- De cand nu ne-am vazut, s-a produs o schimbare fundamentala in viata ta: ai parasit televiziunea, ramanand doar la radio, dragostea ta dintotdeauna...
- Mie imi plac provocarile profesionale, iar transformarea postului de radio Total in Gold FM s-a dovedit a fi o idee buna. Radioul creste in fiecare zi, oamenii redescopera bucurosi muzica anilor '60, '70, '80. Explicatia? Aceasta redescoperire e insotita de emotia amintirilor. Succesul postului m-a determinat, de altfel, sa mai fac un pas inainte. Desi anul 2009 a fost destul de vitreg financiar, am gasit resursele necesare ca sa pornesc o colectie de CD-uri inedite, o colectie care sa adune muzica difuzata la radio. Am denumit-o "Golden Songs", "Cantece de aur". Am lansat cinci volume anul acesta si o voi completa, cu siguranta, in 2010. Iar acum, in decembrie, am scos si un CD cu povestea unor cantece de Craciun, precum "Jingle Bells" sau "Rudolph the red nosed reindeer". In rest, mi-am vazut de emisiunea mea matinala, pe care o ador si la care n-as renunta pentru nimic in lume. Foarte multa lume ma intreaba de ce mai fac si emisiunea, doar sunt directoarea radioului! Nu pot sa pun pe altcineva sa se trezeasca la 5 dimineata? Raspunsul e simplu: imi place ceea ce fac, iar trezitul asa devreme imi ofera sansa de a avea o parte din zi libera, ca sa ma ocup de fetita mea, in varsta de aproape cinci ani.
- Ce mai face Mara? Il asteapta si ea pe Mos Craciun?
- Mara creste frumos, face mult sport si i-ar placea ca in fiecare zi sa fie cate-o petrecere. (rade) Adora sa danseze, a descoperit ca e atrasa de pictura, vrea sa invete sa scrie si zice ca-i place matematica. Doamne ajuta! Stie de la mine ca matematica face bine la minte. La serbarea de Craciun va fi Alba ca Zapada si mi-a cerut s-o vopsesc... bruneta, ca sa intre si mai bine in pielea personajului. Adevarul e ca fiica-mea reuseste sa ma uimeasca de multe ori. Spune niste lucruri incredibile pentru varsta ei, dar, pe de alta parte, cred ca asa este toata aceasta generatie: foarte evoluata. Ultima data, m-a topit cand mi-a spus: "Mama, tu esti cea mai buna mama din lume!". Mi-am dat seama ca asta era forma ei de a-mi multumi pentru ca-i cumparasem niste bomboane. Am simtit insa nevoia sa-i comunic ca nu sunt nici cea mai buna, nici cea mai rea mama din lume, ci ca, pur si simplu, sunt mama ei, singura mama pe care i-a dat-o Dumnezeu. Persoanele din magazin s-au intors sa se uite la ea, cand Mara mi-a replicat raspicat: "A stiut Dumnezeu ce-a facut!" (rade) Am o fetita smechera tare, dar nu ma supar fiindca e o smechera "cu miez". Mi-a placut foarte mult atunci cand ne-a atras atentia, mie si lui taica-su, ca lumea adultilor nu e intotdeauna aceea care are dreptate si ne-a intrebat: "De ce voi, oamenii mari, complicati mereu lucrurile?". A trebuit sa recunoastem, in sinea noastra, ca noduletul asta de copil pusese punctul pe "i". Adevarul e ca noi, cei mari, avem talentul de a complica lucruri atat de simple...
Afacerea "cozonacul"
- Cum te pregatesti de Craciun? Cine o sa se ocupe de impodobitul casei, de aroma cozonacilor si cine o sa joace rolul de Mos pentru Mara?
- Mara a decretat ca vrea sa inceapa decorarea casei de la 1 decembrie. Am agatat deja cateva podoabe, dar am convins-o sa facem totul, ca la carte, abia in Ajunul Craciunului. Fetita mea o sa-l intalneasca pe Mos la gradinita. Stie ca el nu poate veni acasa, ca nu face vizite particulare, fiindca n-are timp. Doar lasa cadourile si pleaca. Anul trecut, de Mos Nicolae, dupa ce si-a gasit ghetele pline de bomboane si carti de colorat, a vrut sa si le mai aseze la usa si-a doua zi, ca poate mai vine Mosul o data... (rade) Pentru anul asta, ma chinuiesc de ceva timp sa aflu ce vrea de la Mos Craciun, dar se tot razgandeste. Amuzant e ca atunci cand isi da seama ca vrea mai multe lucruri le imparte echitabil: unul i-l cere lui Mos Nicolae, unul lui Mos Craciun, si restul lasa pentru ziua ei, pe 15 ianuarie. Cam asa se pregateste Mara. Eu, in schimb, imi aduc aminte cu ocazia fiecarui Craciun cum am facut eu primul cozonac: aveam cinci ani si a fost o adevarata aventura! De atunci, slava Domnului, am mai invatat una alta, dar mama e baza, ea ramane o mare mestera in materie. Oricum, anul asta am zis c-o sa demaram operatiunea "cozonacul" in trei: eu, mama si Mara. Altfel, noi, ca familie, nu ne facem planuri marete de Craciun. Tocmai de asta, nici criza economica nu ne afecteaza. Craciunul e o sarbatoare a sufletului, o sarbatoare intima, asa ca n-avem nevoie de prea multe ca sa fim fericiti. Important e sa ne fim unul celuilalt alaturi.
- Dar tu, Raluca, mai crezi in Mos Craciun? Mai are vreun rost, sarmanul, pe criza asta?
- Imi place sa cred ca in fiecare din noi exista un Mos Craciun, ca nu am uitat bucuria de a darui. De asta ma si bucur asa de tare cand vin sarbatorile: e o perioada din an in care cu totii ne straduim sa fim mai buni. Pe de alta parte, de cand o am pe Mara, magia Craciunului parca a devenit si mai intensa. Ador sa-i vad reactia in dimineata de Craciun, atunci cand isi gaseste cadourile sub brad. Ochisorii ii stralucesc tare-tare si fericirea din privirea ei inunda, efectiv, incaperea. Sunt momente speciale, greu de descris in cuvinte... In noaptea de Ajun, cand visele dau tarcoala globurilor si se aprind ca atinse de-o bagheta fermecata, eu ma gandesc ca-mi doresc sa fiu sanatoasa, sa am puterea si resursele necesare sa-i fac Marei toate placerile, s-o rasfat asa cum ar merita sa fie rasfatati toti copiii de pe planeta.Visez sa ma duc cu ea la Disneyland si la Rovaniemi, adica in Laponia, acasa la Mos Craciun. A mai crescut si cred ca anul care vine ar fi potrivit sa mergem in aceste "vizite". Dupa cum vezi, n-am renuntat la visul meu cel mare, doar ca am "inglobat-o" in el si pe fetita mea: tanjesc, in continuare, sa vad lumea, sa descopar cat mai multe locuri de pe pamant...