de Bertolt Brecht
Muzica - Kurt Weil
Recunosc, am ezitat un timp pana sa ma hotarasc sa vad actuala varianta a piesei lui Bertolt Brecht, o piesa care a facut ocolul lumii, care a fost pusa in scena de mii de ori, starnind reactii violente, de apreciere ori de respingere, inca din 1928, cand a fost reprezentata pentru prima data la Berlin. Consacrarea celor doi - Brecht si Weil - a fost fulgeratoare. La doar doi ani de la premiera berlineza, "Opera de trei parale" vedea lumina rampei in cele mai importante teatre din Italia, Polonia, Elvetia, Finlanda, Uniunea Sovietica. Trei ani mai tarziu, ea este reprezentata in Statele Unite, la New York. Ca si in Africa de Sud, la Johannesburg.
Bertolt Brecht (1898-1956) a revolutionat prin opera sa, prin teatrul epic pe care l-a creat, valoarea mesajului dramaturgic. Tot el este cel ce le propune actorilor tehnica distantarii in joc. Brecht uraste decorul "realist": salonul cu canapele adevarate, cu fotolii, covoare, eventual un semineu in care chiar arde focul... Teatrul propus de Brecht este un fel de disectie a realitatilor sociale, o revolta impotriva nedreptatilor ce se petrec, neincetat, in lume.
Din fericire, in Romania s-au jucat de-a lungul timpului mai toate capodoperele sale - toate in montari de referinta: D-l Puntila si sluga sa, Matti, Omul cel bun din Siciuan, Galileo Galilei, Mutter Courage...
In ce priveste "Opera de trei parale", ea a fost pusa in scena la Teatrul Bulandra, sala Izvor, acum vreo... 40 de ani, de insusi Liviu Ciulei... Spectacolul in care au stralucit Toma Caragiu, in rolul Miky Sis, Clody Berthola, Margareta Paslaru - si altii, toti exceptionali - face astazi parte din corona de glorie a Bulandrei! Iata de ce am ezitat sa vad aceasta noua varianta, pe care ne-o ofera Teatrul "Nottara". M-am temut de o comparatie dezavantajoasa. Dar mai inainte de a vorbi despre surpriza - foarte placuta! - pe care am avut-o inca din primele minute ale spectacolului regizat cu brio de Diana Lupescu, as dori sa amintesc in acest articol, cu gandul la tanara generatie de spectatori, cateva date despre acest lacas de cultura, aflat pe bulevardul Magheru din Bucuresti. Cateva motive pentru care ma emotionez, de cate ori trec pragul teatrului "Nottara".
Un prim motiv este faptul ca incinta acestei institutii de elita arata si azi ca atunci cand a construit-o inginerul constructor Liviu Ciulei senior, pentru fiul sau, Liviu. (In vremea aceea, celebrul inginer isi semna "opera" - cladirile construite - Ciulley.) Pe aceasta scena, tanarul de 18 ani, Liviu Ciulei, a jucat primul rol din viata sa: Puck din "Visul unei nopti de vara" de William Shakespeare. In vremea aceea teatrul se chema Odeon - dupa numele celebrului teatru parizian...
Anii au trecut. In 1947, teatrul a devenit "de stat" si s-a numit "Teatrul Armatei". La conducerea lui a fost numit unul dintre marii actori ai scenei romanesti, cu nume si frumusete de legenda: George Vraca! El a slujit teatrul si ca actor, dar si ca director, cu abnegatie, cu o modestie neverosimila, si cu o mare incredere in tanara generatie de artisti. Pe aceeasi scena a creat un "Richard al III-lea" demn de creatiile marilor actori shakespearieni ai epocii, cu care, de altfel, si-a si incheiat cariera, murind in 1964.
I-a urmat la conducerea teatrului, continuand sa cultive dorinta de performanta artistica, Horia Lovinescu. Mare dramaturg, aristocrat din stirpea Lovinestilor, el a promovat, cu excelenta, piese din dramaturgia romaneasca, clasica si moderna. Imi amintesc si azi, cu emotie, unele spectacole in care au jucat marii actori pe care i-a cultivat cu atata dragoste Lovinescu: George Constantin, Repan, Stefan Iordache, Gilda Marinescu, Emil Hossu... Spectacole cu piese de Shakespeare, Dostoievski, Ghelderode.
De cativa ani, directorul acestui teatru de elita, care a luat de aproape o jumatate de secol numele legendarului actor Constantin Nottara, este tot un mare actor: Mircea Diaconu. El continua, cu succes, politica inaintasilor sai, imbinand in strategia repertoriala clasicul cu modernul, promovand marii autori clasici romani si internationali, alternand teatrul "serios" cu divertismentul de calitate... Teatrul "Nottara" si-a pastrat, din fericire, marii actori, "stalpii" care au inconjurat lumea cu spectacolele in care au jucat. Si, tot din fericire, conducerea a atras multi, foarte multi tineri si foarte tineri actori. Si regizori care sa puna in scena piese pe placul spectatorilor ce umplu, seara de seara, cele doua elegante sali ale teatrului.
Sala mare a fost plina si in seara in care am fost eu sa vad "Opera de trei parale"... Multi tineri venisera si a doua oara sa-l vada. Si nu e de mirare. Argumente sunt multe. In primul rand, mesajul deosebit al piesei, sarcasmul cu care Brecht trateaza clasa politica de pretutindeni - culmea e ca atacul lui este la fel de actual ca acum... 80 de ani, cand l-a lansat pe scena de la Berlin. Coruptia, hotiile, josnicia clasei politice, aroganta oamenilor avuti, dispretul fata de saracia acuta in care traiesc cei mai multi oameni suna familiar - de parca ar copia comentariile pe care le auzim prin talkshow-urile televizate. Incantatoare este muzica lui Kurt Weil - consultant Vasile Sirli -, cupletele originale cantate in aceasta varianta de o orchestra adevarata, condusa de Lucian Vladescu. Ea ii acompaniaza pe actorii care canta si ei, cu totii... live! Dansurile personajelor, moderne si inspirate - create de acel exceptional coregraf care este Florin Fieroiu; decorul gandit asa cum si l-ar fi dorit - sunt sigura! - si... Brecht, si realizat de exceptionalul artist care este Helmuth Sturmer, avand-o demna aliata pe inegalabila Lia Mantoc. Iata tot atatea argumente pentru care trebuie sa vedeti neaparat spectacolul creat de Diana Lupescu. La ele se adauga jocul indracit al echipei de tineri actori. Ei dau viata cu har, cu umor, cu stralucire tenebroaselor personaje - tragice si comice totodata - care populeaza sumbrele mahalale ale Londrei. Lista interpretilor e lunga. Va invit sa-i descoperiti, cu placerea si entuziasmul cu care i-am aplaudat si eu, odata cu toata sala plina-ochi. Totusi - nu pot sa nu mentionez numele interpretului principal - Ion Grosu, un tanar si exceptional actor-total, o minunata "achizitie" de la Chisinau, care, de cativa ani, da un plus de carate spectacolelor in care joaca.