"N-as putea sa stau departe de neamul meu"
In miezul fierbinte al verii, la Festivalul National de Folclor "Mamaia 2009", o codana de numai 16 ani venita din Campia Blajului, imbujorata toata de emotie, primea trofeul cel mare al festivalului multumind, inainte de toate, nu mamei, familiei, profesorilor si colaboratorilor care au indrumat-o si au sustinut-o ci... "Maicutei Domnului!" Multumirea ei simpla, venita de buna seama dintr-un suflet curat, de o modestie neprefacuta, alaturate talentului coplesitor si frumusetii sale de zana, a induiosat pe toata lumea din sala si pe cei care o priveau la televizor. Si ne-a facut pe noi, reporterii de la "Formula AS", sa o cautam, acuma, in pragul iernii, la ea acasa, departe, intr-un sat pierdut printre viile podgoriei Jidveiului, in Craciunel. Langa focul din vatra, printre colinde repetate murmurat in asteptarea serii de Ajun, am ascultat povesti din "saga" unei familii autentice, de ardeleni asezati, in care cinstea, omenia, patriotismul si credinta sunt fapte, iar nu vorbe goale. Doamne, ce tihna!
"In fata satului, am emotii mai mari ca pe scena"
- Draga Ina, anul pe care-l incheiem, 2009, te-a transformat intr-o vedeta, nu doar pe ulita satului tau natal si-n mijlocul colegilor de la Colegiul "Inochentie Micu Klein" din Blaj, unde esti eleva de nota zece, ci si in fata intregii tari, prin castigarea premiului cel mare la Festivalul National de Folclor de la Mamaia. Cum de ti-s asa de dragi cantecele de pe Tarnave in vremurile astea, cand folclorul e concurat de manele?
- Doara... acum ma rusinez cand va aud vorbind asa. Eu nu-s vedeta din acelea... Parintele nost, Liviu Fer, de la biserica din Craciunel, unde am inceput eu sa cant pricesne de la sase ani, mereu imi zice ca, oriunde as ajunge, sa nu uit de Dumnezeu si de unde am plecat. Bunul din partea tatei, dintr-un sat mai incolo de Tarnava, din Biia - Sona, ii ceteras si stie a canta si cu fluierul. Bunul acesta, orice ar face, ca-i sarbatoare ori ba, odata il vezi ca-si ia cetera din cui si zice cateva cantari, asa, ca sa-si faca inima buna, ori ca sa bucure lumea. Copila fiind, de indata ce ajungeam la el acasa, numai ce-l vedeam ca rasare langa mine cu cetera si-mi zice, la ureche: "Zi, Ina, zi, ca asa-nveti cantecul, de micuta!". Iara buna din partea mamei ma lua de mana duminica, imbracate amandoua in port, si ma ducea la biserica, asa ca eu acolo am deprins primele pricesne. Tot ea m-a invatat rugaciunile si primele cantece. Seara, dupa ce ne asezam in genunchi si ne rugam, cu capul pe perna, inainte de a adormi, ma punea sa zic toate poeziile pe care le stiam si sa murmur cantecele invatate. Adormeam cantand. Iarna, buna se aduna cu femeile din sat in sezatori si cantau, si povesteau de lumea satului de demult. Eu veneam de la sanius inghetata, si buna ma punea sa cant in fata suratelor ei si ma invatau colinde. Plecam la colindat cu ceata de copii, imbrobodita cu un sal mare, al bunicii, si cu o straicuta facuta de ea. Dupa copii, porneau cetele de feciori, apoi familiile tinere se colindau unele pe altele, si spre dimineata, batranii. In ziua de Craciun se aduna, ca si-acum, tot satul la biserica, si e foarte frumos ca se ureaza cu totii si-i asa un farmec peste sat. Mai apoi, cantorii si preotul nostru m-au rugat sa zic eu "Tatal nostru" si "Crezul", la fiecare liturghie. Asta m-a facut sa fiu tare mandra, si sa simt ca am asa, o responsabilitate. Si toata lumea din biserica era cu ochii pe mine si, cand se termina slujba, veneau si ma mangaiau pe crestet, si-o lauda pe buna, ca m-a crescut asa bine. Cand am inceput sa cant si pricesne, toata lumea plangea.
- Ardelenii si-au pretuit totdeauna batranii. Ei au fost totdeauna stalpii de moralitate si intelepciune ai satelor. Sunt la fel de pretuiti si respectati si acum?
- Nu pot sa va spun ce bucurie am ca le aduc asa o multumire oamenilor din satul meu. In fata lor, am emotii mai mari ca pe scena! Mie tare imi place sa stau de vorba cu oamenii batrani, invat multe lucruri de la ei, si cantece, dar si un fel de-a fi mandru ca esti de-aici, din Ardeal. Blajul e orasul Scolii Ardelene, al luminilor, toata zona asta a noastra respira istorie. Si traditia, toata-i la ei. De la nana mare a lui Bitangu am invatat "Balada femeii fujite de la barbat", iar de la buna am "Balada lui Valean". Buna are un glas mandru si-i asa de priceputa in toate, ca m-a invatat si pe mine. Si mama canta fain, si cand ne prindem toate trei sa zicem ca pe la noi, toata lumea sta in loc sa ne asculte, ori vara la vie, ori iarna, la gura sobei. Dar mama a tot mers la serviciu, si atunci pe mine buna m-a crescut.
"Aripi pana la cer"
- Cand ai inceput sa iei muzica in serios?
- La opt ani am urcat prima data pe o scena adevarata, la Valea Lunga, o comuna din apropiere. Am cantat "Manios badea-i de-asara" si asa de mult i-am placut unui "intreprinzator" de prin partea locului - un tagan care facea pavele, ca mi-a dat 10 lei in bani noi si tiganul acela mi-a purtat noroc. Am inceput sa ma pregatesc serios cu doamna Leontina Farcas, interpreta de muzica populara, la Centrul Cultural "Augustin Bena" din Alba Iulia, careia ii datorez enorm, ca indrumator si ca sfatuitoare de suflet. Apoi au venit rezultatele: am fost premiata la concursul "Mostenitorii - Muguri de tezaur", realizat de doamna Marioara Murarescu, in cadrul emisiunii "Tezaur folcloric" de la TVR, iar anul acesta a fost cu adevarat special, pentru ca a reprezentat incununarea stradaniei mele de pana acum. Un prim trofeu l-am obtinut la Festivalul National "Mi-s mandra-n sat", si mi-a fost inmanat de doamna Florentina Satmari, cunoscuta realizatoare a unor emisiuni de folclor. Am mai obtinut un trofeu la Festivalul National al Romanilor de Pretutindeni "Ileana Rus, de la Geoagiu - Hunedoara, unde am avut ocazia sa cant pentru prima data cu renumita orchestra "Lautarii din Chisinau", festival produs de doamna Elize Stan, cunoscuta realizatoare de la TVR. Am obtinut si un premiu intai la Festivalul "Strugurele de aur", Jidvei-Alba, in septembrie 2009, un premiu important pentru mine, pentru ca l-am primit acasa, in judetul meu. Dar consacrarea pot sa spun ca am obtinut-o in vara, la Mamaia, unde am castigat Trofeul Festivalului de Folclor "Mamaia 2009". Dar castigul cel mai important este cel sufletesc. Recunoasterea iti da bucurie si incredere in tine. Iti confirma ca esti pe drumul cel bun. Te motiveaza. Iti cresc aripi pana la cer.
- Ce-ai facut cu premiul? L-ai pus in lada de zestre?
- Banii castigati de-atunci ii strang ca sa-mi cumpar o masina pentru mine, dupa ce voi implini 18 ani, si voi lua permisul de conducere. Altceva nu mi-am luat... nu-s genul de fata care se imbraca in haine "de firma", nu m-as simti bine in pielea mea. Nu-mi place sa umblu prin magazine dupa "shopping", cum fac astazi doamnele si domnisoarele cu bani. Eu ma simt ca o regina cand imbrac costumul popular. La noi inca se pastreaza costumul popular, batranii mai ales tin la el ca la ochii din cap si greu se despart de cate-o piesa. Am mai multe costume, dar acesta, vechi, e ca o comoara pentru mine, il imbrac cu mare emotie la concursurile mari, datorita vechimii si a incarcaturii sentimentale: camasa e de la mama Carolina, strabunica mea, surta o am de la nana Onita, o femeie din sat, iar cheptarul de la bunica din Biia. Pe-aici, costumele nu se pierd. Inca se tin si obiceiurile locului, cum e batuta numita "Terfareasca" (terfar - vornicul nuntii), care se joaca la nunta, doar de femeile maritate, ca sa-i starneasca pe barbati, joc pentru care isi pun special pe cap o naframa alba, innodata in floare, numita chindeu.
"N-as pleca din Ardeal nici moarta, daramite din tara mea"
- Nu te simti straina in generatia ta? Colegii nu te ironizeaza pentru preocuparile tale? Cum vezi viitorul, la 16 ani?
- Inainte de toate, vreau sa invat bine, sa nu-i dezamagesc pe cei din jur, pe cei ce investesc incredere in mine, sa devin o femeie increzatoare in fortele ei, capabila sa treaca prin viata cu fruntea sus. Dar cu o mentalitate nu invechita, ci pe masura secolului in care traim. Iubesc oamenii si imi place sa le aduc bucurie. As vrea sa devin medic, ca sa-i si ajut. Sunt in clasa a X-a, la matematica-informatica, dar as vrea sa fac Medicina la Cluj. Cantecul imi va fi, intotdeauna, aproape. Traiesc o mare bucurie pe scena, si la sentimentul acesta n-as vrea sa renunt niciodata. Nu simt nimic de rusine in faptul ca imi place traditia. Dar nu ma sperie nici viitorul. Sunt o fire ambitioasa, calculata, perfectionista chiar. Am vazut ca unii tineri se simt jenati de politica nationala. Sunt prea ocupati cu globalizarea si nu vor carecumva sa iasa din tipar: cum se imbraca tinerii la Londra, asa vor sa fie si ei! Si mai toti vor sa plece din Romania. Eu, una, n-as pleca din Ardealul meu nici moarta, darmite din tara mea!... Poate doar o perioada, ca sa-nvat mai mult! Dar n-as putea sa stau departe de neamul meu, printre straini! Poate, ca ardeleanca, pot sa va par de un patriotism desuet, dar asa suntem noi educati aici, si acasa, si la scoala. Ganditi-va ca Eminescu a venit pe jos din Bucovina pana la Blaj, strigand la intrarea in oras: "Te salut, Roma mica!". Istoria i-a confirmat idealurile: Marea Unire de la 1918 s-a facut pe Campia Libertatii de la Blaj. Pentru noi, nu-i putin lucru. Incerc, ca adolescenta, sa intrevad intelesuri mai clare prin lectiile istoriei. Sper ca ne va fi bine si vom avea parte de vremuri mai bune, pentru toti romanii. Asta ma rog sa ne aduca anul care vine!
- Si dragostea?...
- Dragostea?... Nu-mi da pace nici ea! Ma-ncearca fiorii, dar incerc sa pastrez copilul care inca mai sunt. Dintre toti baietii care-mi lasa cate o floare in banca sau care-mi trimit mesaje pe net, mai ales de cand am devenit cunoscuta, am un prieten apropiat, intelegator cu programul meu incarcat si dispus sa astepte pana ce voi simti ca sunt pregatita pentru marele pas al vietii.
O batranica cu o fata vesela si buna, dar cu o vorba autoritara, de stapana a casei, deschide hotarata usa: bunica Inei. O adevarata "mama de neam", ca in familiile ardelene vechi: "Ei, doara vreti sa ma trageti in chip? Pai, daca stiam, domnuca draga, imi puneam si eu o surta mai frumoasa, si-o chindeaua, ca eu mi-s imbracata taranca!... Dar sa stii ca-s si eu umblata prin lume, ca am fost cu Ina pe la toate concursurile. Asta-vara, cand o castigat Ina trofeul la Mamaia, eu tare m-am rugat pentru ea si i-am dat o iconita mica, pe hartie, cu Maica Domnului, si i-am zis s-o tie in san si sa se roage la ie, si asa o facut. Si-ai vazut-o c-o castigat? Noi toti eram aici, acasa, cu toti oamenii de pe ulita si cu primarita noastra, in fata televizorului, ca Ina era cu muma-sa si cu tat-so acolo, la Mamaia, si noi ne rugam pentru ea sa castige. Iar cand s-o anuntat ca ea ii prima-ntai, am rasuflat usurata si-am coborat in chimnita: "Acum, drajii mei, Todoran, junire-meu, da de baut!"... Ase o fost! No, gata poza? Hai, Ina, draga bunii, ca mi-am adus aminte o colinda veche, tare m-am chinuit sa mi-o amintesc, dar acum o stiu tata, stati si dumneavoastra o taruca, sa va zic. Vina si tu, Valerica, lasa oalele celea, si tu, Ina, zi dupa mine!" Buna se aseaza pe pat, cu mainile odihnindu-se pe genunchi, pe deasupra pliseurilor surtei cenusii, si incepe, cu glas aspru, taranesc, dar melodios: "Sa dusara Maica Sfanta". Valerica vine, ascultatoare, in usa bucatariei, si o ingana cu o octava mai sus, clar si dulce, incepe si Ina, cu glas subtire, pana ce ajung, cu glasurile lor impletite, departe, in timp, ca cei trei crai, mergand dupa stea. Chiar vad, intr-un film al mintii, cum Maicuta Domnului intra in Bethleem si cauta, infrigurata si sagetata de durerile facerii, pe strazile inguste si pietruite ale orasului, in zvonul si murmurul vesel ce strabate prin ferestrele caselor, loc de odihna si salas pentru Pruncul ce vine la noi. Acum sunt la Bucuresti, dar timpul magic al sarbatorii Nasterii Domnului a inceput, pentru mine, anul acesta intr-un fel minunat: intr-o casa dintr-un sat de pe Tarnave, cu o colinda veche, cantata de trei glasuri de femei din trei generatii, ale unei vechi familii ardelene. Craciun Fericit tuturor!
Fotografii de PETRE COJOCARIU