Incercarea de a realiza o istorie a Raului e plina de riscuri, fiindca pentru cei mai multi dintre noi conceptul are conotatii morale, dar termenul poate fi utilizat si in alte domenii decat cel al eticii. Exista Rau in politica, in economie, in stiinta, in religie s.a.m.d. In functie de perioada istorica, Raul poate semnifica lucruri diferite, ce e rau azi poate fi maine mai putin rau sau chiar bine, iar ce e rau pentru unii poate fi bine pentru altii. Se poate specula la nesfarsit pe asemenea nuante, precum si pe deosebirea dintre Raul concret, material si Raul abstract, spiritual, metafizic. Michel Faucheux, cercetator din "noul val" al scolii istorice franceze, a optat pentru definirea Raului in sensul lui general-uman, cu nuantele pe care timpul istoric i le impune si cu precizarile pe care paradigmele spirituale ale fiecarei epoci i le adauga. Fara sa fie o carte de vulgarizare, studiul lui Faucheux e pasionant si pentru marele public, fiindca imbina reflectia filosofica, religioasa, morala cu povestirea unor episoade ale manifestarii Raului de-a lungul timpului, punandu-ne mintea si sentimentele la contributie, lasand concluziile pe seama noastra. In unele mitologii religioase, Raul isi are originea in "pacatul originar" care a dus la izgonirea din Paradisul in care stramosii umanitatii erau "dincolo de Bine si Rau", dincolo de Istorie, pentru ca fericirea exclude tot ce solicita si poate sa fie povestit. Gustand din "pomul cunoasterii", Adam si Eva au inceput sa vada evenimentele in succesiune, sa le interpreteze, sa le povesteasca. Raul - constata istoricul - sta la originea functiei fabulatorii care justifica si legitimeaza actele oamenilor prin mistificari idealizante operate cu ajutorul limbajului, prin fictiuni partizane. Ele pot face ca realul propriu-zis si omenescul sa se piarda, lasand loc oricarei aberatii in numele unui Bine abstract, vizat de miturile fondatoare, dar si de unii vizionari. Recurgerea la fictiuni e si sursa literaturii, a povestirii pe care Raul o suscita si o alimenteaza, numai ca literatura si-a castigat dreptul de a se intoarce prin limbaj impotriva lui, demascandu-l, dovedindu-l inacceptabil rational. Cum poti sa intelegi - se intreaba istoricul - crimele planificate birocratic, detasat, ale genocidelor puse in opera de indivizi civilizati, degustatori de arta? Faucheux nu aluneca in explicatii savant-greoaie, si in asta consta interesul larg al lucrarii. Raul in evolutia lui e circumscris in patru mari paradigme de care oamenii s-au folosit pentru a-l infaptui: in numele Domnului, in numele Diavolului, in numele Istoriei si in numele Omului. Fiecare din aceste invariante, activate istoric succesiv sau concomitent, e tratata separat, cu exemple bine alese si povestite, in care Raul imbraca aspecte insolite, se produce inclusiv in momente neasteptate si din motive enigmatice, e "justificat" aberant prin nebunie fanatica molipsitoare, care scoate la iveala bestia din om. Cum pot fi citite intr-o grila rationala razboaiele religioase, crimele in numele unei credinte sau alta, precum masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu? Ce mobiluri ii imping pe Hitler, Stalin, Mao sau Pol Pot sa impulsioneze genocidul, transformand fiintele umane in simple date statistice? Ce argumente "umaniste" au actualii lideri mondiali de a-si impinge contemporanii - prin globalizare si standardizare mediatica - la uniformizarea existentei lor concrete intr-o mizerie psihologica, "insotita adesea de o mizerie sociala care ucide?".
Autorul isi prezinta in detalii studiile de caz, le plaseaza in contextul producerii lor si le inventariaza "povestirile" justificative. Dupa ce citesti toate astea, vezi ca oamenii nu invata mai nimic din istoria Raului, ca exorcizarile manifestarilor din trecut nu duc decat la inventarea altor "naratiuni", mai complexe si mai subtile, in care sa se scoata la suprafata salbaticia ce dizolva orice reguli sociale. Din acest punct de vedere, Faucheux e mai degraba pesimist cu privire la viitor. El crede ca ipoteza (scandaloasa si stupefianta, credem noi) a intrarii, prin revolutie biotehnologica, in faza "postumana" a istoriei s-ar putea implini. Totusi, mai lasa si o firava speranta in calitatile umane ce pot duce la o intelegere planetara.