- Joi, 17 decembrie 2009, ora 18:30 -
Prof. Victor Simion, directorul Caminului Cultural din Jilavele
"De Craciun rasuna tot Baraganul"
- Colindele vechi coboara, de obicei, catre noi, din Maramures, Bucovina si Ardeal. Baraganul e mai putin cunoscut. De cand se colinda in Jilavele?
- Va contrazic. Eu cred ca drumul colindelor pleaca din sud spre nord. Acolo sunt colindatori mai vestiti, dar tezaurul colindelor din Ialomita e greu de concurat. In Ialomita exista cateva localitati unde colindele sunt vechi de cand pamantul. N-as incepe neaparat cu Jilavele, dar Luciu, Giurgeni, Gheorghe Doja sunt localitati vestite in acest sens.
- Exista o confirmare a vechimii colindelor ialomitene?
- Specialistii de seama ai colindelor, etnomuzicologii care ne-au ascultat de-a lungul timpului, s-au minunat de frumusetea si puritatea colindelor noastre, nestricate de trecerea timpului. E o minune ca s-au pastrat curate atata vreme, nepoluate de "noul" folclor.
- Mai tineti minte cand ati colindat prima data?
- Inainte de a pleca in armata si apoi pe front, tin minte ca tata umbla cu colinda din casa in casa. Mai tarziu, asa am facut si eu. Toate melodiile sunt de aici, din zona. Tata le-a invatat din comuna, de la unchii si de la bunicii lui, cam prin anii '30. Le-a cantat si cu ceata care s-a mai intors de pe front. De la el am invatat si eu randuiala colindului, ce colinzi spuneai la o anumita casa. Sunt colinde de baiat de insurat, de fata de maritat, de gospodari in varsta, colinde de morti, colinde filosofice chiar. Cand o sa le ascultati, o sa va dati seama... Daca studiezi, intelegi ca e o filosofie intreaga si in colind.
- Cum s-a format grupul de colindatori din Jilavele?
- Mi-a dat Dumnezeu acest dar de a avea voce si ureche muzicala. De cand cantau tata si grupurile lui, pana am inceput eu au trecut niste ani. A durat ceva pana am gasit cantaretii, pana am cules iarasi toate colindele. De fapt, m-au incitat cei de la centrul de creatie, care tinea atunci de judetul Ilfov, mai ales Razvan Ciuca, directorul Muzeului Agriculturii din Slobozia, m-a indemnat sa fac asta. Am luat 7-8 colinde de la tata si inca altele. Pe urma n-a mai fost greu. Am adunat colegii, prietenii, chiar si rude. Am o sora care a fost profesoara de muzica, si cu sprijinul ei si al sotului ei, care are o voce extraordinara, am pus bazele unui prim grup de colindatori. A fost, poate, cel mai bun grup de colindatori de atunci incoace. Obiceiuri si datini, de vara, de iarna, toate traditiile existente in timp, aici, in Jilavele, le-am readus pe scena si chiar in viata satului de zi cu zi. Prima trupa de colindatori care s-a afirmat cu adevarat a fost prin anii '82, la Muzeul Taranului din Bucuresti, apoi, a venit revolutia, cand tot cu sprijinul domnului Razvan Ciuca si al domnului Dan Haulica, care avea o functie in Ministerul Culturii, am fost invitati la colindat, la Paris. Si, de atunci, la cateva luni, am si fost imprimati la "Electrecord". Asta ne-a dat avant. Fiind aici, in comuna, colaborand permanent cu scoala, fiecare promotie care intra in clasa intai trecea prin filtrul de evaluare a talentului artistic. Daca un copil avea ureche muzicala, daca parintii aveau bunavointa sa-l lase, il luam in ansamblu. Nu exista promotie din care sa nu fi ramas 7-8 copii, dansatori si cantareti in grupul vocal. Asa se face ca numaram trei generatii acum. Eu am 60 de ani, dar alaturi de mine sunt si de 20, de 24 de ani, de 33 sau de 42 de ani. Datorita noua, satul s-a trezit din nou la colinde. Nu se apropie un Craciun sa nu fiu poftit. Nu pot merge chiar din casa in casa, dar trimit grupurile de tineri sau de copii sa cante pentru toate familiile din comuna.
- Ce profesii au colindatorii dvs.?
- Avem ingineri, profesori, un politist, chiar si primarul este unul dintre colindatori, a fost cu noi si la Paris si la Viena si prin toata Romania. La Sighetul Marmatiei, la Petrosani, la Ploiesti, la Bucuresti, la Iasi, la Constanta, peste tot unde am fost invitati si am putut sa ne ducem. S-a intamplat sa fim invitati si sa nu reusim sa ajungem, pentru ca nu am avut cu ce ne deplasa. Dar unde am fost, din fericire, colindele din Jilavele au fost apreciate si au sunat bine.
- Cum ati reusit sa-i ademeniti si pe tineri? Cum i-ati rupt din fata computerului, care a ajuns si la tara?
- Cei mai multi aud colindele in casa. Le invata de la parinti. O sa-i vedeti si pe scena, tata si fiu sau tata si fiica. S-a creat o traditie in familie, o mandrie, nu mai pleaca nimeni de-aici. De Craciun, rasuna tot Baraganul. Cand se apropie luna decembrie e ceva de nedescris. Esti cu totul alt om. E o stare, o emotie... Nu cade primul fulg de zapada si noi, deja, repetam la colinde... Si nu repetam numai colinde, ci si celelalte obiceiuri din sat, Irodul, Capra, Steaua, Tigaita, Grauletul, Sorcova. Toti vrem sa iasa frumos, sa facem spectacol popular cu adevarat. Emulatia aceasta a tinerilor sau a celor mai putin tineri, de a veni catre caminul cultural si catre biserica, dorul acesta de colindat si traditie, imi da speranta ca ea n-o sa piara niciodata, aici, in Jilavele. In anii '50 nu era nimic aici. Chiar si balciul se desfiintase. Aveam vreo zece ani cand l-am mai prins. Apoi, prin '96, l-am reinviat. Eu personal. N-a fost nevoie sa merg din casa in casa. Am pus doar un afis aici, in centru, la caminul cultural, si a fost de ajuns. Am facut o scena pe stadion, am construit o tribuna si acum e cea mai mare sarbatoare din toata zona, chiar din toata Ialomita. Vorbesc de amploarea ei si de calitatea spectacolelor. E un balci adevarat, taranesc.
- Anul asta, prima gazda catre care porniti cu colinda este revista noastra si cititorii ei. Ce ne veti oferi?
- Colinde, obiceiuri si datini de iarna, cantece si dansuri locale, pe care nu le auziti decat la ansamblul din Jilavele.
Nicolae Stoiene, primar in Jilavele
"Traditia la Jilavele nu va disparea niciodata"
Am facut si eu parte din ansamblul COLINDA, sunt printre ei de la inceputuri, din anii '80. Am avut atunci o trupa extraordinara, dar Victor Simion a reusit sa tina traditia in continuare. S-a format ansamblul de colindatori copii, pe care ii descopera, pornind de la clasa intai. Sunt foarte talentati, nu numai la colindat, dar si la dans. Pot tine un spectacol de doua ore fara probleme. In Jilavele se respecta traditia. Multumiti de ceea ce se realizeaza, parintii ii indruma catre Caminul Cultural. Putin e si meritul nostru, al administratiei locale, fiindca le acordam tot sprijinul si ii motivam in diferite ocazii, pentru ca fac un lucru minunat. Ei cresc aici altfel decat la orase, sunt prieteni apropiati, traiesc intr-o colectivitate puternica, nu se instraineaza. Traditia la Jilavele nu va disparea niciodata, va spun!
Fotografiile autoarei