita de naveta Columbia a dat lucrurile peste cap. Directorul de la NASA, Sean O'Keefe, a hotarat ca aceasta misiune ar fi prea riscanta si costisitoare, deci Hubble urma sa fie abandonat. Existenta sa ca observator nu prea avea sanse de a fi prelungita dincolo de anul 2009.
Ce a urmat insa a fost neasteptat. Publicul american a reactionat puternic la stirea abandonarii misiunii. Intretinerea lui Hubble costase deja peste 1 miliard si jumatate de dolari, si oamenii care au inteles semnificatia descoperirilor telescopului s-au simtit tradati de hotararea lui O'Keefe. A urmat o campanie intensa de presa, audieri in Congres, iar pana la urma, directorul de la NASA a demisionat. Succesorul sau, Michael Griffin, a anulat decizia lui O'Keefe. Viata lui Hubble urma sa fie prelungita pana cel putin in 2014.
Dar evenimentele n-au decurs lin. Misiunea fusese planificata sa inceapa pe 14 octombrie 2008. Insa pe 27 septembrie, unul din computerele instalate pe Hubble s-a defectat. Expertii de la NASA au avut nevoie de timp ca sa inteleaga detaliile defectiunii si sa planifice cum sa inlocuiasca aparatul, iar astronautii trebuiau antrenati in aceasta directie neprevazuta. Lansarea navetei Atlantis a avut pana la urma loc pe 11 mai 2009, dupa multe amanari datorate vremii nefavorabile sau unor cauze tehnice. La fel ca si celelalte misiuni de reparatie si intretinere, si aceasta a reusit din plin, iar Hubble a inceput sa functioneze din nou, la plina capacitate, in luna septembrie. Revista Science a considerat aceasta ultima renastere a telescopului drept una dintre cele mai mari realizari tehnico-stiintifice ale anului 2009.
Descoperirile facute de Hubble pana acum au ajutat astronomii si fizicienii sa explice multe mistere, cum ar fi rata exacta a expansiunii universului, "energia neagra" si exploziile supernovelor. De asemenea, Hubble a luat mii de imagini ale galaxiilor si nebuloaselor indepartate si ne-a ajutat sa urmarim ciocnirea dintre Jupiter si cometa Shoemaker-Levy. In anii cat va mai fi functional, Hubble ne va ajuta sa dezlegam noi enigme. Dar cel mai important este ca Hubble a deschis un nou drum. Alte telescoape vor fi lansate in spatiu in deceniul urmator. Si daca ne gandim, totul a inceput acum 90 de ani, cu ideea lui Hermann Oberth, pe atunci un obscur profesor din Medias.
FLORIN DIACU - Department of Mathematics and Statistics, University of Victoria - P.O. Box 3045 STN CSC, Victoria, B. C. Canada, V8W 3R4