Uneori, pentru o reintremare macar partiala, unii dintre noi isi iau un animal de companie sau cateva ghivece cu plante vii. La loc de frunte intre ele se afla ZEBRINA, o planta deosebit de decorativa, cu flori mov sau roz, cu frunze tivite cu bordo, acoperite cu perisori matasosi, in timp ce partea inferioara este de un rosu intens. Dar putini din cei care o cumpara stiu ca impreuna cu ghiveciul viu colorat, ei aduc in casa nu doar frumusete, ci si sanatate.
Zebrina este o planta cu puteri vindecatoare deosebite. Aztecii au fost primii care i-au descoperit calitatile tamaduitoare, cultivand-o in plantatii imense sau pe gradini plutitoare (cinampe). Pe o pluta din barne si trestie se aseza un strat gros de pamant amestecat cu namol fertil, apoi se plantau straturi de zebrina.
In secolul XX, arheologii au gasit placute de lut cu descrierea plantei. Calitatile terapeutice cuprinse in ele au starnit un interes international. In mai multe tari au inceput cercetari stiintifice si experimente clinice de amploare. S-a descoperit o compozitie bogata in microelemente: fier, fosfor, potasiu, magneziu, calciu, cupru, zinc, crom si seleniu, vitamina C, carotenoide, flavonoide, pectina si tanina, o suita extrem de bogata de substante active, ce recomanda planta ca remediu in numeroase afectiuni: dermatologice, digestive, ale sistemului locomotor si respirator, in cazuri de pietre la rinichi, in colecist si diabet. Zebrina devine un biostimulent puternic daca se iau crengute verzi, cu lungime de 30-35 cm, se impacheteaza in hartie si se tin la frigider timp de 3-5 zile. Apoi se curata de partile innegrite si se baga in centrifuga. Sucul obtinut se consuma proaspat sau se amesteca cu alcool dublu rafinat, in raport de 6:2, pentru conservare pe termen lung.
Preparate din zebrina
E bine sa stiti ca frunzele viu colorate, cu dungile bordo evidentiate, contin o cantitate mai mare de componente terapeutice decat frunzele de culoare verde deschis, palide. Lastarii taiati imediat dupa rasaritul soarelui contin cu 10% mai mult din compusii care contribuie la vindecare decat cei taiati la amiaza si cu 20% mai mult fata de cei taiati dupa asfintitul soarelui.
Sucul de zebrina stors proaspat contine o cantitate maxima de substante active si are cel mai puternic efect. Se prepara din lastari rupti cu cateva minute inainte de stoarcere, deoarece, cu trecerea timpului, unele substante se descompun si efectul terapeutic scade. Frunzele se spala de mai multe ori, ultima data se clatesc cu apa fiarta si racita, dupa care se scutura foarte bine. Sucul astfel obtinut se bea imediat dupa preparare. Pentru tratamentul adultilor, conservarea sucului se face prin amestecarea cu alcool dublu rafinat, in proportie de 3:1.
Pulberea de zebrina - se prepara din planta uscata si se pastreaza in borcane cu filet, inchise etans.
Infuzia sau ceaiul de zebrina se prepara din plante uscate sau proaspete (o lingurita de planta, la o cana de apa), tocate foarte marunt. Se foloseste apa fierbinte sau rece, in ultimul caz planta lasandu-se in apa, la macerat, 12 ore. Se bea lichidul nestrecurat, impreuna cu frunzele.
Tinctura de zebrina se prepara de regula dintr-un pahar de planta tocata si 4 pahare de alcool (tuica) de 70% sau alcool dublu rafinat puse in sticla de culoare inchisa. Se lasa la macerat, la temperatura camerei, timp de doua saptamani, cu agitare periodica. Cand timpul de asteptare expira, se filtreaza lichidul de cateva ori prin panza, vata sau prin filtru de cafea, pana devine transparent, fara sedimente.
Extractul concentrat de zebrina se prepara prin evaporarea a 50% din cantitatea de apa pusa la fiert cu zebrina, pe foc mic. Se pastreaza in frigider timp de 1-2 saptamani.
Unguentele se obtin din pulbere de planta uscata, amestecata cu osanza sau untura de gasca topita. Amestecul se tine pe un foc foarte slab, timp de 5 minute, fara sa fiarba, apoi se ia de pe foc si se amesteca in permanenta, pana la racire. Se pastreaza la frigider, in recipiente de culoare inchisa.
Tratamente interne cu zebrina
Afectiuni gastro-intestinale
Va propun cateva remedii populare, vechi de 3-4 secole, dar folosite si azi.
1. Amestecul Mexican. Se rasnesc separat, pana se obtine o faina, urmatoarele ingrediente: boabe de porumb, fasole, mazare, linte. Se ia cate o lingura din fiecare tip de faina si se amesteca, peste amestecul obtinut se toarna 14 pahare de apa, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc mic, timp de 3 ore, pana ce din lichid ramane o treime. Se adauga o lingurita de sare, 3 linguri de frunzulite de zebrina tocate si se infuzeaza 15-20 minute. Dupa strecurare se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.
Utilizare: dureri de stomac si spasme. Fiertura se foloseste si pe post de aliment pentru bolnavi, pana la imbunatatirea starii de sanatate. Pe timpul folosirii se tine la frigider 4-6 zile.
2. O reteta adusa de conchistadorii spanioli: vin cu zebrina. Intr-un litru de vin alb sec se macereaza, timp de 14 zile, 100 grame de frunze de zebrina, spalate si tocate marunt. Vinul se strecoara si se bea cate o inghititura, cu 30 minute inainte de masa, si inca o inghititura, cu 30 minute dupa masa, in total, 8-10 inghitituri pe zi.
3. Amestec din zebrina si musetel, in proportii egale. Intr-un ceainic de ceramica se pune o lingura de amestec de planta, se toarna 500 ml de apa clocotita si se infuzeaza in vas acoperit, timp de 30 minute. Se beau cate 150 ml, de 3 ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa. Utilizare: in caz de dureri, spasme, pirozis, lipsa poftei de mancare, balonare.
Ulcer stomacal si duodenal
Specialistii in gastroenterologie considera ca aparitia ulcerelor este provocata majoritar de bacteria Helicobacter pylori, de consumul indelungat al unor medicamente (aspirina, indometacina, diclofenac si altele) si de suprasolicitarea nervoasa (psihica). Ei bine, cercetatorii de la Institutul de plante medicinale si aromatice din Michigan - SUA au descoperit ca zebrina are o actiune covarsitoare asupra helicobacterului. Pe parcursul experimentului, bacteriile au incetat sa se inmulteasca, iar apoi au disparut total.
Reteta: Se prepara de seara o infuzie din 10 g de zebrina proaspata sau uscata si 500 ml apa fierbinte, si se lasa in termos pana dimineata. Se beau cate 50-60 ml, de 4-5 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Durerile provocate de ulcer si gastrita se diminueaza cu ulei de zebrina. Reteta: sunt doua modalitati de preparare, se foloseste fie ulei nerafinat de masline, fie de floarea-soarelui.
* Intr-o sticla umpluta pe jumatate cu ulei, se introduc frunzulite proaspete de planta. Sticla se expune la soare, pana cand frunzele se deschid la culoare, apoi preparatul se stoarce bine. In uleiul obtinut dupa stoarcere se introduc alte frunzulite proaspete si se lasa iar la soare. Procedeul se repeta de 5 ori. Uleiul astfel obtinut se pastreaza intr-un loc intunecos si racoros, eventual in frigider.
* Se amesteca un pahar de ulei si unul de apa calda, se adauga 3 linguri frunze de zebrina tocate marunt si se pune vasul pe foc mic. Se lasa pana se evapora toata apa. Uleiul strecurat se pastreaza in frigider. Se consuma cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
* Se mixeaza un pahar frunze de zebrina si unul de patlagina, se adauga o cantitate egala de apa, se amesteca bine si se strecoara. Masa ramasa se stoarce bine printr-un ciorap nou, panza topita sau un storcator de suc. Se bea cate 1/3 pahar, de 3-4 ori pe zi. Amestecul se foloseste si sub forma de pasta, fara apa, cate 2 linguri, de 3 ori pe zi.
* Se toaca 500 g lastari cu frunze, se amesteca cu 500 g miere de albine lichida si 500 ml vin rosu sec. Amestecul se macereaza timp de 7 zile la intuneric, intr-un loc racoros, in sticla inchisa etans. Se bea prima saptamana cate o lingurita, de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de masa; a doua saptamana cate o lingura si a treia saptamana cate 2 linguri.
Gastrita
Datorita calitatilor sale antiinflamatorii si de regenerare, zebrina a devenit un panaceu de vindecare a gastritelor, in toata America Latina. Reteta: se prepara o infuzie din 1/2 pahar de planta tocata marunt si 1,5 litri de apa clocotita. Se lasa pe foc mare 5 minute, apoi se infuzeaza 2 ore. Se beau cate 150 ml, de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa, timp de 2 saptamani.
* Gastrita cu hipoaciditate. Pentru normalizarea nivelului de aciditate scazuta se consuma cate o lingura de suc de zebrina proaspat stors, de 3 ori pe zi, la 20 minute dupa masa. Sau se amesteca o lingura de suc proaspat cu o lingura de infuzie de zebrina (o lingura de planta se infuzeaza in 200 ml apa timp de o ora) si cu 1/3 lingurita miere de albine. Se beau cate 50 ml de lichid cald, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
* Gastrita cu hiperaciditate. * Se bea cu o ora inainte de masa lichidul cu miere de albine recomandat in reteta precedenta, dar consumat rece. Scade considerabil aciditatea sucului gastric.
* Se stoarce suc din 3-4 cartofi cu coaja, spalati foarte bine cu apa fierbinte, si din 7 lastari de zebrina cu frunze (cu lungime de 7-8 cm). Se beau cate 60 ml, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Treptat, doza se mareste pana la 80 ml. Se pastreaza la frigider nu mai mult de o zi. Se agita inainte de consum. O cura dureaza 4-5 saptamani.
In cazuri mai complicate de gastrita hiperacida, se prepara un amestec din parti egale de frunze de zebrina, menta, flori de tei si seminte de fenicul. O lingura de amestec se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, pana la racire. Se beau cate 3 linguri de lichid, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
Pirozis
Frunzele uscate de zebrina se rasnesc sau se trec prin sita de sarma. Cand apare senzatia neplacuta, se ia un varf de lingurita de pulbere cu apa calda. Procedura se repeta de 2-3 ori, la fiecare 30 de minute.
Colita
Se aduc pana la punctul de fierbere 1,5 litri de apa. Se adauga 1/2 pahar de planta tocata, se mai lasa pe foc 2 minute, apoi se infuzeaza 2 ore. Se face clisma seara, timp de 7 zile. Dupa o pauza de 1-2 zile, se repeta procedura, inca 7 zile. Tratamentul se face timp de 3 luni, cate 14 zile lunar.
Tinctura din zebrina si palarii tinere de floarea-soarelui. Palariile se culeg in faza de boboci, pana nu apar petalele galbene, se dau prin masina de tocat sau prin robotul de bucatarie. Separat, se toaca zebrina. La un pahar de planta, se pun 2 pahare de palarii tocate, se adauga un litru de alcool dublu rafinat si se lasa la macerat 21 de zile. Se beau cate 5 picaturi, cu 50 ml apa calda, de 3 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de masa. Remediul se administreaza concomitent cu clisma.
Pulbere din frunze uscate (1/3 lingura). Se pune pe limba, se tine putin, apoi se inghite cu lapte fierbinte sau apa fierbinte cu miere de albine. Se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Se recomanda si pentru persoane cu constipatie, mai ales in combinatie cu frunze de morcov.
Zebrina si cartofi copti sau fierti. In America Latina, afectiunile intestinale se trateaza traditional cu o dieta speciala, care contine numai doua componente: zebrina si cartofi.
Dimineata se bea jumatate pahar de ceai cald de zebrina, care se prepara din 1/2 lingurita de frunze uscate de planta si 1/2 lingurita de ceai verde, oparite cu 250 ml de apa clocotita. Ceaiul se infuzeaza 20 de minute si se bea cu inghitituri mici. Peste zi se mananca 1,5 kg de cartofi, impartiti in 6 portii, fara sare si ulei. Pe fiecare cartof, copt sau fiert, se pune cate o frunza proaspata de zebrina. Neaparat se beau si 3 litri de apa zilnic, iar seara se bea ceaiul ramas. Dieta se tine 3 zile, iar daca este nevoie de o cura de 7 zile, din a 4-a zi se introduce putin ulei nerafinat sau suc de lamaie si foarte putina sare.
Constipatie si diaree
In caz de constipatie se consuma un varf de cutit de pulbere din frunze uscate sau cate o lingurita de ulei de zebrina, de 3-4 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de masa. In caz de diaree, se ia o lingura de cenusa (rezultata in urma arderii unui pumn de frunze uscate de zebrina) care se pune in 5 linguri de apa clocotita. Dupa racire, terciul se mananca putin cate putin, timp de 4 ore; in acest timp nu se mai mananca si nu se mai bea nimic altceva.
Pancreatita
Se beau cate una - doua lingurite de tinctura de zebrina, diluata in 100 ml apa, de 3 ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa. Pentru persoanele care evita preparatele pe baza de alcool, se face un decoct dintr-o lingura de zebrina amestecata cu o lingura de pelin si 250 ml de apa clocotita. Amestecul se lasa la fiert 3-4 minute, se infuzeaza 45 de minute, se strecoara. Se beau cate 1-3 linguri (in functie de varsta si de greutate corporala), cu 15 minute inainte de masa.
Procesele inflamatorii la rinichi
Se consuma cate o lingurita de suc sau 15-20 picaturi de tinctura de zebrina, de 3 ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa. Intre mese, se bea de 4 ori pe zi, la fiecare 3 ore, infuzie din 2 lingurite de frunze tocate, lasate 30 de minute in termos, in 250 ml de apa clocotita. In ceaiul strecurat se adauga bicarbonat de sodiu pe varful cutitului. Cura dureaza 10 zile.
Raceala
In Cuba si in Mexic se folosesc foarte multe retete cu zebrina pentru afectiunile aparatului respirator. De exemplu, rinita sau starile gripale se trateaza cu pulbere de planta uscata, care se trage pe nas sau se amesteca cu tutun si se fumeaza pana la rezolvarea problemei. In nas se picura suc sau ulei din planta, la fel se procedeaza si in caz de otita. Se fac si inhalatii cu aburi de ceai din frunzele tocate. Cu ceaiul se face si gargara, de 4 ori pe zi, mai ales in caz de amigdalita. Inainte de somn, pieptul si spatele se frectioneaza cu unguent din zebrina, apoi bolnavul imbraca o camasa de culoare rosie si se inveleste cu o plapuma de lana. Daca apare si durere in gat, se face o compresa din frunze proaspete, asezate una langa alta pe gat. Deasupra se acopera cu pergament, un strat de vata, si se leaga cu un fular de lana.
Diabet
Se bea cate 1/3 de pahar de suc de zebrina diluat cu apa (1:1) sau ceai, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Daca diabetul se asociaza cu afectiuni de ficat si colecist, se amesteca cate o lingura de zebrina, matase de porumb, sunatoare, flori de siminoc si frunze de afin. Peste plante se toarna 1,5 litri de apa clocotita. Se fierbe 5 minute si se infuzeaza, acoperit, timp de 3 ore. Se beau cate 75 ml, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Tratamente externe cu zebrina
Artrita, guta, reumatism
Practic, in toata America Latina, frunzele de zebrina se folosesc pentru aplicatii pe locurile bolnave, cu partea bordo spre piele, sau pentru cataplasme si frectii, in amestec cu mierea de albine. Tot pentru frectii se face si o tinctura. In sticle de culoare inchisa, se pune pana la jumatate planta tocata, se umple cu tuica si se macereaza 12 zile.
Hemoroizi
Se recomanda bai locale sau spalaturi cu infuzie obtinuta din 3 linguri de planta tocata, puse in 250 ml de apa clocotita. Pe locul afectat se aplica timp de 2 ore frunze proaspete putin strivite, apoi locul se spala cu apa rece. Se repeta zilnic sau o data la 2 zile.
Varice si ulcer varicos
Pe locurile afectate se aplica comprese din extract, decoct sau unguent din zebrina. In caz de ulcer, se aplica si frunze pisate de zebrina sau ulei de masline amestecat cu suc proaspat de zebrina.
Paradontoza
Indienii din Mexic au pastrat obiceiul de a-si curata dintii cu cenusa de zebrina, iar dupa masa, timp de 3 minute, se mesteca o frunza proaspata sau se clateste gura cu un pahar de ceai, in care se adauga o lingurita de suc de lamaie.
Dermatoze, rani, negi, lovituri, herpes, furunculoza, arsuri, degeraturi
Se fac comprese din planta proaspata, se aplica ulei de zebrina, se fac spalaturi sau tamponari. Se presara locurile bolnave cu pulbere din frunze uscate.
Probleme ginecologice (dismenoree, vaginita, colpita, fibroame)
Se fac spalaturi, se pun tampoane cu ulei sau cu frunze zdrobite de zebrina, care se infuzeaza in prealabil in apa fierbinte, timp de 20 de minute.
Cresterea si ingrijirea plantei
Ca sa dam posibilitate zebrinei sa-si manifeste din plin calitatile terapeutice, trebuie sa o plantam in pamant fertil, cu humus bogat. Se recomanda sa amestecati pamant de pe lan, din padure si din gospodaria taraneasca. Nu folositi turba din magazinele specializate, deoarece zebrina prefera pamant cu pH mic. * Vasul sa fie suficient de mare, astfel ca planta sa acumuleze in frunzele ei toate componentele necesare pentru vindecare. * Este necesara o lumina puternica, dar difuza (inclusiv artificiala), timp de 10 ore pe zi. Planta sufera atunci cand i se schimba pozitia fata de sursa principala de lumina. E bine sa puneti un semn pe ghiveci, ca dupa procedurile de igienizare sa o instalati in aceeasi pozitie. * Temperatura optima este de 16-20 grade Celsius pe tot parcursul anului. * Pentru dezvoltarea buna a plantei este nevoie de o umiditate de 70-75%, care se obtine prin udarea suficienta a solului si stropirea zilnica a frunzelor (vara, de 2-3 ori pe zi). * In perioada calda, planta se scoate in balcon sau in gradina. Radacinile cresc repede, de aceea, de 1-2 ori pe an, zebrina se muta intr-un ghiveci mai mare sau se taie tufa in doua si se planteaza fiecare parte separat.
ATENTIE! Nu folositi ingrasaminte sintetice pentru plantele medicinale. Sunt destule metode naturale de imbogatire a solului: apa cu sange ramasa dupa spalarea bucatilor de carne si de peste, zapada topita, zat de cafea, resturile de plante care raman dupa prepararea ceaiurilor (mai ales ceai chinezesc, negru si verde). Vara, eu folosesc cu succes un ingrasamant obtinut prin fermentatie. Intr-un butoi cu 40-50 litri de apa, pun o galeata de diferite buruieni tocate, cate 1/2 galeata de baliga sau gainat si cenusa de lemn, 1/4 galeata frunze de nuc taiate fasii, 8-10 lastari cu frunze de cartofi sau de rosii. Dupa 10-14 zile de fermentatie, un pahar de solutie se dizolva in 8-9 litri apa de var (calduta) si se uda plantele, vara o data la 10-14 zile, iarna - o data pe luna.