- In primul rand, nu avem nici o sansa ca parlamentarii sa propuna o reforma constitutionala in urma careia numarul lor sa se reduca. Este ca si cand le-am cere porcilor sa se bucure ca vine Craciunul. Daca am lasa reforma constitutionala pe mana lor, atunci am avea parte doar de acele modificari care le convin, dar care s-ar putea sa nu fie in interesul cetatenilor. In plus, nici nu ne putem imagina in acest moment ca partidele politice din Parlament ar fi capabile sa colaboreze in vederea revizuirii Constitutiei. Din aceste motive, impulsul pentru o reforma constitutionala trebuie sa vina dinafara clasei politice, care nu are nici un interes in reforme de orice fel. Dimpotriva, alesii natiunii alcatuiesc un corp extrem de conservator si alergic la orice fel de schimbari.
Romania are, intr-adevar, nevoie nu numai de o revizuire a Constitutiei, ci de o reforma constitutionala in toata regula, care sa clarifice o serie de aspecte ale functionarii statului. Singurul care a incercat sa lanseze o dezbatere publica pe aceasta tema a fost Traian Basescu, care a propus inca din 2005, trecerea la un parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari, iar in 2008 a infiintat o "comisie prezidentiala de analiza a regimului politic si constitutional din Romania". Aceasta a prezentat un raport consistent cu privire la deficientele actualului sistem si solutiile care functioneaza in democratiile europene cu traditie, dar nici un partid politic, nici macar PD-L, nu l-a preluat pentru a initia o dezbatere parlamentara asupra reformei constitutionale. Dupa un an de boicot tacit din partea clasei politice, presedintele nu avea alta solutie decat fortarea reformei constitutionale printr-o consultare populara. Pe buna dreptate, seful statului a ajuns la concluzia ca parlamentarii au nevoie de un impuls de la electorat pentru a actiona, mai ales ca sunt obligati sa actioneze intr-o directie pe care nu o doresc.
Reactia furibunda a taberei anti-prezidentiale demonstreaza, daca mai era nevoie, ca presedintele a deschis un subiect extrem de popular si chiar asteptat de cetateni. Este ridicol, de pilda, si chiar indecent, ca Romania sa aiba 130 de senatori, cand Statele Unite au doar 100, sau sa finantam din bani publici doua camere care au aceleasi atributii si nu fac altceva decat sa lungeasca parcursul unei legi de la initiere pana la adoptare. In plus, Romania nu este stat federal, pentru a avea nevoie de o Camera superioara care sa reprezinte land-uri sau republici federative, iar Tratatul de la Lisabona, care a fost ratificat si de ultimul stat restantier, Cehia, prevede ca fiecare stat european va avea practic o reprezentare parlamentara suplimentara la Strasbourg.
In concluzie, avem nevoie de referendumul din 22 noiembrie pentru a forta o reforma constitutionala care nu ar fi demarat niciodata din initiativa politicienilor. Niciodata reformele la noi nu s-au facut decat sub presiune. Asta e!
2. FMI si Banca Mondiala nu ne mai dau bani imprumut, pana cand nu avem un nou guvern, care sa treaca prin parlament bugetul pe anul 2010. Ce se va intampla?
- Premierul Emil Boc ne asigura permanent ca pensiile si salariile vor fi platite, si cum pensionarii reprezinta un important corp electoral, guvernul va face probabil toate eforturile pentru a le achita pensiile. Ce inseamna insa aceste eforturi? In primul rand inseamna ca vor fi bani mai putini pentru investitii si ca statul isi va amana din nou plata obligatiilor fata de furnizori, ceea ce creeaza imense probleme firmelor private care au contracte cu statul. In plus, relansarea consumului si a activitatii economice care ar fi trebuit sa rezulte din investitii nu va mai fi posibila. In al doilea rand, cum banii de la FMI si de la UE intarzie si au deja o soarta incerta, guvernul este obligat sa se imprumute de la banci la dobanzi mari. Dupa cum avertiza Theodor Stolojan, anul viitor aceste dobanzi vor ajunge la 3% din PIB, adica mai mult decat bugetul apararii sau cel al culturii. Generatiile viitoare sunt asadar deja impovarate de datorii. Pentru ca aceasta povara sa atinga dimensiuni suportabile, care sa nu greveze dezvoltarea tarii in viitor, avem nevoie de cea de-a treia transa din imprumutul acordat de FMI. Pe buna dreptate, Fondul refuza sa o elibereze, pana cand nu vede ca Romania isi respecta cu seriozitate angajamentele. Guvernul Boc si-a facut datoria la toate aceste capitole: a mentinut deficitul cat a putut de mic, a pregatit un proiect de buget si si-a asumat raspunderea pentru legile cerute de institutiile internationale. Numai ca PSD, impreuna cu PNL, UDMR si grupul minoritatilor au blocat toate aceste actiuni: au votat o motiune de cenzura care a dat jos guvernul, ceea ce a compromis atat bugetul cat si legea pensiilor, pentru care Emil Boc voia sa-si asume din nou raspunderea. Putem asadar sa spunem, prudent si neutru, ca vina pentru blocarea reformelor cerute de FMI apartine "campaniei electorale" sau "luptei politice" sau putem sa identificam exact, cu nume si prenume, politicienii care au blocat aceste reforme, ca si pe cei care le-au promovat. Iata, deci, ca nu era nevoie sa ajungem in aceasta situatie critica, daca politicienii PSD, PNL si UDMR ar fi pus interesul tarii deasupra intereselor lor electorale; cu alte cuvinte, daca, in loc sa se gandeasca doar la inlaturarea lui Traian Basescu - sustinator al acestor reforme - s-ar fi gandit ca tara are nevoie de guvern, de buget, de reforme si de banii de la institutiile internationale.