In nici una din alegerile anterioare, bipolaritatea optiunilor nu a fost atat de neta, maniheismul Bine-Rau (asumat diferit de taberele in conflict), atat de evident. Analistii seriosi au mai observat si faptul ca, in actuala batalie, pozitia ideologica, programele politice aferente, aproape nu au contat, fiind inlocuite de atacuri personalizate, imprecatii, dezvaluiri din sfera vietii private etc. "Vinovat" pentru o asemenea pozitionare a actorilor politici este, desigur, presedintele Traian Basescu, singurul sef de stat de dupa 1989 care a incercat sa-si joace rolul la limitele constitutionalitatii pentru a forta "schimbarea la fata" a Romaniei, eliminarea (sau, macar, blocarea) "sistemului ticalosit", impus tarii de mostenitorii comunismului. Antecesorii lui, d-nii Iliescu si Constantinescu (din tabere - declarat - opuse) au guvernat "pentru linistea noastra", adica s-au mentinut pe pozitia de "observatori si arbitri" ai jocului politic, intervenind doar formal, cu critici verbale ori insinuari, atunci cand excrescentele sistemului deveneau monstruoase. Ion Iliescu, fondatorul "sistemului", prefera - si prefera inca - actiunile discrete, "de cabinet", in care marile afaceri sunt minimalizate, loviturile dure intre grupurile de interes invelite in catifea, rebelii marginalizati pe tacute. Alegatorii ar trebui sa stie ca, sub mandatele celor doi, s-a constituit, consolidat si onorabilizat o oligarhie politico-economica transpartinica, imuna la Lege, indiferenta fata de situatia tarii si viitorul ei, axata doar pe prezervarea "drepturilor speciale", obtinute mai mult sau mai putin oneros.
Unii cititori ar putea sustine ca "meritele" d-nilor Iliescu si Constantinescu (aflati, cu totul neintamplator, in aceeasi barca) au fost pastrarea stabilitatii sociale - printr-o tranzitie lenta si contradictorie - si admiterea Romaniei in marile organizatii democratice ale lumii, NATO si UE. O privire retrospectiva mai atenta ar putea insa descoperi ca tranzitia lenta a dus la pauperizarea cvasi-generala a societatii (si la transformarea in emigranti a celor mai capabili, talentati si pregatiti tineri ai Romaniei, viitorul ei), iar acceptarea in NATO si UE s-a produs mai degraba conjunctural, datorita pozitiei geo-strategice a tarii, aproape impotriva vointei conducatorilor ei temporari, orientati - mai degraba, si din motive "obscure" - spre orizonturi rasaritene. In NATO si UE, Romania si-a capatat o nemeritata (pentru poporul ei) aura de tara corupta, instabila politic, incapabila de autodepasire. Sigura, de-acum, de privilegiile sale, de dominatia absoluta asupra resurselor economice ale tarii, oligarhia spera sa continue, pentru Occident, jocul aparentelor, al unei "democratii" de vitrina, cu un fals multipartidism si cu alternari formale ale grupurilor politice la putere. Faptul ca in Romania nu s-au dezvaluit "colaborarile" cu politia politica a comunismului, Securitatea, ca nu s-au publicat listele fostilor demnitari ai trecutului regim, ca n-a fost adoptata o "lege a lustratiei", a facut posibila "raspandirea baietilor" in toate partidele si la toate nivelele importante ale administratiei tarii. In ciuda discursurilor opuse ideologic total, proverbul "o mana spala pe alta" a functionat perfect. La orice amenintare mai serioasa, "mainile" s-au strans, au devenit solidare.
Fenomenul a devenit extrem de vizibil in timpul actualului mandat al d-lui Basescu. Ales prin votul direct al milioanelor de romani dornici de o aliniere reala la standardele UE, d-l Basescu a incercat sa-si tina promisiunile electorale (reforma institutionala si administrativa, reforma juridica, a sistemului de sanatate si a celui educational, de salarizare si asigurari sociale etc.), refuzand "castrarea" pe care o Constitutie prost alcatuita i-o propunea. Agresivitatea sa impotriva "sistemului ticalosit", incapacitatea sa de implicare in manevre politicianiste, din umbra, au precipitat imediat "reunirea baietilor", care au lasat deoparte orice masca deosebitoare ideologic in scopul declarat al rasturnarii "tiranului". Referendumul pentru suspendarea presedintelui, initiat de cei 322 parlamentari din partide teoretic opuse, sustinerea pe fata a guvernului minoritar PNL de catre dusmanul lui de moarte, PSD-ul, rasturnarea cabinetului minoritar Boc, prin solidarizarea acelorasi "dusmani de moarte", si respingerea propunerilor de premier (Croitoru si Negoita) de catre cei 471 de parlamentari oponenti, arata ca, pentru prima data in "istoria postdecembrista", oligarhia politico-economica transpartinica a luat in serios amenintarea destabilizarii sistemului mafiot impus de ea. Fara o majoritate parlamentara ferma in spate, d-l Basescu a fortat limitele constitutionalitatii (si ale obiceiurilor balcanic-bizantine ale politicienilor), dar nu le-a depasit. La ultima criza guvernamentala, de exemplu, el a fost numit "dictator" pentru ca, dupa litera Constitutiei, a nominalizat pentru sefia cabinetului specialisti apropiati de PD-L, partidul cu cei mai multi parlamentari din legislativ. Contrapropunerea oponentilor (d-l Klaus Johannis) a fost o "gaselnita" apreciata diferit de componentii unei majoritati neoficiale, constituita ad-hoc. PSD, PNL, UDMR si satelitii lor minori nici nu puteau realiza o alianta oficiala, pe fata, in contextul prezentarii unor candidati partinic diferiti (in aparenta) la Presedintie. Actiunea opozitiei parlamentare i-a dat d-lui Basescu sentimentul ca un Parlament in care diferentele ideologice si programatice dintre partide nu mai au nici o valoare este mai putin legitim decat un presedinte ales prin vot direct. Referendumul initiat de el pentru reformarea Parlamentului are nu numai menirea de a reduce utilizarea banilor publici pentru privilegii refuzate cetateanului de rand, ci si de a obliga "alesii" partidelor sa respecte promisiunile doctrinare si programatice facute in fata alegatorilor. Polarizarea optiunilor electorale (ce sterge diferentele intre candidatii Opozitiei) si revarsarea instinctuala de ura fata de presedintele-candidat, dau actualelor alegeri o miza esentiala: dupa ele, Romania nu va mai fi la fel. Fie se va reusi rasturnarea sistemului de coruptie si complicitati ce ne tine la marginea Europei, fie se va reveni la "linistea noastra", dar - de data asta - o liniste de mormant.