Furt pe computere
Cu o saptamana inaintea inceperii Conferintei Natiunilor Unite de Schimbare de Clima de la Copenhaga, o veste neasteptata a zguduit lumea. De pe computerele de la Universitatea East Anglia, in Norwich, nu departe de Londra, fusesera furate mesaje care au produs acuzatia ca specialistii climatologi de la aceasta institutie ar fi falsificat niste date pentru a crea impresia ca incalzirea Pamantului este mai drastica decat in realitate. Ca matematician, am fost mahnit de aceasta stire. In lumea stiintei nu exista pacat mai mare decat acela de a manipula adevarul. Freeman Dyson, un fizician din Princeton, renumit dincolo de frontierele domeniului sau de cercetare, afirma in acest sens: "Datoria profesionala a unui om de stiinta care se confrunta adesea cu teorii provocante este sa le demonstreze falsitatea. Asa functioneaza stiinta. Asa reuseste stiinta sa ramana onesta. Fiecare noua teorie trebuie sa lupte pentru supravietuire, in pofida unor critici aprige". Atunci, cum au putut cativa colegi de-ai nostri sa faca exact opusul, sa falsifice date, pentru a exagera una dintre cele mai serioase probleme mondiale contemporane? Raspunsul a fost mai surprinzator decat m-am asteptat. Dar pentru a-i da sens, trebuie sa lamuresc mai intai de ce incalzirea climei este un fapt real.
Megadezastre
Mi-a aparut zilele trecute, in lumea de limba engleza, cartea "Megadezastre: stiinta prezicerii marilor catastrofe". Unul dintre capitole se refera la schimbari rapide de clima. Marturisesc ca mi-a luat ceva timp sa-l scriu. Motivul a fost ca subiectul e controversat in politica, si e adesea dificil a intelege unde se termina adevarul stiintific si unde incep manevrele de culise. In consecinta, am fost nevoit sa citesc multa literatura de specialitate si sa vorbesc cu numerosi experti, pana cand am inteles ce se intampla in domeniu. La universitatea unde predau, exista nu numai un institut de clima, in care au fost investiti anul trecut 90 de milioane de dolari, dar si unii dintre cei mai buni climatologi din lume. Nici unul din ei nu e extremist, si toti se tin departe de politica. Acesti experti sunt convinsi ca schimbarea de clima are loc. Printre ei, Andrew Weaver este unul dintre conducatorii grupului de peste 2000 de experti ai Natiunilor Unite, care a primit premiul Nobel pentru pace, impreuna cu Al Gore. Dar la fel de moderat si apolitic este si un coleg din departamentul de filozofie, Jeff Foss, care crede ca schimbarea de clima e o... sarada. Am ascultat argumentele ambelor parti. Atat Foss cat si Weaver considera ca au dovezi. Weaver priveste problema cu ochiul specialistului interesat in detalii, pe cand Foss analizeaza subiectul din diverse unghiuri generale. Pana sa iau si eu o decizie, am oscilat intre cele doua puncte de vedere diametral opuse, incercand sa inteleg unde atarna adevarul.
O schimbare de opinie
Desi fizicianul francez Jean Joseph Fourier a formulat pentru prima oara "efectul de sera", conform caruia soarele incalzeste casele de sticla, si cu toate ca savantul englez John Tyndall a inteles, trei decenii mai tarziu, ca atmosfera este sera Pamantului, oamenii de stiinta de la sfarsitul secolui al 19-lea credeau ca daca clima se modifica, o face foarte lent, cu cel mult cateva centime de grad pe mileniu. Perioada ultimei glaciatiuni, care s-a incheiat acum 10.000 de ani, parea o exceptie. Dar in curand, cateva dovezi impotriva acestei convingeri au inceput sa apara. Totul a inceput cu omul de stiinta suedez Svante Arrhenius, care a incercat sa dezvaluie misterul glaciatiunii. In 1896, el s-a gandit la ce s-ar putea intampla daca volumul de bioxid de carbon din atmosfera ar incepe sa varieze, si a ajuns la concluzia ca motivul schimbarilor de clima ar putea fi acest gaz. Arrhenius insa privea problema din punct de vedere pur teoretic, pentru ca nu avea motive sa banuiasca vreo schimbare de clima in viitorul apropiat.
In 1911, astronomul american Andrew Douglas si-a pus problema relatiei dintre marimea inelelor copacilor si activitatea solara. In felul acesta a inventat dendrocronologia, stiinta datarii evenimentelor pe baza acestor inele. Unul din rapoartele lui arata mici variatii de clima in ultimele cateva milenii, dar observatiile sale au fost ignorate. Primul care a reusit sa ofere o teorie a schimbarilor de clima a fost matematicianul sarb Milutin Milancovici, care a incercat sa le explice cu argumente astronomice, prin diversele pertrurbatii in miscarea Pamantului, cum ar fi modificarea formei elipsei in jurul Soarelui si a inclinarii axei de rotatie. Dar teoria sa, publicata intre 1912 si 1914, a lasat multe intrebari fara raspuns.
Prima lucrare clasica de schimbare a climei apartine meteorologului britanic Charles Brooks, scrisa in 1926 si intitulata "Clima peste epoci". Brooks afirma ca o mica alterare a conditiilor inconjuratoare poate duce la modificari de clima rapide si drastice. Daca intr-o vara foarte calda, o parte din gheata planetei s-ar topi, mai mult pamant ar fi expus, care ar absorbi mai multa caldura de la Soare si ar topi si mai multa gheata. Un efect invers ar duce la racirea climei.
Lumea stiintifica insa nu a fost pregatita sa accepte aceste idei. Au trebuit sa mai treaca cateva decenii pana la aparitia primelor computere si implementarea modelelor matematice. Astfel, dezvoltarea puternica a climatologiei a inceput doar dupa 1960. De atunci, capacitatea de calcul a crescut exponential si modelele au fost imbunatatite. Dar toate programele create in acest sens, desi folosesc metode diferite, ne duc spre o singura concluzie: Pamantul se incalzeste si este foarte probabil ca omenirea este cauza acestui fenomen. Activitatea industriala ramane singura explicatie a schimbarii de clima.
Migratia plantelor
Modelele matematice nu valoreaza mare lucru daca contrazic observatiile noastre. Dar atunci cand ele sunt de acord cu ceea ce vedem, e cazul sa luam masuri inainte de a fi prea tarziu. Iar observatiile se potrivesc cu teoria.
Temperatura globala a planetei a crescut cu 0,6 grade in ultimele decenii, ceea ce este foarte mult in comparatie cu ce s-a intamplat in ultimii 500 de ani, cand variatia a fost practic inexistenta. Aceasta crestere a dus la topirea a mai mult de 10 la suta din ghetarii emisferei nordice. Iubitorii de munte au vazut acest fenomen pe viu. Eu l-am perceput atat in Muntii Stancosi ai Canadei, unde ghetarul Athabasca, pe care l-am revazut la un interval de 18 ani, s-a retras cu cativa kilometri. Acelasi fenomen l-am constatat la Grindelwald, in Elvetia. Drept consecinta a topirii ghetarilor, nivelul oceanelor a crescut suficient de mult sa putem masura diferenta.
Biologii au descoperit schimbari comportamentale in diverse specii. Plantele care prefera o clima mai rece au inceput sa migreze atat pe verticala cat si in latitudine. Lizierele coniferelor, spre exemplu, s-au mutat in medie cativa metri mai sus in ultimele decenii. Gradinile infloresc mai de timpuriu. Zeci de specii de pasari isi depun ouale cu pana la doua saptamani mai devreme decat obisnuiau in trecut. Specii de molii, fluturi si gandaci pot fi gasite la altitudini mai mari. A fost confirmata si disparitia unor specii de broaste in America de Sud, din cauza unui parazit care s-a inmultit necontrolat intr-o clima mai calda. Exemplele ar putea continua pe pagini intregi, si ele nu lasa dubiu asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru.
Biroul spart
Cand am aflat stirea despre incercarea de masluire a datelor de cativa climatologi din Anglia, nu-l mai vazusem pe Andrew Weaver de mult, si m-am gandit sa dau de el. N-aveam nici o indoiala ca, la fel ca mine, condamna aceasta grava incalcare de etica profesionala. Exagerarea fenomenului pe care il traim nu e in avantajul nimanui, cu atat mai putin al stiintei pe care o reprezinta.
Am aflat, astfel, de la Weaver un fapt care m-a socat. In ultimele 6 luni, biroul sau de la universitate a fost spart de doua ori, iar computerul i-a fost accesat cel putin o data. Lucruri similare s-au intamplat mai multor colegi de-ai sai care cerceteaza schimbarea de clima, atat in Victoria cat si in alte parti ale lumii. Intr-un oras atat de pasnic ca al nostru, unde nu cunosc pe nimeni care sa aiba alarma acasa sau care sa fi fost jefuit, faptul e neasteptat.
Cine are interes sa falsifice adevarul?
Oare exista o incercare sistematica de a submina lucrarile conferintei de la Copenhaga? De ce a aparut vestea incercarii de frauda de la Universitea East Anglia, cu o saptamana inaintea inceperii lucrarilor ei? Fara indoiala, exista o sumedenie de corporatii multinationale care vor pierde bani daca sefii de state aproba o reducere puternica a emisiilor de bioxid de carbon. Sa existe oare un efort organizat din partea lor de gasi nod in papura? Nu stiu raspunsul la aceste intrebari, dar asta nu inseamna ca nu mi le pot pune.
Desigur, nu exista padure fara uscaturi, si unii oameni de stiinta uita ca e mai important sa fii cinstit decat sa castigi o batalie politica prin frauda. Din fericire, cei ce trec acest fapt cu vederea reprezinta o minoritate, si - cu sau fara ei - stiinta merge mai departe. Rezultatele generale relative la clima nu pot fi negate de un incident care a avut loc la o singura universitate si a fost dat publicitatii inaintea unui eveniment politic crucial. Sper ca sefii de state adunati la Copenhaga inteleg acest lucru si vor face tot ceea ce este posibil pentru a atenua incalzirea climei pe care, este destul de clar de aceasta data, omenirea a creat-o. Nu trebuie nici sa subestimam, nici sa exageram acest fenomen, dar este evident ca trebuie sa actionam de dragul generatiilor ce vor veni. Si cu cat o facem mai repede, cu atat sacrificiile tuturor vor fi mai mici. Datoram azi aceasta copiilor si nepotilor nostri, la fel cum le datoram grija de fiecare zi.
FLORIN DIACU - Department of Matematics and Statistics, University of Victoria - Canada