Intre numeroasele motive invocate de catre americani pentru a justifica razboiul din Irak au fost citate de multe ori petrolul, interesele politice si strategice. Totusi, presa occidentala a remarcat faptul ca soldatii americani au avut un comportament cel putin ciudat fata de patrimoniul arheologic al uneia dintre cele mai vechi civilizatii din lume
Unde a disparut harpa din Ur?
Pe 19 martie 2003, incepea cel de-al doilea razboi din Golf. Guvernul republican din SUA explicase lumii intregi ca va da jos un dictator periculos pentru intreaga omenire si ca va instaura democratia in Irak. In ochii opiniei publice adevarata motivatie parea a fi, de fapt, petrolul. Dar mai exista una, la fel de importanta, sugereaza francezul Jean Christophe Issartier, in romanul sau intitulat "Uruad". Irakul este tara "leaganului omenirii", adica Sumerul, cea mai veche civilizatie cunoscuta. Textele atesta faptul ca pana la jumatatea primului mileniu inainte de Hristos ea a fost considerata de catre civilizatiile ulterioare din Orientul Apropiat si Mijlociu drept un stralucit stramos de referinta, o sursa de civilizatie absolut extraordinara. A fost locul unic unde, pur si simplu, au izbucnit inteligenta, artele si tehnica. Acolo a aparut scrisul si, odata cu el, ne-au fost transmise primele mituri ale umanitatii.
Geneza din Biblie reia o parte din aceste mituri. Ea indica, de asemeni, faptul ca stramosul evreilor, Avraam, s-a nascut, de fapt, in Ur, un oras sumerian. Si tot ea situeaza gradina Edenului la confluenta dintre Tigru si Eufrat. Tot Biblia ne spune foarte clar faptul ca patriarhii traiau in Sumer, in sud-estul actualului Irak, acest sud care a fost invadat chiar de la inceput de catre trupele americane. Or, inca de la intrarea armatei americane in Irak, a inceput o operatiune de distrugere pe scara larga a vestigiilor din Sumer. Situri vechi de cinci milenii au fost rase de pe fata pamantului. Odata cu sosirea trupelor in Bagdad, pe 11 aprilie, Muzeul national a fost jefuit. Asa s-a intamplat cu fiecare oras cucerit, Mosul, Kirkuk, Tikrit etc. Foarte multe tablite cu scriere cuneiforma, inca nedescifrate, au disparut, precum si obiecte unice din Sumer, din mileniile III si IV dinainte de Hristos. Printre cele mai celebre figureaza si "Harpa din Ur", o piesa din argint, veche de 4000 de ani. Unesco a intrat in panica si a cerut imediat masuri de protectie. Oameni de stiinta din intreaga lume, inclusiv din America, au protestat: informatii istorice primordiale au fost pierdute pentru totdeauna. Televiziunile din intreaga lume au filmat furtul de la muzeul din Bagdad, dar nu au aratat nimic din restul distrugerilor care au continuat in timpul razboiului. Sa fie oare vorba doar despre intamplare, despre pierderile de neevitat ale unui razboi? Nu exista oare o legatura intre venirea la putere, dincolo de Atlantic, a unui lobby de crestini-evanghelisti ultraconservatori, si straduinta armatei de a face sa dispara descoperirile majore asupra originilor sumeriene si-apoi semite ale civilizatiei? Oare chiar am asistat la o distrugere deliberata a istoriei dinaintea Bibliei? Cartea lui J.C. Issartier demonstreaza ca masacrarea vestigiilor Sumerului a fost prea sistematica, pentru a nu fi planificata.
Povestea
Tinta soldatilor americani a vizat, mai ales, situl arheologic din Uruad (un nume fictiv ales de autor pentru romanul sau) descoperit in 2001, precum si arheologii care lucrau acolo, printre care si directorul sitului, doctorul Beshar Al-Hillawi. Oamenii de stiinta, finantati de catre Uniunea Europeana, facusera descoperiri spectaculoase in acel loc, in august 2002. Oare ele sunt cauza invaziei sau doar au accelerat-o? Oare de ce unul dintre cei mai buni membri ai comandourilor americane, capitanul Stratton, a avut drept misiune unica de a securiza tot ceea ce tine de Uruad (Ur) si de a indeparta orice martor al existentei sale? Cum de s-a putut ca la Paris, in cadrul echipei de la Luvru, care colabora cu doctorul Al-Hillawi, sa dispara din orice registru oficial numele Ur?
Faptul a fost descoperit de William Fisher, sumerolog englez trimis la fata locului pentru a se intalni cu colegii sai irakieni, si Faraj Nanakeli, o tanara doctoranda in arheologie irakiana, care a scapat ca prin minune de furia capitanului Stratton. Dincolo de faptul ca este extrem de bine documentat si se bazeaza pe evenimente si articole de presa cat se poate de reale, romanul "Uruad" este un thriller in care eroii par sa lupte cu forte care ii depasesc. Dar este, de asemeni, o carte de o eruditie remarcabila, care te face sa te scufunzi in inima civilizatiei sumeriene si a miturilor sale. De altfel, cunostintele autorului asupra celor mai incredibile descoperiri stiintifice tinute secrete fac si mai incitanta cartea, transformand fantasticul in realitate. Oare avansul actual al stiintei nu va face accesibile omului niste dezvaluiri rezervate doar zeilor in miturile antice?
Sumer, leaganul umanitatii
Conform cunostintelor din zilele noastre, Sumerul este prima civilizatie a umanitatii. Ea s-a nascut in mileniul IV inainte de Hristos si s-a stins definitiv in jurul anului 2000 inainte de Hristos, in sud-estul Irakului actual. (Cultura Cucuteni, de un rafinament artistic inegalabil, este cu mult mai veche.) Nu se cunoaste inca originea poporului sumerian. Cei care se numeau ei insisi "capete negre" vorbeau o limba unica, total izolata in mijlocul limbilor semitice. Incet-incet, populatia s-a amestecat cu semitii. La sfarsitul celui de-al treilea mileniu, ea a traversat o perioada de pierderi de suprematie si de renasteri succesive, pana la caderea definitiva a ultimului oras. Ur a fost cucerit de catre elamiti in anul 2004 inainte de Hristos. Sumerul a fost mai degraba un ansamblu de orase-state decat un regat unit, dar unicitatea limbii, a miturilor, a culturii si a tehnicii l-au transformat intr-o civilizatie coerenta. Cea mai veche scriere din lume a fost descoperita la Uruk, orasul regelui mitic Ghilgames (teorii recente sustin ca tablitele gasite la Tartaria si Vir premerg scrierea sumeriana). Tableta de argila gravata cu semne cuneiforme este datata din anul 3300 inainte de Hristos. Daca se vorbeste despre mit in legatura cu Ghilgames, este din cauza ca el este personajul principal al "Epopeei lui Ghilgames", in care, jumatate om jumatate zeu, el pleaca in cautarea nemuririi. Dar el pare a fi existat cu adevarat, numele sau aparand pe lista regilor sumerieni gasita pe mai multe tablite. Este, de altfel, posibil ca un mormant descoperit de curand la Uruk, asemanator cu cel descris in epopee, sa fie cel al legendarului suveran.
Sumerul marcheaza o turnanta pentru umanitate. Intorcandu-ne in timp, ajungem aici la frontiera cunostintelor, dincolo de care certitudinile pierd teren, in fata ipotezelor. Singura certitudine este ca in afara de aparitia scrisului, epoca respectiva reprezinta pentru umanitate un avans subit, extraordinar, un salt de neexplicat, o civilizatie in sanul careia inteligenta, artele si tehnica, pur si simplu, au explodat brusc (in doar cateva secole, o perioada foarte mica pe scara evolutiei).
Iar acest lucru nu s-a nascut din imaginatia catorva cercetatori contemporani. Intr-adevar, numeroase scrieri ale popoarelor ulterioare Sumerului, Akad, Babilonul, imperiul Asirian, Ugarit, Iudeii, atesta locul important acordat Sumerului. Limba sumeriana a supravietuit de-a lungul celui de-al doilea mileniu inainte de Hristos, jucand in Mesopotamia rolul limbii grecesti sau a latinei in Europa moderna, adica limba stramosilor straluciti. La peste cincisprezece secole dupa disparitia Sumerului, evreii isi dadeau o filiatie sumeriana, facandu-l pe Avraam sa vina din Ur. Miturile sumeriene calatoreau de la un popor la altul si se regasesc in mitologia de la Ugarit si in Geneza, aproape cuvant cu cuvant. Folosirea scrierii cuneiforme si a tehnicii tablitelor de argila gravate cu ajutorul unei trestii tesite la un capat, apoi arse in cuptor pentru a se intari, au supravietuit si ele mult timp dupa creatorii lor, cel putin pana la sfarsitul primului mileniu inainte de Hristos. Pe de alta parte, descoperirile arheologice dovedesc o abundenta indiscutabila, o veritabila explozie culturala, politica si tehnica in Sumer. A existat cu adevarat un "miracol sumerian", cu 3000 de ani inainte de "miracolul grec", iar influenta acestor stramosi straluciti a dainuit pana in zorii erei noastre, chiar daca amintirea Sumerului a disparut. Dupa o uitare totala, acesta a fost redescoperit de catre arheologia si lingvistii din secolul al XIX-lea. Totusi, in comparatie cu Grecia sau cu Egiptul Antic, Sumerul a fost in mod injust subapreciat. Poate ca astfel a platit pentru prea marea sa influenta si caracterul sau de prima sursa de civilizatie a omenirii. Mesopotamia este, cu siguranta, "leaganul umanitatii", dar in afara de acest lucru, nu stim prea mult despre acest loc. Cu toate acestea, specialistii de inalt nivel si lucrarile excelente despre aceasta perioada nu lipsesc. Dar renumele Sumerului, pur si simplu, nu are priza la public.
Este de inteles ca in procesul de constituire a identitatilor nationale, europenii si i-au ales stramosi pe greci, estompand, in mod constient sau nu, originile orientale. Ei au evitat sa sublinieze faptul ca aheenii veneau din Asia Mica, transportand cu ei miturile mesopotamiene, ca Ulise este un descendent indepartat din Ghilgames, ca, inainte de Moise, Sargon din Akad a pasit peste ape si a devenit regele unui popor. Vrand-nevrand, Sumerul va trai intotdeauna in inima miturilor fondatoare ale Occidentului. Ce tristete ca urmele lui sunt distruse in plina lumina a zilei, de cei mai civilizatori soldati ai pamantului.