Nici pe stadioane nu gasesti atata patima ca in luptele de pe scena si din culisele politicii romanesti. Si daca ar fi doar patima, poate ca s-ar mai putea face ceva. Insa, asa patimas cum este, romanul nu-si pierde uzul ratiunii si depune in luptele din culise mai multa creativitate si inventivitate ca in propria sa gospodarie. Fiecare tur de scrutin nu doar ca repeta pana la saturatie retetele anterioare de ciupit ciresele de pe tortul electoral, dar inventeaza altele, ca nu degeaba romanul s-a nascut poet. Astfel ca nu am scapat de galetile si vestele electorale, de pixuri, agende, baticuri, sepci si ratia de ulei sau faina cu insemnele partidelor prinse in tranta electorala. Nu am scapat de traseistii electorali, de listele suplimentare si nici de voturile filmate sau fotografiate cu telefonul celular, pentru ca fiecare votant vrea sa dea dovada ca-si merita spaga electorala. In aceasta campanie si-a facut intrarea glorioasa contrapropaganda online. Pentru prima data, in acest scrutin, internetul a jucat un rol crucial.
In ultimele zile de campanie a fost dat si redat pana la uzura un film de actiune facut, zice-se, acum cinci ani, tot intr-un context electoral. S-a dovedit ca filmuletul a fost, cumva, prelucrat pe calculator, dar nu se stie cat de mult. Protagonistul filmului pretinde ca pumnul pe care parea sa-l dea in plina figura unui copil ar fi fost, de fapt, o palma si ca nu lovea, ci mangaia. Cum-necum, filmul a fost unul dintre materialele cele mai vizionate pe internet, influentand in bine campania eroului negativ principal, ca doar stie toata lumea ca bataia e rupta din rai. De altfel, pe internet se afla o intreaga filmoteca propagandistica formata, in cea mai mare masura, din imagini trucate grosolan. Protagonistii alegerilor apar acolo ca niste supermeni, salvandu-ne de toate crizele, mai putin de cea de ras pe care ne-o provoaca. La randul lor, contracandidatii au cornite, copita despicata si sunt vanati pentru pielea lor groasa. Dar suntem obisnuiti pana la saturatie cu asemenea propaganda, pentru ca mare parte din audiovizualul romanesc isi intemeiaza prestigiul si audienta pe contrapropaganda facuta competitorilor pe piata. Chiar in dimineata alegerilor, pe postul public de radio s-a auzit un clip electoral, strecurat in sistem de simpatizantii unuia dintre candidati. Era un calup consistent de publicitate negativa, iar cei care l-au prelucrat au fost meseriasi si plini de imaginatie. Daca nu ar fi fost cea mai importanta zi electorala, fragmentul cu pricina ar fi fost chiar amuzant, caci amesteca, in doze comic-mestesugite, manele, rasul caracteristic al respectivului candidat si diverse alte fragmente de declaratii si discursuri fara sir. S-a spus ca oamenii acestui candidat ar fi creat incidentul pentru a starni lehamitea simpatizantilor celuilalt candidat. E o stratagema deseori folosita. S-a descoperit, de pilda, ca multi dintre distrugatorii de afise erau chiar oamenii candidatilor care-si zdrentuiau propriile afise, pentru a starni compasiunea publica si a da consistenta autovictimizarii permanente a politicienilor.
Una peste alta, se pare ca a fost nu doar cea mai murdara campanie electorala, dar si cea mai scumpa. Se spune ca fiecare candidat a dat pentru fiecare vot primit circa 10-15 euro. S-ar fi consumat, asadar, aproximativ 175 de milioane de euro. Si, la cat de dura a ajuns lupta politica, se pare ca merita sa dai acesti bani. Pentru mogulii de care toti se feresc ziua si-i curteaza noaptea, banii acestia sunt un mizilic, ceva mai putin decat sumele pe care le datoreaza la banci. La urma urmei, ei au bani sa-si cumpere vrac, nu doar institutii, ci si partide. Sau esantioane reprezentative ale electoratului. Cat sa dea bine sondajele de opinie. Si acestea falsificate. Revolutia bunului simt a fost murdara! Curat murdara!