Bulgarii de foc
Primele lumini ale Sibiului rasar din noapte dandu-mi de veste ca lunga mea calatorie printr-o Romanie inzapezita se apropie de sfarsit. Trenul are o singura ora intarziere, asa ca ajung in gara cu un sfert de ceas inainte de inceperea spectacolului. Urc in mare graba colina ce duce la Piata Mare si, odata ajuns acolo, imi las bagajele in zapada si privesc uluit in sus si de jur-imprejur. Iluminata placut si discret in cursul anului, Piata Mare din Sibiu este acum, in ciuda gerului zdravan, o explozie de lumini si de forfota. Tonul este dat de Targul de Craciun al orasului. Un patinoar, carusele cu caluti si oglinzi, masinute pentru copii, casute pe tejgheaua carora gasesti praline, migdale glazurate, vin fiert, picturi pe sticla, fulare si tot felul de maruntisuri amintesc, la scara mult mai mica, desigur, de aerul unui targ de Craciun din orasele vestice. Spre deosebire de Bucuresti, intreg centrul Sibiului este luminat cu rafinament si cu gust. Coloanele albe si stilul clasic al hotelului Imparatul romanilor, cladirile vechi de pe bulevardul principal, vitrinele, troienele de zapada, ghirlandele stralucitoare ce impodobesc stalpii dau orasului un aer atemporal, de poveste, in care fapturile albe ce apar pe neasteptate se potrivesc perfect. Au peste doi metri inaltime, coifuri lungi, de spiridusi, si in acordurile unei muzici invaluitoare, au pornit prin zapada ce scartaie, impingand cateva mingi uriase. Sunt bulgarii Companiei Fireter si prezinta "The Balls", "Mingile", singurul spectacol de strada al Festivalului de Teatru de Magie. Copiii sunt fascinati, orasenii intra in jocul lor, iar un cuplu de tarani imbracati traditional, ca-n Marginimea Sibiului, ii priveste incremeniti, mai ales cand trupa catarata pe picioroange incepe sa faca jonglerii cu foc. Fapturile albe si jerbele lor de flacari plutind printre nametii de zapada si printre luminile orasului au adus cu sine un basm real. Dar cine sunt, oare, creatorii acestor feerii pe zapada? "Compania Fireter este formata de un grup de artisti care au adus in Bulgaria conceptul de spectacol de foc", spune unul dintre barbatii pe picioroange. "Suntem o echipa formata din artisti de scena, muzicieni, designeri, fotografi, editori video, cu totii punem umarul la crearea unei povesti fantastice, in care dansul, miscarea, muzica se topesc intr-un limbaj universal, inteles si fara cuvinte. Vrem sa oferim dragoste, frumusete si sa aratam magia focului. Cu totii, cei din echipa, credem ca focul nu-i doar un element din natura, ci o persoana, cu temperamentul si sufletul sau, cu pasiunile si cu dorintele sale. Vrem sa impartasim cu oamenii acest secret, iar mirarea si zambetul lor e cea mai mare satisfactie pe care ne-o da aceasta munca".
"Orasul, felul in care arata de Sarbatori, ne-a facut sa ne simtim ca intr-un basm, chiar de nu s-ar fi tinut aici un Festival de Magie. Asta a fost prima noastra impresie despre Sibiu: ca este magic, de poveste. In ce-i priveste pe prietenii de la Teatrul Gong, ne-au facut sa ne simtim ca acasa, iar publicul a intregit atmosfera. Marea diferenta intre un spectacol de interior si unul de strada este ca in cel de-al doilea caz, energiile, sentimentele, reactiile publicului sunt foarte diferite in fiecare loc. Ne plac mult mai mult spectacolele in exterior, pentru ca putem avea un contact direct cu oamenii, vrem nu doar sa mearga alaturi de noi si sa zambeasca, ci si sa interactioneze cu noi, sa faca parte din spectacol, sa intre in poveste. Pregatim, si pentru 2010, un spectacol nou, cu insecte uriase, cu foc, dar nu vreau sa dezvaluim prea multe. Speram ca oamenii vor fi placut surprinsi".
Teatrul Gong si oaspetii lui
Las in urma Piata Mare si dara de basm a spiridusilor bulgari si cobor grabit, pe sub arcade, spre Teatrul Gong. Locurile de afisaj din oras sunt pline ochi: in clubul Atrium de langa Podul mincinosilor canta in seara asta Nightlosers, salile Primariei gazduiesc doua expozitii de fotografie, Filarmonica din Sibiu isi invita amatorii de opera si de balet la un spectacol de gala pe 1 ianuarie... Concursuri internationale de dans, festivaluri de tot soiul... Sibiul este de departe cel mai activ cultural oras din tara, in afara Capitalei. Iar aici totul se desfasoara la o aruncatura de bat, pret de o plimbare de placere pe strazile cu aer medieval. International Magic Show Fest a ajuns la editia a doua si este organizat de Teatrul Gong, ce-si serbeaza sase decenii de existenta. Fostul teatru "Licurici" are acum un sediu modern, cu mai multe sali primitoare. Editia a doua a festivalului are pe afis cateva spectacole din repertoriul permanent al teatrului: "Vrajitorul din Oz", "Vreau sa fiu magician", "Cum a ajuns Arthur rege", dar si artisti invitati cu propriile spectacole, romani si straini. Maestrul Christians din Germania prezinta un show de fachirism cu animale exotice, The Great Kohalmi din Ungaria distreaza copiii cu tot soiul de scamatorii, iar italianca Laura Kibel, dupa ce a sustinut spectacole in intreaga Europa, dar si in Japonia, Argentina si America de Nord, a ajuns si la Sibiu. "Teatro dei Piedi" este un spectacol multi-premiat, in care toate personajele sunt vii si sunt "interpretate" de parti ale corpului artistei: talpi, genunchi, stomac. Aplaudata de copiii de gradinita, de publicul festivalurilor de teatru sau de pietoni, in spectacolele date pe strazi, Laura Kibel este un artist total. Tot ceea ce apare in show este rodul muncii sale, muzica, luminile, costumele "personajelor", care sufera din dragoste, rad si se distreaza.
Maestrul Gozofini
Inauntru se aud tipete si rasete de copii, aplauze. Dau perdeaua groasa deoparte si intru la show-ul maestrului Gozofini. Am intarziat un pic, spectacolul a inceput deja. Copiii stau mai tot timpul cu degetele falfaind prin aer, vor sa urce pe scena cand maestrul are nevoie de un voluntar pe care sa-l invete cate o magie. Joben, iepuri, porumbei albi, disparitii, aparitii, bile ce zboara prin aer, intregul arsenal al unui iluzionist. Dar copiii nu sunt innebuniti doar de profesionalismul cu care maestrul isi face treaba, ci mai ales de felul in care comunica si se poarta cu ei. Pentru ca maestrul Gozofini, cu parul sau lung si carliontat, cu un accent maghiar care mai stalceste cate un cuvintel, este un tip foarte simpatic. Saruta mana fiecarei fetite care urca pe scena si-i face pe baietei sa se simta ca niste vajnici scamatori. Poate si pentru ca Balas Jozsef, numele real al lui Gozofini, si sotia sa, asistenta de scena, sunt asteptati acasa de un baietel de varsta spectatorilor, care o vreme a fost, si el, fascinat de iluzionism, dar acum este mult mai interesat de... stiinta.
- Maine plecati spre alt oras, alt spectacol, aveti un program incarcat. Cu ce amintiri va despartiti de Sibiu, la acest festival?
- Cu amintiri calduroase despre un oras cuprins de frig si de zapada, dar cu suflet aprins. Iar la Teatrul Gong este o echipa de profesionisti, alaturi de care ne simtim ca in familie. Festivalurile ne prind foarte bine, ne pregatim serios pentru ele, ne intalnim mai multi artisti, invatam unii de la altii, iar publicul are ocazia sa vada programe variate si profesioniste.
- Toti copiii sunt innebuniti dupa iluzionism, dupa magie. Dar cum ajunge efectiv un copil sa devina iluzionist, sa faca din asta o meserie?
- De mic copil eram atras de lucruri pe care altii nu le faceau. Pe la 9 ani, am ascuns o masinuta in nisip si cand au aparut alti copii am pus o galetusa deasupra si am facut sa apara masinuta din nou. Probabil a fost prima mea "magie". Imi amintesc ca, patru ani mai tarziu, a venit la noi in oras, in Odorheiul Secuiesc, un spectacol de hipnotism. Eu n-am vrut sa merg, ma gandeam "ce prostie mai e si asta?!". Dar fratele meu a mers cu scoala si mi-a povestit totul cand s-a intors de acolo. i atunci am inteles ca ceea ce fac eu are un nume: iluzionism. A doua zi eram si eu la spectacol, cu un carnetel in mana, am facut schite la toate numerele, iar a doua zi le prezentam si eu intr-un "spectacol" sustinut in fata parintilor si a vecinilor. Apoi au urmat spectacolele de la serbarile scolii, de 8 Martie, la Cantarea Romaniei... In 1990 am dat examen la Circul de Stat din Bucuresti si am devenit maestrul iluzionist Gozofini.
- Care sunt satisfactiile unei astfel de meserii?
- Toti cei care ma cunosc mai demult mi-au spus "tu esti facut pentru scena", si asa este. Pot sa fiu nervos, suparat in ziua spectacolului, sa am probleme, dar cum urc pe scena ma linistesc si joc pentru spectatori. Nu avem un scenariu fix, jucam in functie de public, simtim ce i-ar placea sa vada. Avem un singur dicton: "Dragi spectatori, distractie placuta!", iar daca spectatorii sunt fericiti, ma simt cel mai bogat om din lume!
Fotografiile autorului (3)