"Spuneti-va povestea prin intermediul revistei. Puteti salva vieti"
Imi aduc aminte ziua de joi dupa-amiaza, cand am simtit o amorteala in mana dreapta, de parca nu ar fi fost mana mea, ci un corp strain. Am crezut ca este o banala cadere de calciu. Pe fondul unei raceli mai puternice, starea s-a inrautatit, astfel ca, intr-o saptamana, partea dreapta era paralizata, mergeam doar sprijinita si eram... internata, cu diagnosticul de scleroza multipla. Aveam doar 21 de ani si nu intelegeam cum ajunsesem in spital, aproape paralizata. Noroc ca eram tanara, inconjurata de prieteni si de o familie deosebita, care mi-au ascuns la inceput adevarul despre gravitatea bolii. Eram inca surazatoare, gandindu-ma ca sigur raul va trece in cateva zile. Dar dupa doua luni, eu eram in al saselea spital, spre disperarea familiei si a doctorilor, care inca nu dibuiau diagnosticul. Singurul medicament prescris: cortizon. Efectele adverse au aparut imediat: insomnii, disimularea realitatii, stare de exaltare, foame necontrolata, lipsa senzatiei de satietate, fumat excesiv, dorinta de a fugi din spital, gesturi necontrolate. In cele din urma, o biopsie a "rezolvat" totul. Negru pe alb, diagnosticul suna clar: astrocitom fibrilar de gradul 2 parietal stang. Am fost internata pentru operatie, dar datorita starilor provocate de cortizon, operatia s-a amanat. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru! Am inceput 30 de sedinte de radioterapie, urmate apoi de 6 luni de citostatice, perioada in care verisoara mea a citit in "Formula AS" despre un caz asemanator si m-am hotarat sa apelez si eu la programul naturist descris pe larg de dr. Boerescu Cristian. Avea la baza regimul Oshawa, sucuri naturale, tratament cu spanz, napraznic si alte plante medicinale, gimnastica, gandire pozitiva, meditatie. Regimul, care trebuia sa dureze doar 10 zile, s-a transformat intr-un stil de viata de... 4 ani! Mama mi-a fost tot timpul alaturi, a inventat diverse retete, am invatat amandoua sa mancam sanatos, sa combinam cerealele cu legumele in nenumarate feluri. Trezirea la realitate dupa tratamentul cu cortizon nu a fost deloc usoara. Nimic nu mai era la fel: datorita medicamentelor, corpul se rotunjise cu vreo 10 kg, tenul era plin de o spuzeala acneica, iar parul incepuse sa cada datorita razelor. Si lumea mea suferise modificari care ma nelinisteau: lipsisem cateva luni bune de la scoala si nu stiam daca o sa mai pot continua, prietenii atat de buni nu mai erau mereu prezenti... Eram deprimata si mi se parea ca eram indreptatita sa fiu in acea stare. Am apelat apoi la ajutorul unui psihoterapeut si usor-usor mi-am revenit. Am inceput orele de recuperare medicala, am reluat orele pierdute la facultate, am slabit, am prins din nou viata! Regimul alimentar m-a echilibrat, era lucrul cel mai "stabil" din viata mea, din multitudinea de incertitudini cu care ma confruntam. Dar chiar asa de simplu n-a fost! La 18 luni de la acest tratament, vederea mi-a fost afectata... in doar 3 zile! Campul vizual se micsorase semnificativ, nu mai reuseam sa citesc sau sa disting cifrele. RMN-ul nu arata foarte bine; era posibila o recidiva. Domnul doctor Boerescu i-a sugerat mamei sa faca un efort si sa-mi plateasca o examinare PET (tomografie cu emisie de pozitroni), in urma careia s-a confirmat clar ca era vorba de o necroza in urma radioterapiei. Regimul m-a salvat si de aceasta data, impreuna cu indicatia data de domnul doctor sa fac o cura de oxigen la Vatra Dornei, de 2-3 luni. Am fost din nou ca noua, iar vederea mi s-a refacut complet! Mentionez ca am refuzat tot timpul sa caut mai multe informatii despre aceasta boala sau sa citesc pe internet. Astfel am reusit sa-mi pastrez optimismul, chiar daca uneori era infantil. Acum imi traiesc din nou viata, mai echilibrat ca inainte, am invatat sa spun "da" provocarilor, sa fiu mai activa, sa ii ajut pe altii, sa ma iubesc pe mine. Drumul nu a fost usor deloc si sunt convinsa ca este abia inceputul. Indemn pe toti cititorii sa isi spuna povestea prin intermediul revistei "Formula AS". Pot salva vieti. Daca nu as fi aflat din revista despre acest tratament, cine stie unde eram acum?
SILVIA, Bucuresti, 21 sept. 2009
"Cum mi-am salvat copilul"
Numele meu are mai putina relevanta. Importanta este experienta prin care am trecut. Imi doresc si sper ca prin randurile mele sa transmit emotiile pe care le poate trai mama unui copil, care la 12 ani a fost nevoit sa se maturizeze prea devreme, sa constientizeze intr-un mod prea brutal cat de pretioasa este sanatatea.
In urma cu 4 ani, nu credeam ca o simpla durere in zona urechii ar putea degenera intr-un calvar, intr-o suferinta menita sa maturizeze brusc un copil, sa-i schimbe total modul de viata. Stabilit in urma biopsiei, diagnosticul de carcinom nediferentiat de tip limfoepiteliom Regaud latero cervical dreapta nu ne spunea prea multe. Singurul lucru pe care il percepeam cu exactitate era pericolul care imi pandea baiatul si spaima cumplita pe care numai o mama o poate avea cand isi vede amenintat ce are mai de pret pe lume.
A urmat tratamente deloc usor de suportat: luni intregi de chimioterapie si multe sedinte de expunere la raze. Am aflat ca razele sunt "bune" pentru ca distrug celula canceroasa, dar si "rele", pentru ca distrug organismul. Am vazut cum copii si adulti nu aveau suficienta putere de a rezista unui astfel de tratament si cedau. Unul dupa altul... Si toate acestea se intamplau sub ochii nostri, ai unor parinti care au luptat cu indarjire sa-si smulga copilul dintr-o situatie care altora li se parea pecetluita. Ca mama, am cautat solutii, care pentru multi pareau neverosimile. O poveste citita intr-o binecunoscuta si apreciata revista ("Formula AS"), despre un barbat care, aflat in metastaza, s-a vindecat, in urma dezintoxicarii pe baza unui tratament naturist cu cereale, mi-a dat sperante. M-am interesat indeaproape de acest caz si am aflat ca fostul bolnav urmase un tratament pe baza de spanz, recomandat de d-l dr. Cristian Boerescu. M-am decis pe loc, desi remediul este extrem de controversat, in cauza fiind o planta toxica. Mi s-a explicat ca dozajul e totul. Ca aplicat sub control medical, tratamentul pe baza de spanz s-a dovedit, de generatii intregi, extrem de benefic. Spanzul a devenit un aliat de nadejde in perioada de recuperare, dupa tratamentele cu citostatice.
Dorinta ca fiul meu sa revina la normalitate m-a determinat, asadar, sa recurgem la terapia cu spanz, dar sa adoptam si un regim alimentar de tip naturist. Sub indrumarea domnului doctor, am incercat si am reusit sa inventez retete pe baza de cereale, astfel incat copilului meu sa ii fie cat mai usor sa le accepte.
Acum, copilul meu are 16 ani si se bucura de varsta sa, de frumusetea acestor ani, de oamenii din jurul lui, de faptul ca a avut posibilitatea sa isi continue studiile si a putut sa mearga chiar in Franta, impreuna cu echipa favorita de fotbal.
La randul meu, ma bucur ca am avut puterea sa lupt alaturi de el, cu o boala care are implicatii genetice (in familie mai exista un caz similar, descoperit ulterior, si care face acelasi tratament naturist), ca atunci cand drumul spitalelor se inchidea, am avut curaj sa recurg la tratamentul cu spanz si la alimentatia naturala.
BIANCA - Bucuresti
"Tumora s-a calcificat"
Draga "Formula AS", iata cum informatiile publicate de tine ne-au facut sa o salvam pe mama de la o operatie grea. In anul 2002, la varsta de 63 de ani, mama a fost diagnosticata cu o tumora cerebrala. Si-a pierdut cunostinta, avea ameteala si se invartea casa cu ea (vertij), simptome care au durat mai mult de o saptamana. Dupa RMN, i s-a pus diagnosticul mai sus mentionat si i s-a propus urgent operatia, dar ea nu a fost de acord. Chirurgul ne-a spus ca tumora ei creste in ritm galopant si se hraneste cu vasele de sange, ea urmand sa paralizeze si sa ramana tintuita la pat. Aceste argumente nu au convins-o in nici un fel pe mama sa-si schimbe decizia, spunand ca zilele ei sunt lasate de la Dumnezeu, si cate are, atatea traieste. Ca cititori ai revistei "Formula AS" aflasem, nu o data, despre tratamentele naturiste cu spanz. L-am sunat pe d-l dr. Boerescu si am solicitat un consult. Ne-a primit si ne-a dat un tratament cu ceaiuri si un regim alimentar adecvat, care s-au dovedit a fi salvarea mamei, si implicit a noastra. Astazi, dupa 8 ani de la descoperirea cancerului, mama este bine, tumora initiala s-a micsorat putin, apoi a stagnat. De 6 ani nu s-a mai dezvoltat si s-a calcificat, iar mama traieste, se misca, gandeste, se bucura de viata, de copii si nepoti. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a facut posibil acest miracol pentru mama noastra.
VIOLETA DUMITRESCU - Bucuresti
(Adresele corespondetilor nostri se afla in redactie)
Dr. CRISTIAN BOERESCU
"Orice metode naturiste sunt binevenite pentru a salva viata unui om"
- Cancerele pe creier cunosc o raspandire dramatica. Cum se explica remisia lor, in cele trei cazuri pe care le-ati vindecat?
- Este socant sa auzi despre cineva cunoscut (un coleg sau chiar o ruda apropiata) ca a paralizat brusc, ca are varsaturi sau chiar dureri de cap inexplicabile, sau ca prezinta unele semne neuro-psihice ciudate. Daca analizele duc la concluzia ca e vorba de tumori cerebrale, totul pare fara speranta, prognosticul in cazul unor asemenea boli este foarte rezervat. Singura solutie este o interventie chirurgicala pentru extirparea tumorii, dar riscurile si sechelele pot fi grave. Alteori, din cauza pozitiei profunde a tumorii, nu se poate recurge la operatie si atunci sansele de supravietuire se reduc la minimum. In ce priveste cazurile prezentate, ele sunt foarte interesante, chiar si pentru specialisti, pentru ca au fost inoperabile, foarte bine documentate, inclusiv cu investigatii histopatologice clare, care le incadreaza in categoria "high-grade" (tumori cu gradul de malignitate cel mai inalt). Din fericire, vindecarea este, si ea, la fel de bine documentata, evidentiind puterea regeneratoare a naturii, dar si importanta efortului personal, implicarea constienta in procesul terapeutic si, nu in ultimul rand, credinta in Dumnezeu.
- Care ar putea fi locul terapiilor naturale in cazul unor asemenea boli?
- Creierul este inchis intr-o cutie rigida, si de aceea, cresteri moderate ale volumului intra-cranian sunt incompatibile cu viata. S-a calculat ca o tumora primara de 100 grame este fatala. Majoritatea tumorilor cerebrale devin simptomatice cand ating o greutate de 30-60 g, apasand pe centrii nervosi din apropiere. Rezectia chirurgicala completa este foarte greu posibila, chiar si sub microscop, si lasa pe loc, de cele mai multe ori, 1-5 g de tumora. La fel, tehnicile moderne de radioterapie pot scadea volumul tumoral de cel mult patru ori. Ar mai trebui un tratament citostatic, care sa micsoreze tumora cu inca jumatate - nivel de la care poate fi eliminata de sistemul imun al organismului. Din pacate, de peste 40 de ani, chimioterapia nu poate efectua aceasta reductie. De aceea, cand avem resurse terapeutice atat de reduse, orice metoda naturala este binevenita, pentru a salva viata unui om, mai ales ca deja s-a studiat efectul antitumoral al unor plante medicinale, ca napraznicul, spanzul, rostopasca, marul lupului etc. si sunt tot mai multi medici care recurg la ele, pentru a-si dubla tratamentele clasice.
Chiar si atunci cand o mare parte din tumora este distrusa prin radioterapie, creierul nu poate elimina necroza rezultata si, in aceasta situatie, adaugarea unui regim alimentar cu efect antiinflamator, plus remedii din plante, eficiente in ameliorarea arsurilor, a edemului cerebral si a efectelor adverse ale cortizonului, imbunatatesc ratele de supravietuire. Si fiindca tocmai aniversati "Formula AS" numarul 900, ma simt obligat si onorat sa declar ca destinul meu profesional nu era posibil fara aceasta revista, prima din Romania care a promovat tratamentele naturiste si un stil de viata sanatos. Multi oameni isi datoreaza viata paginilor de sanatate din "Formula AS".
Rep.