Posta cititorilor

Cititor Formula AS
"Doresc sa iubesc, oameni buni!"

O problema acuta a timpului in care traim: lipsa afectiunii. Frigul sufletesc, mai rece ca frigul toamnei. Deznadajduita de atata singuratate, MARIA, o tanara cititoare a revistei, si-a descarcat sufletul. Marturisirea ei a gasit usi deschise

"Iubirea se invata"

Buna Maria, esti foarte tanara si ai tot timpul sa gasesti si barbatul pe care-l cauti. Cunosc multe cazuri cand iubirea nu a venit decat dupa 30-32 de ani. Problema este: vrei iubirea pentru ca te simti singura si simti nevoia cuiva langa tine, sau pentru ca vezi ca asa fac altii si vrei sa fii in randul lumii? Ai spus ca au existat barbati care au "incercat" ceva, dar tu nu ai continuat cu ei. Ma gandesc ca, intr-un fel, iubirea e "contagioasa", e ceva care se "ia", care se invata. Daca in copilarie nu ai avut modele care sa te invete, de la care sa simti cum anume iubesti pe altcineva, atunci poate de-aia ti-e teama de apropierea de un om, pentru ca nu stii cum sa procedezi. Poate trebuie sa-i lasi un pic pe altii sa te invete, sa te ghideze. Fara sa renunti la prudenta, bineinteles, dar daca un barbat de care iti place si tie incepe sa-ti dea atentie, poate trebuie sa incepi si tu un pic sa te complaci in aceasta senzatie de a fi iubita. Sa te obisnuiesti cate un pic, pic, pic cu ea, ca si cu orice lucru nou. Nu trebuie sa privesti totul ca pe un mare risc, ca pe o aruncare in necunoscut. Fa pasi mititei, cu care sa te simti confortabil si lasa-i pe ceilalti sa iti arate unde sa calci mai departe. Daca mai cazi, nu-i nimic, te ridici din nou si incerci iar. Ideea e ca daca faci acesti pasi marunti, care sa te scoata din zona ta de confort, usor-usor te vei obisnui cu noi senzatii si atentii. Nu cred ca parintii nu te iubesc. Probabil nu stiu sa iti arate asta in felul cum vrei tu, poate nici macar nu banuiesc ca tu vrei ca ei sa iti arate. Crezi ca parintii ar trebui sa ghiceasca ceea ce astepti? Sunt tot oameni si ei, trebuie sa le mai si dai de inteles. Poate lor li se pare ca tu esti atat de independenta si tare, ca nu mai ai nevoie de ei. Dar se poate si ca ei sa nu se priceapa sa exprime sentimente, pentru ca poate la randul lor nu au fost crescuti in familii unde sentimentele se exprimau. Poate au invatat si ei sa se abtina. Constienta de faptul ca ai nevoie de iubire, poate trebuie sa ii inveti tu cum sa iubeasca, iubindu-i tu pe ei. Relaxeaza-te, Maria, destinde-te, continua sa te rogi la Dumnezeu si incearca sa ii analizezi si intelegi mai bine pe cei din jur. Ce ii face pe ei sa fie cum sunt. O sa vina si iubirea pe care o doresti!
GRUIA FAYRI

"Sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne scrie povestea de dragoste"

Draga Maria, sunt de aceeasi varsta cu tine si in aceeasi situatie. Nu prea am cui sa-i vorbesc despre iubire pentru ca prietenele mele sunt casatorite, si de cate ori incerc sa discut pe tema aceasta, chiar si cu cea mai apropiata dintre ele, simt ca nu ma intelege. Prin urmare, am decis sa nu mai discut cu nimeni acest subiect, ci sa-l rog si sa-l las in acelasi timp pe bunul Dumnezeu sa scrie El povestea mea de dragoste. Am obosit sa dau vina pe mine si sa ma intreb ce nu e in regula cu mine. Sa avem credinta si rabdare... poate chiar indelunga rabdare. Cand il vei intalni pe cel asteptat, te rog sa ne scrii. Poate ne lasi si o adresa de e-mail. Multumesc!
GHERMAN IOANA

"Ce-i al tau e pus deoparte"

Buna, Maria! Cred ca multe femei ne regasim in relatarea ta. Si mai cred ca destule ne simtim si iubite si implinite. Poate cauti in alta parte ceea ce ai langa tine. Si eu am fost candva ca tine si acum sunt casatorita, am un sot iubitor si o fetita la fel. Ce as putea sa-ti recomand? Implica-te in ceva ce te va face sa-ti recapeti increderea in tine (pentru ca asta iti lipseste) si sa fii multumita de tine, mai ales ca spui ca ai destul timp liber. Mai explicit: inscrie-te intr-o fundatie de ajutorare a copiilor bolnavi, orfani, a batranilor, a ecologistilor. Sunt atatea lucruri de facut cu care-ti poti ocupa timpul si de la care poti avea mari satisfactii. Si apoi, atunci cand esti mai ocupata si te astepti mai putin, se pot intampla minuni. Ai incredere in Dumnezeu, ca ce-i al tau e pus deoparte.
MARIANA GINA

"Nimic nu e intamplator"

Iubire? Nimeni n-are habar cand bate cu adevarat la poarta inimii... Nici eu nu mai credeam, pana a aparut. Nici apoi nu am vrut sa cred, dar iubirea nu te intreaba daca o primesti, ea vine si te inunda si te transforma, asta e insasi esenta ei. Sunt convinsa ca va veni si in viata ta. Poate nu atat de repede pe cat speri, poate la inceput ca o dezamagire, poate peste mai multi ani. Dar daca intarzie, inseamna ca Dumnezeu ti-a mai lasat un ragaz pentru a te pregati sa o primesti. Poate e atat de intensa, ca nici nu ai putea-o privi, de ar veni acum... Stiu ca in inima ta ma crezi si nu ma banuiesti ca vorbesc din filme. Te astept pe net sa imi spui cand va veni!
LUCIA ICHI

"Simt ca as putea sa-ti spun multe"

Am citit cu drag randurile tale si trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat candoarea ta. Multa lume se ascunde, tu ai ales sa fii deschisa. Simt ca as putea sa iti spun multe, dar pe de o parte, nu o pot face public, pe de alta, nu stiu daca vom avea vreodata ocazia sa ne auzim. Dar chiar si asa, eu iti scriu aici adresa mea de e-mail: optilife@yahoo.com
Astept un mic semn de la tine, Maria. Traiesc aceleasi dileme si neimpliniri ca si tine. Dumnezeu sa iti lumineze calea!
OVIDIU F.

"Trist, dar adevarat"

Te inteleg perfect. Stiu prin ce treci. Mie mi se intampla acelasi lucru. Am niste prieteni deosebiti, toti sunt casatoriti. Sunt singurul necasatorit. Ei ma invidiaza pe mine (ca sunt burlac si am libertate), cel putin asa zic din cand in cand, eu pe ei (ca sunt impliniti si au o familie). Cred ca am aproape toate atuurile pe care le poate avea un barbat. Deci, n-ar exista, dupa parerea mea, nici un motiv care sa indeparteze de mine o femeie care isi doreste o prietenie si probabil ceva mai mult. Din pacate, se intampla. Am remarcat ca, cu cat sunt mai dornic sa cunosc o femeie, cu atat mai rapid o indepartez de mine. Incercand sa-ti ascunzi disperarea (nerabdarea in a avea un iubit), probabil iti maresti sansele in a-ti gasi jumatatea. Am incercat diverse metode sa cunosc pe cineva, pentru a avea o relatie de lunga durata, dar din pacate am avut parte doar de aventuri de scurta durata. Probabil, internetul te-ar putea ajuta. Pe mine, deocamdata, nu m-a ajutat prea mult. Succes in gasirea partenerului. Un barbat dintr-un oras cel putin la fel de frumos ca al tau.
PETRU DEMIAN

"Fii pregatita pentru marea intalnire"

Draga Maria,
Am citit scrisoarea ta si m-am simtit indemnat sa-ti raspund. Sa nu crezi ca toti aceia pe care tu ii vezi si ai impresia ca se iubesc chiar se iubesc cu adevarat. Iubirea nu-i ceea ce cred majoritatea oamenilor ca este. Asa cum ai observat si tu, oamenii sunt intr-o graba continua, n-au timp de nimic, n-au timp sa se opreasca o clipa pentru a intelege viata, dragostea. Tu il tot intrebi pe Dumnezeu: de ce? Stie El de ce, nu-ti fa griji. Cand va veni momentul sa intalnesti persoana care sa-ti schimbe (in bine) viata, trebuie sa fii pregatita. Daca va fi cazul, se va intampla, tu vezi-ti de viata ta in continuare si ai rabdare. Nu te indeparta de Biserica, spovedeste-te, impartaseste-te, si restul lasa in grija lui Dumnezeu. Poti sa fii sigura ca El stie ce e mai bine pentru tine. Nu deznadajdui si... atentie la ispite. Vor veni, mai ales dupa aceasta scrisoare.
LIVIU C.