Saracia, singura constanta romaneasca
In opozitie cu generatia politica de aur de acum noua decenii, care a inaltat izbanda nationala la cote fara egal in istorie, clasa politica din zilele noastre este palida si merge impiedicat, ca un bolnav aflat in eterna convalescenta. Din aceasta cauza, mersul natural al societatii democratice post-decembriste este alterat, "viclesugul si relele apucaturi" tinand loc de valori morale. Coalitii se fac si se desfac, in functie de interesul de moment, pe spinarea cocosata de datorii a statului si in dispretul public. Statul este obiectul unei spolieri permanente, in timp ce "abuzul culpabil" al puterii politice a dat drept de cetate "mostenitorilor" care nu mostenesc nimic, ci doar fura mostenirea altora. Denuntat de toate demonstratiile publice din ultimii 20 de ani, furtul din avutia nationala a condus, cum ar fi spus Eminescu, la "instituirea de codri guvernamentali si parlamentari", din care sa fure clientela politica. Desigur, ca... in codru. In acest context, saracia ramane singura constanta romaneasca, dublata doar de sacrificiile pe care au fost nevoite sa le indure generatiile succesive.
"Dezertarea" intelectualitatii
Un domn pe nume Ioan Rosca a postat pe internet, in cadrul grupului "Reintregirea Romaniei", un eseu exceptional despre situatia Romaniei la 20 de ani de la Revolutie. Citez cu interes: "Dezertarea intelectualitatii este numai una dintre cauzele care au produs evolutia patologica a Romaniei. Adaugati manipularea publicului prin media controlata si "progresul" modern al abilitatii de falsificare. Nu intamplator, nici un partid nu are in platforma confiscarea bunurilor jefuite in tranzitie si pedepsirea celor ce au distrus economia nationala. Metoda "Pitesti" a functionat, producand imoralitate in lant si vinovatie difuzata canceros. Nesimtirea politica (tradarea/uitarea idealurilor de emancipare ale miscarii din 1990) devine jalnica, atunci cand este prezentata ca "responsabilitate". Indivizi care-si vad numai de interesele lor, timp de patru-cinci ani, se agita penibil cu ocazia "alegerilor hotaratoare". Este aici o menajata ipocrizie, din gama tehnicilor folosite de om, pentru a se uita favorabil in oglinda. Cea mai robusta reactie fata de aceasta situatie ar fi ridicarea unor formatiuni civice si politice anti-mafie autentice. Care sa lupte, de exemplu, pentru anchetarea faradelegilor savarsite in acesti 20 de ani... Ce repede ar fi catalogata drept "populism periculos", o orientare autentic populara, menita sa scoata... tele-electoratul din jug sau miraj. O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi istorie, luminoasa sau tragica, dar intrerupand lamentabila prabusire spre vid".