La Targul de carte de acum doua saptamani, coada la autografe in ziua lansarii acestui roman spune mult despre aprecierea de care se bucura autoarea. S-au vandut vreo 600 de exemplare la stand, cumparatorii de varste si profesii diverse stiind deja ca numele Ioanei Parvulescu e garantia unei lecturi pe cat de "hranitoare" intelectual pe atat de delectabile. Eseistica ei din volumele de "calatorii" in timpul romanesc - "Intoarcere in Bucurestiul interbelic" (2003), "In intimitatea secolului 19" (2005), "In Tara Miticilor" (2007) - sau de cronici ale prezentului - "Intoarcere in secolul 21" (2009) i-au adus un public dornic sa o urmeze in aventurile carturaresti pline de surprize si delicii. Fiindca scriitorul de biblioteca, cel care compune carti ca reflex al altor scrieri, e dublat la ea de talentul de a prinde in fraze chestia asta care e viata, de a o face perceptibila cu savorile, culorile, formele, hazul si necazul ei. Ioana Parvulescu practica un soi de sport extrem, inoata in contracurent spre realitatea cotidiana a trecutului, cu o placere intensa si molipsitoare. Atractia cartilor ei precedente vine tocmai din aceasta capacitate de a face sa renasca, intre repere atent documentate, oameni si fapte din alte timpuri, cu inzestrarea unui prozator. De aceea pasul de la reconstituirea unor realitati si personalitati istorice la o intriga imaginara, cu personaje inventate a fost facut cu usurinta. "Viata incepe vineri" nu e insa fara legatura cu "intoarcerile" din bibliografia ei. Inca din preambulul cartii despre secolul 19, marturisea: "Mi-ar fi placut mult sa scriu un roman despre o calatorie in timp a unui contemporan de-al nostru care, din secolul lui, 21, aflat inca la inceput, aluneca in a doua jumatate a sec. 19. L-as fi prezentat la plecare blazat si trist, deloc potrivit pentru secolul bucuriei de a trai si, cum imi plac happy end-urile, l-as fi facut, din capitol in capitol, sa-si regaseasca optimismul intre junii lui stra-stra-bunici". Asta si face Ioana Parvulescu azi, dar mai mult decat poftea in 2005, caci "Viata incepe vineri" este in acelasi timp un roman de epoca (actiunea se petrece in ultimele zile din decembrie 1897), o ancheta politista in jurul unei crime, o teleportare misterioasa si o ingenioasa punere in abis. Plasat sub un motto din Unamuno - "Pentru ca ceea ce vrei este viata aceea, si asta, si alta - le vrei pe toate" - acest pot-pourri romanesc nu se multumeste sa deschida o fanta prin care sa vedem ca la teatru lumea de la 1897, ci ne absoarbe in ea pe masura ce autoarea o reinventeaza. Cadrul e perfect, realist, reconstituit: Capitala sfarsitului de veac 19, cu strazile, moda, obiceiurile, institutiile, ocupatiile si disputele bucurestenilor de atunci. In acest spatiu "vocile" catorva personaje care vorbesc la persoana I (tanara burgheza Iulia Margulis, copilul istet Nicu Stanciu, un Gavroche ce-si castiga existenta facand pe comisionarul, un barbat ciudat si amnezic, Dan Cretu, integrat apoi in redactia ziarului "Universul"), alterneaza cu un narator omniscient, ce introduce si urmareste alte personaje-cheie: conul Costache Boerescu, seful Sigurantei Publice, care se straduieste sa elucideze taina mortii unui tanar gasit impuscat in Padurea Baneasa, fiul de bani gata si seducatorul lipsit de scrupule Alexandru Livezeanu, nea Cercel, portarul cladirii "Universul", mai multi jurnalisti... O lume in care personajele fictive se intersecteaza cu persoane reale din epoca, precum doctorul Dimitrie Gerota, actorul Grigore Manolescu, fostul primar si director al ziarului "Epoca" - Nicu Filipescu, Mitropolitul Ghenadie Petrescu s.a. Toti au un rol in povestea captivanta, in care sunt introduse ca ingrediente si amoruri, concurente, dispute politice, dileme, schimbari de perspectiva. Profesoara de literatura stie bine cum sa se joace cu asteptarile cititorului, sa-l contrarieze, sa-i faca placere, dar si sa-l incite la meditatie.