Cornel Ilie,
liderul formatiei
"Un omagiu pentru fidelitate"
- Anul abia a-nceput si voi lansati un album cu nume nostalgic. De ce "Ca pe vremuri" si nu ca azi?
- Titlul are mai multe conotatii. Prima trimite la spiritul primului nostru album, din anul 2000, despre care s-a scris si in "Formula AS". Eram foarte liberi pe-atunci. Nu ne cenzuram deloc si nu ne preocupa latura comerciala. Ne-am propus sa regasim stilul de-atunci, desi stim sigur ca nici o piesa de pe acest album nu va intra pe vreun radio (vorbesc de cele comerciale). Am scapat cel putin de-o emotie. Suntem liberi sa cantam despre ce vrem noi. Deja am lansat in concerte cateva dintre piesele noi, si lumea, cei care ne stiu din 2000, au regasit spiritul Vank de pe vremuri. Albumul nostru e un omagiu pentru publicul extrem de fidel pe care-l avem. Sunt aceiasi oameni care ne-au cumparat si primul album, in 2004, oameni care asculta VUNK si carora le face placere sa se uite peste carticica de versuri care insoteste albumul. E si asta un act nostalgic. Din pacate, albumele sunt pe duca. Nu mai e rentabil sa se scoata albume in Romania. Cei mai multi au capitulat.
- Magazinele sunt, totusi, pline de discuri...
- Magazinele? La noi principalele locuri unde se vinde muzica au ajuns sa fie benzinariile si hipermarketurile! Asta spune mult. Avem o industrie slaba si un interes limitat. Pirateria prin internet ne face o mare defavoare. Sa nu mai vorbesc de aspectul moral al gestului de a fura! Normal ca au scazut vanzarile, ca nu se mai fac albume.
- Viata muzicala pare foarte efervescenta. Spectacole, concerte...
- Concertele s-au imputinat si ele. Dar e o reactie fireasca. Exista cateva trupe care au luat toate orasele la rand si nu doar o data. Gata. Lumea s-a plictisit. A scazut interesul, mai cu seama ca trupele au revenit cu aceleasi spectacole... Este mult marketing in industria muzicala, tehnici de vanzare si nu calitate efectiva. Parca pe vremuri muzica era mai buna. Era mai vesela, era pozitiva. Si piesele triste aveau ceva placut, iti dadeau putere. Acum, nu mai sunt piese bune. Suntem toti intr-o moarte clinica.
- Fa si tu un exercitiu de marketing si recomanda-ti in cateva vorbe noul album.
- Este un album pe care l-am inceput pe vremea lui VANK cu "A" si il terminam pe vremea lui VUNK cu "U". E un pas mare inainte, si ca prezenta de spirit intre noi, si ca prestatie pe scena. Sunt numai plusuri, din acest punct de vedere. Altfel, ca emotie, toate piesele se leaga cumva de ideea de povesti de dragoste. Povesti pe care nu le spui si le tii in tine, povesti trecute sau care vrei sa vina. Dar nu e nimic siropos si banal. De altfel, eu am scris si textul, si muzica.
- Cum a renascut formatia Vunk?
- Cu Nicu Sarghea (tobe) sunt impreuna din clasa a treia primara. Ne-am intalnit la formatia scolii, cand am mers la Cantarea Romaniei. Am luat si premii, pe scoala, pe sector, pe capitala. Am ramas prieteni de atunci. Suntem si vecini, suntem aceeasi zodie (Gemeni), am ajuns sa ne cunoastem foarte bine. Si pe scena ne intelegem dintr-o privire. Ceea ce este foarte reconfortant. E un om pe care stiu ca ma pot baza oricand. Si daca ar trebui sa fac un alt proiect, as incepe tot cu el. E un tip foarte talentat. Nu are scoala de muzica, dar e unul dintre cei mai talentati bateristi din Romania. Prinde imediat, are ureche foarte buna, ritm. Dar stiu ca poate si mai mult! Cu Bogdan Crucianu (chitara bas) am colaborat o data in 2004. In octombrie 2008, l-am luat in formatie, o luna mai tarziu, concertam impreuna. Bogdan canta de la 15 ani, a studiat pian si chitara si a fost basist in trupa AB4. Ulterior l-am descoperit si ca personalitate. E un tip profund, pasionat de psihologie. A urmat un colegiu de psiho-pedagogie Waldorf. E invatator. E un tip citit, care se documenteaza mult si fumeaza si mai mult (rade). Si mai are un hobby - face papusi din lana, pe care le expune si le vinde. Si acum e la a doua facultate, de muzica. Pe langa noi trei, care aparem pe scena, avem si un tehnician - inginer de sunet, Toni Lupascu. L-a adus Bogdan si e un soi de "minitehnicus" de mare folos!
- In urma cu patru luni ati lansat single-ul "Dau alarma". E o piesa de dragoste, pe care ati orientat-o catre un mesaj social. Cum s-a intamplat?
- Videoclipul a venit exact in momentul in care noi am adoptat un ONG - Organizatia Autism Romania. Intr-una dintre cele doua variante de videoclip, chiar joaca un baiat autist, Andrei. Am vrut sa aratam ca ei sunt ca si noi. Nu sunt nici bolnavi, nici virusati, dar nu pot exprima emotii. In Romania nu exista nici o organizatie de stat, un spital sau un program care sa faca ceva pentru autisti. Cautam sa-i sprijinim si sa tragem un semnal de alarma.
- Ai compus si anul acesta doua piese pentru Eurovision. Crezi ca este o competitie onoranta? Nu-ti pare cam prafuita?
- Eurovisionul este un moment bun pentru latura de compozitor, pe care vreau sa mi-o dezvolt. Anul acesta trimitem si o piesa cantata de noi, "Prima noapte" se numeste, si va fi in duet cu Lora (fosta Wasabi). Cea de-a doua piesa va fi cantata de Dalma, e in engleza, se cheama "I'm running", si este orientata exact catre sound-ul de Eurovision. Cea pe care o cantam noi e o piesa foarte buna din punctul de vedere al compozitiei.
- Se zvoneste ca scrii si muzica de film.
- Am avut vreo 2-3 experiente pana acum. La inceput am lucrat cu Adi Sitaru, un regizor care a facut un serial la "Acasa TV". I-am facut muzica pentru cateva episoade si-apoi, cand a turnat un scurtmetraj si apoi un lungmetraj, m-a rugat sa-l ajut cu muzica. Evident ca am acceptat. Ambele filme sunt foarte premiate, si "Valuri" - scurtmetrajul si "Pescuit sportiv", un lungmetraj care a avut premiera acum un an. Nu e genul de film pentru care coloana sonora are o importanta cruciala, sunt onorat, totusi, ca pe generic, la muzica, e trecut numele meu. Am facut si piesa de generic de final de la serialul "Aniela", de la Acasa TV. Se cheama "Dragostea tine cu mine".