De la infiintarea CNSAS, s-a adunat un raft de carti ce isi au sursa in documentele - chiar asa incomplete si prelucrate - ce se pot gasi acolo. Scriitori si jurnalisti si-au comentat propriile dosare de urmarire, cercetatori au studiat tematic arhivele si au dezvaluit in volume odiosul mecanism de supraveghere si reprimare al politiei politice, amploarea caracatitei cu nenumarate tentacule ce a tinut sub teroare peste patru decenii nu doar toata tara, ci infiltrase si diaspora. Filand zi si noapte oameni deveniti "obiective", patrunzand "cu mijloace specifice" in intimitatea lor, o armata uriasa de securisti retribuiti si informatorii lor, santajati sau benevoli, construiau scenarii tendentioase care sa duca la inchisoare si moarte, confectionau intentii ascunse, imaginau comploturi pentru procese politice, iar dupa 1964, pentru nivelarea in obedienta a intregii populatii. Acestor carti-document li se adauga acum inca una, de mare interes deopotriva istoric si omenesc, despre anii de inceput ai dictaturii comuniste, despre arbitrarul, absurdul ce a dus la uciderea unui intelectual valoros, si inca de stanga, vanat doar fiindca ar fi avut tangente cu Lucretiu Patrascanu. Anton Golopentia (1909-1951), sociolog din scoala lui Dimitrie Gusti, statistician si fondator al studiilor romanesti de geopolitica, a fost o personalitate stiintifica de anvergura, cu lucrari de referinta in domeniul sau. Dincolo de excelenta profesionala, a fost un om admirabil in devotamentul pentru familie si pasiune culturala, in onestitate si modestie. I se recunosc azi meritele stiintifice si umane, intr-un tarziu act de justitie datorat in mare masura fiicei sale, Sanda Golopentia. Lingvista, eseista, publicista si profesoara indragita de studenti, atat la Filologia bucuresteana, cat si, dupa emigrarea in 1980, la prestigioase universitati americane, ea a publicat, pe langa propriile carti de specialitate si eseuri, o editie in doua masive volume de "Opere complete" ale tatalui. A alcatuit un impresionant volum, "Ultima carte", din declaratiile scrise sub ancheta de Anton Golopentia si din corespondenta lui interceptata, gasite in arhivele Securitatii. Cartea pe care vi-o recomand azi contine rapoartele de urmarire si inregistrarile convorbirilor telefonice ale tatalui din perioada aprilie 1948 - 16 ianuarie 1950, data la care Anton Golopentia a fost arestat, pentru ca la 26 mai 1951 sa moara sub ancheta, in conditii nici azi elucidate. Avea 42 de ani. Textele anoste, stereotipe ale notelor de supraveghere sunt alternate cu amintirile fiicei care pe atunci avea 8-11 ani si care "incearca sa spuna ce am vazut si crezut ca inteleg, ce imi spuneau cei din jurul meu, ce faceau mama, fratele meu sau bunica". Este vocea care "umple interstitii, multiplica perspectivele" si "construieste arhitectura baroca a povestii acesteia despre cum s-a trait in anii 1947-50 in Romania". Filajul, facut la inceput sporadic de trei agenti, se intensifica apoi, din toamna lui 1949, Anton Golopentia fiind urmarit permanent, zi si noapte, de 24 de securisti care ii consemneaza fiece miscare. "Ceea ce ne intereseaza in cartea de fata nu este insa suprimarea tatei, ci viata noastra de toate zilele asa cum si atat cat a fost ea vazuta de filatori, cu intregirile pe care le pot eu aduce". Tatal, devenit somer din septembrie 1948, dupa inlaturarea din functia de director general la Institutul Central de Statistica, mama - profesoara traind cu spaima pierderii postului, cei doi copii mici, Sanda si Danut, precum si bunica lor paterna locuiau stramtorati intr-un mic apartament din str. Doctor Lister nr. 7. Zilnic, tatal cu nume de cod "Galop" face cam acelasi lucru: sta la cozi sa cumpere paine si alte alimente pe "cartela", gaz pentru masina de gatit, merge la cizmar sa repare incaltamintea si la croitor sa dea la intors haine uzate, zaboveste rasfoind carti in anticariate si librarii, citeste ore si ore la Biblioteca Academiei (de unde a si fost arestat), isi plimba copiii in parcuri si in padurile de la marginea orasului. Ceea ce e zguduitor in aceasta cursa spre nimicirea unui om nevinovat e cumularea de fapte banale, de gesturi firesti carora li se cauta intentii ascunse. Iar in comentariile fiicei, tonul cumpanit, decenta, adecvarea perfecta a expresiei iti starnesc o reactie de insuportabila compasiune si revolta. Mai impresionanta decat alte carti despre nedreptatile si crimele facute de regimul comunist prin politia lui politica, "Viata noastra cea de toate zilele" e esentiala pentru tinerii care vor sa inteleaga ce a insemnat, la nivel individual si colectiv, inceputul dictaturii de care am scapat acum 20 de ani.