Peter Russell este matematician, fizician (Cambridge University) si expert in computere. Este fascinat de mintea omeneasca si de misterele constiintei. Studiaza de ani de zile psihologia experimentala, meditatia si filosofiile orientale. Este membru al consiliilor stiintifice din mai multe universitati celebre ale lumii. A scris multe carti pe tema Constiintei si a Universului, din perspectiva omului de stiinta care l-a descoperit pe Dumnezeu si care nu vede contradictie in acest lucru. Este considerat unul dintre cei mai importanti ganditori ai momentului, iar conferintele sale din ultimii ani s-au axat in special pe analiza acestor timpuri istorice, pe care le traim. Este un om de o deschidere extraordinara, iar zambetul si abordarile sale nu au nimic din rigiditatea traditionala a omului de stiinta, ba dimpotriva, emana caldura si emotie.
"L-am izgonit pe Dumnezeu din noi insine"
- Sunteti un om de stiinta care a facut pasul catre spiritualitate. Cum ajunge un matematician si fizician sa aleaga in cele din urma spiritualitatea? Pentru majoritatea oamenilor, ele par in contradictie.
- Stiinta nu numai ca nu este in contradictie cu spiritualitatea, dar poate fi o poarta catre aceasta, mai ales stiintele de varf, cum sunt matematicile sau fizica cuantica. Eu am fost intotdeauna un om de stiinta. M-a interesat natura universului si a fenomenelor, m-a pasionat latura ascunsa a lucrurilor. La 16 ani, devoram Einstein, descoperind lumea paradoxala a fizicii cuantice, si stiam de pe-atunci ca eu voi fi un cercetator al universului. Mai tarziu, am crezut ca matematicile vor fi acelea care imi vor deschide portile catre intelegerea suprema. Ma fascina felul in care o ecuatie, de pilda, una dintre cele mai simple si mai elegante din toate ecuatiile matematice, guverneaza propagarea luminii, vibratiile unei corzi de vioara, curba unei spirale si orbitele planetelor. Incepeam sa inteleg ca universul este vibratie in toate aspectele sale. Daca m-ar fi intrebat cineva, as fi zis ca Dumnezeu parea sa existe pe teritoriul abstract al matematicii. In cele din urma, descoperind limitarile modelului matematic al universului, am crezut ca pot descoperi adevarul in fizica cuantica, unde natura spirituala a universului incepe sa fie evidenta. Experimente,care acum sunt celebre dovedeau faptul ca mintea omeneasca, dorinta, intentia, asteptarile unui om influenteaza particule cum ar fi un foton. Mi se parea uluitor, pentru ca acest lucru rasturna tot ceea ce eram obisnuiti sa credem despre relatia dintre materie si spirit. Un "obiect neinsufletit" precum fotonul stia, simtea intentia mentala, nerostita a celui care facea experimentul. Mai mult decat atat, se comporta conform asteptarilor sale. Eram om de stiinta si a trebuit sa accept evidenta: dincolo de orice fenomen fizic, ceea ce creeaza realitatea este constiinta, cel mai misterios fenomen din univers. A concepe universul ca pe o realitate a constiintei este o abordare spirituala, pentru ca pune inefabilul deasupra materiei grosiere si spiritul deasupra carnii. Universul nu mai este facut din materia care ajunge sa gandeasca, ci din gandirea care se poate materializa. Aceasta nu este o speculatie, ci un adevar profund, la care stiinta materialista a ajuns prin propriile ei puteri. Deci, nu numai ca stiinta nu este in contradictie cu spiritualitatea, dar orice om de stiinta onest, utilizand mijloacele stiintei, va descoperi substratul spiritual al universului. Nu vorbesc aici despre religia institutionala, care intra in contradictie flagranta cu stiinta, ci despre spiritualitate. Aceasta, spre deosebire de orice religie, este o chestiune personala, de viziune mistica. La baza oricarei religii a stat viziunea mistica a cuiva. Asta confirma stiintele moderne: vechile viziuni mistice asupra universului, nu dogma construita in timp imprejurul lor. Asadar, dupa ce am petrecut ani studiind matematica si fizica teoretica, acestea m-au condus catre psihologie experimentala si, in cele din urma, catre unul dintre cei mai mari mistici ai secolului 20, Ramana Maharshi. Cercul s-a inchis. Acest maestru traia direct mistere ale universului, pe care fizica cuantica abia daca incepea sa le intuiasca. Acesta a fost drumul catre Dumnezeu al unui om de stiinta care a ramas om de stiinta.
- Cu alte cuvinte, ne este greu sa-l primim inapoi pe Dumnezeu, dupa ce l-am izgonit din lume.
- L-am izgonit, nu din lume, si nu din univers, ci din noi insine. Stiinta descopera ca substratul intregului univers este o energie inteligenta, constienta, creatoare, purtatoare de informatie, vie, si ca tot ce exista in univers este facut din aceasta energie. Misticii o numesc lumina. Noi o putem numi Constiinta sau Dumnezeu. Nu-l putem izgoni pe Dumnezeu din univers, pentru ca el este natura interna, subtila a universului. Nu putem izgoni lumina, pentru ca singurul lucru care exista este aceasta lumina. Dar putem sa uitam acest adevar si sa traim o sub-realitate, perfect valabila pentru noi insine, din care adevarul a fost exclus. Aceasta sub-realitate va arata exact asa cum au creat-o mintile noastre, intunecata, teribila, aspra, lipsita de lumina, dar plina de substitute artificiale ale luminii. Este lumea in care traim. Dar lumea pe care am creat-o nu este viabila, pentru ca nu respecta liniile de forta cosmice ale universului. Este contra legilor universului. Am crezut la scara larga ca lumea materiala este "reala", iar Constiinta izvoraste din materie. Constiinta nu numai ca nu izvoraste din materie, dar pare sa aiba putere absoluta asupra materiei. Ba mai mult, pare ca materia este cumva generata de Constiinta. Acesta este punctul fundamental in care stiinta moderna confirma viziunile misticilor: Constiinta este fundamentul Universului observabil, iar spatiul, timpul si materia izvorasc din Constiinta. Experimentul unei lumi exclusiv materiale s-a sfarsit si orice incercare de a mentine o asemenea lume este sortita esecului. Aceasta lume este pe cale de a disparea, ca orice creatie a mintii umane, in fata creatiei unei Minti de un ordin superior de marime: mintea lui Dumnezeu. Acesta este si punctul in care stiinta, asa cum o cunoastem, nu poate merge mai departe sa cerceteze. Mai departe este o cercetare a Constiintei si este domeniul psihologiei si al spiritualitatii. Stiinta a avut un succes extraordinar in a explica structura si functionarea lumii materiale. Dar atunci cand vine vorba despre lumea interioara a mintii, despre ganduri, sentimente, senzatii, vise si intuitii, stiinta are foarte putine lucruri de spus. Iar cand e vorba despre Constiinta propriu-zisa, stiinta pur si simplu tace. Nu exista nimic in fizica, chimie, biologie sau in oricare alta stiinta, care sa poata explica faptul ca avem o lume interioara, subiectiva. Aceasta subiectivitate are capacitatea uluitoare de a influenta materia. Gandirea, imaginatia, visele, dorintele, tot ceea ce tine de aspectul nostru launtric, au harul "supranatural" de a influenta tot ceea ce ne inconjoara. Cand vom accepta complet acest adevar ca fiind al nostru, acela va fi momentul in care il vom fi "acceptat" pe Dumnezeu inapoi in universul nostru, adica in noi insine.
"Esenta omului este sufletul"
- In cartile dvs. exista un anumit sentiment de... urgenta, ca si cum am fi intr-o cursa contracronometru, ca si cum nu am mai avea timp. Are legatura cu "sfarsitul timpurilor" despre care vorbeau Ervin Laszlo, Stan Grof si... profetiile mayase?
- Da, aceasta este "revolutia constiintei", o schimbare constienta a modului in care ne vedem pe noi insine si universul, ceea ce este echivalent cu crearea la propriu a unei noi lumi. Sentimentul de "urgenta" pe care il percepeti este acela al datelor provenind din stiinta, dar nu numai, care indica prabusirea lumii in care traim. Crezand ca materia este totul si ca universul este gol de sens si de Dumnezeu, am creat o lume dupa acest model. O lume cladita pe criteriile "stiintifice" ale eficientei lipsite de sentimente si de comunicare, rupte de restul universului, in care oamenii sunt niste "unitati" independente, facute sa supravietuiasca cu orice pret. Am creat o societate agresiva, fara scrupule, o economie pe masura, o medicina care trateaza corpul omenesc ca pe o bucata de carne, un invatamant care ne pregateste copiii sa supravietuiasca in aceasta lume dura, mutiland insa esenta a ceea ce inseamna un om: sufletul. Umanitatea a uitat ca este o parte din univers si din aceasta planeta si este pe cale sa-si distruga caminul si pe sine insasi. Aceasta este "criza" in care ne aflam astazi, ecologica, economica, politica, sociala, culturala si mai ales spirituala. Tot mai multi oameni se trezesc din cosmar si isi dau seama ca valorile si scopurile in care au crezut au fost gresite, intorcandu-se acum catre valorile spirituale si catre ceea ce ne uneste, nu catre ceea ce ne dezbina. Dar sistemul pe care l-am creat pe aceasta planeta are o inertie enorma. Stim ca lumea, asa cum am construit-o, se prabuseste rapid. Cele mai optimiste estimari vorbesc despre 20-30 de ani pana la colaps. Dar avem motive sa credem ca acest lucru este mult mai apropiat. In acelasi timp, stim ca se petrec schimbari cosmice, care influenteaza constiinta umanitatii si, din acest punct de vedere, schimbarea este inevitabila. Intrebarea care se pune este aceea daca umanitatea va reusi sa schimbe ceva esential inainte ca un colaps al sistemelor fizice si ecologice ale planetei sa se produca. Nimic nu garanteaza acest lucru. Pentru planeta Pamant in sine, la scara cosmica, nu ar fi nici o problema un colaps al unei civilizatii omenesti. Asemenea intamplari s-au mai petrecut in istoria planetei, iar capacitatea acesteia de refacere este inimaginabila pentru o minte omeneasca. La scara cosmica, disparitia unei civilizatii este un eveniment minor. Am putea disparea ca specie, pentru un timp. Dar Constiinta speciei noastre pare acum suficient de evoluata cat sa decida singura viitorul. Cat despre profetiile mayase, nu sunt singurele care, dupa ce au facut estimari care se intind pe milioane de ani, se opresc in 2012. Eu nu sunt dintre aceia care cred in "sfarsitul lumii". Dar cred ca misticii tuturor timpurilor si tuturor sistemelor mistice, inclusiv preotii maya, au vazut schimbarile majore la nivelul Constiintei cosmice si au stiut ca umanitatea nu poate scapa acestei schimbari. Orice viitor este posibil. Cu cat vom fi mai multi aceia care vom experimenta o constiinta spirituala, cu atat sansele de ramanere a umanitatii in spatiul material al acestei planete vor fi mai mari. Viitorul asteapta sa fie scris de noi insine. Provocarile pe care le avem de infruntat la acest inceput de mileniu sunt formidabile. Nu stiu daca ceea ce omenirea a declansat poate fi oprit. Ceea ce stiu insa cu siguranta este ca perspectiva mea interioara nu depinde de ceea ce se petrece "in afara". Aceia care, in aceste timpuri, se indreapta catre o perceptie spirituala a Universului, vor fi pregatiti pentru orice eventualitate si o vor primi cu acceptare, ca pe un proces transformator profund, care a inceput deja. Intrebarea "cine suntem" se transforma, treptat, in "ce suntem", pe masura ce intelegem ca suntem alcatuiti din aceeasi "substanta" diafana ca tot restul Universului perceput. Pentru mine, 2012 este un prag al transformarii din interior, o transformare care va continua mult dupa acest varf.
P. S. Cartile lui Peter Russell, cu care acesta spera sa schimbe lumea, au aparut la Editura "Elena Francisc": "Revolutia Constiintei" - scrisa impreuna cu Ervin Laszlo si Stanislav Grof, si "De la Stiinta la Dumnezeu". Le puteti gasi pe www.efpublishing.ro sau comanda la tel 0314/05.90.71 sau 0731/01.42.57