"Hai, mami, mai repede, sa o salutam pe fetita din cosulet si sa-l prindem pe tati din urma. Ce crede el, ca daca are mai multe baloane legate de bicicleta merge mai repede decat noi?" Cu o casca aerodinamica bine infipta pe cap, copilul pedaleaza din greu, sub privirile atente ale mamei sale, si cand ajunge in dreptul fetitei din cosuletul fixat pe bicicleta din fata, da solemn din cap. In fata lor se zaresc cateva sute de baloane colorate, umplute cu heliu, ce si-ar lua zborul spre cer, daca nu ar fi legate de ghidoane sau de seile bicicletelor. Peste 700 de biciclisti s-au adunat in ultima duminica cetoasa si racoroasa de octombrie, pentru a arata ca Timisoara poate fi "primul oras din Romania liber pentru biciclete".
Timisoara este mult mai aproape ca Bucurestiul de Budapesta sau de Viena, orase impanzite de piste pentru biciclisti. Poate din cauza asta ea a devenit "fruncea", si in ceea ce priveste miscarea ciclo, ce incepe sa ia amploare in Romania. In orasul de pe Bega exista deja o retea de aproximativ 15 kilometri de pista pentru biciclisti. Dar se poate mult mai bine, iar marsul din 25 octombrie a semnalizat acest lucru. Peste 4000 de timisoreni au semnat o petitie care solicita primariei largirea si amenajarea retelei de piste, iar multi dintre ei au facut impreuna un tur al orasului, intr-un lung si foarte colorat sir al bicicletelor. Am vazut adunate laolalta biciclete scumpe, de peste 1000 de euro, Pegasuri de prin anii '80, BMX-uri, construite special pentru acrobatii, biciclete cu coarne ca ale celebrelor motociclete "Harley Davidson", simple biciclete de mers la piata sau bicicletele nou-noute ale Politiei Comunitare. Senzatie a facut Zoltan Baschant, un timisorean ce poseda o bicicleta orizontala, in care stai ca intr-o masina sport, dai din pedale si prinzi o viteza apreciabila. Ceilalti proprietari ai bicicletelor? Pensionari, pustime, multi parinti care au venit cu copiii, fie plantati intr-un cosulet, unul in fata si unul in spate, fie cu piticul pe propriile roti. "Ne dorim un oras mai putin poluat pentru copiii nostri" este argumentul lor. Alte motive pentru a alege bicicleta: "Face bine la finante, este cel mai ieftin mijloc de transport", "Miscarea inseamna sanatate, scapam de kilograme, de problemele ce vin cu ele, si ne mentinem in forma", "E o solutie simpla pentru un trafic lejer". Horea Crisovan, de pilda, unul dintre cei mai buni chitaristi romani ai momentului, desi este timisorean get-beget, nici nu mai stie traseul tramvaielor. Vara, iarna, ploaie sau viscol, isi aseaza cu grija chitara in spate si, bine echipat, isi vede de drum. Cu sapca sa cu inscriptia "Razboiul stelelor", Ilie Pop arata ca un calator al desertului, are doua sticle cu apa, haine de piele legate cu un lant sanatos de ghidon si o privire de om fericit. Nu e innebunit dupa Budapesta, un oras aglomerat, dar merge deseori cu bicicleta pana acolo, de dragul drumului. "Cum treci granita, inca din primul sat, ai la dispozitie piste de bicicleta, mergi pe ele, n-ai treaba. Cand e vreme rea, ploua, vant puternic, mai opreste cate unu' cu un microbuz, o dubita, si te salveaza, te baga inauntru. Ei stiu cum e, merg mult pe biciclete."
LUCIAN MIRCU -
coordonator de imagine al campaniei
"100% pentru oameni"
"Prima actiune a acestei campanii initiate de Fundatia "Bega" s-a desfasurat cu exact un an in urma. A fost un pic cam timida, dar a adunat mult mai multa lume decat ne asteptam. Iar rezultatele s-au vazut imediat. Am venit atunci cu o intrebare ce a incitat oamenii: "Mai sunt biciclisti in Timisoara?". Sigur ca erau, dar trebuia sa ne facem vazuti, sa aratam ca suntem o comunitate, ca Primaria are pentru cine construi pistele. S-a pus presiune pe autoritati si, in numai un an, s-a ajuns, de la mai putin de 3 kilometri de piste, la 15 kilometri. Arhitectul sef al orasului a inteles foarte bine ca orasul se preteaza la aceste piste, iar autoritatile au vazut cu ochiul liber schimbarea: se circula mai usor, s-a fluidificat traficul. Sunt multi copii pe biciclete in Timisoara si incercam sa le oferim conditii cat mai sigure. Multi spuneau inainte cu un an ca nu ies pe bicicleta de frica masinilor. Acum s-au mai schimbat cateva lucruri. Si nu vorbesc doar de piste, ci si de perceptia oamenilor, a trecatorilor si a soferilor. Unii mai strigau dupa noi, din jeepuri, "Bai, fomistilor!". Bicicleta era perceputa ca un mijloc de transport al sarantocilor. De cand am pornit aceasta campanie, in care s-au implicat si personalitati publice, am observat ca ne-am castigat o doza de respect. Este foarte fain, ca biciclist, sa te plimbi prin orasul tau si sa vezi ca oamenii te accepta, iti agreeaza pasiunea, chiar daca nu ti-o impartasesc. Eu lucrez in publicitate si nici un alt proiect nu mi-a dat o mai mare satisfactie precum acesta, facut 100% pentru oameni. Nu doar pentru Timisoara! Ne-ar bucura daca si alte orase din tara ar prelua modelul nostru."
HOREA CRISOVAN
"E grozav ce se intampla aici"
"De la opt ani sunt pe bicicleta. Prima bicicleta mi-a luat-o bunicul, si din clasa a doua, am inceput sa merg pe ea la scoala. Era aproape si ajungeam repede. Pasiunea pentru biciclete o am de la mama, care iesea cu prietenele ei sambata si duminica la picnic, la Bega sau pe malul Timisului. Le urmam litera de lege, chiar daca mai stateau dupa mine sa le prind din urma, aveam o bicicleta cu roti mici si cu o singura viteza. A urmat o perioada de pauza in liceu, pentru ca mi s-a furat bicicleta si nu aveam bani pentru alta, apoi, in facultate, mi-am cumparat una germana, Puh se numea, iar din '90-'91 incoace, sunt mereu pe bicicleta, chiar si iarna. E grozav ce se intampla aici, cu acest "verde pentru biciclete". Sper ca si conducatorii auto sa ne inteleaga. M-am implicat in campanie, sunt un biciclist adevarat, nu unul de imagine, si incerc sa dau un exemplu pozitiv celor din lumea muzicala, sa-i conving pe cativa colegi. Am facut odata un calcul: 5000 de biciclete ar insemna 3500 de masini mai putine in oras, iar asta s-ar simti, atat ca trafic, cat si ca nivel de poluare."
ZOLTAN BASCHANT
"O optiune ideala"
"Pasiunea pentru biciclete o am de prin anii '80, cand am reusit sa pun ceva bani deoparte. Mi-a dat si bunicul ce stransese si am cumparat un Sputnik rusesc, de un albastru metalizat. O bicicleta de vis, care imi satisfacea pofta de viteza. Am tinut mult la ea. In '90, cand am iesit din tara, am adus din Germania un schimbator de viteze Shimano, care amplasat la Sputnik insemna o adevarata minune tehnica. Acum, prin oras merg cu alta bicicleta, cu trei viteze. Arata nasol, nimeni nu pune ochii pe ea, si asta-i scopul meu. Pentru ture, am doua mountain bike-uri, cu care merg cu prietenii prin Cazanele Dunarii, pe la Herculane, prin zona Caras, Sarmisegetuza. In 2007, am vazut un pliant cu aceste biciclete orizontale, am mers pana la un mare magazin din Budapesta si, odata intors acasa, mi-am zis ca voi face tot ce pot sa-mi achizitionez una. Am luat credit la banca si am asteptat 5 saptamani pentru prima mea bicicleta orizontala, facuta manual in Olanda. Acum am schimbat-o cu acest model de Scorpio FS, comanda speciala in Germania, cu care am iesit pentru prima oara la marsul de duminica. E cu totul alta viata cu ea. Sunt convins ca in zilele noastre, bicicleta este o optiune ideala. De altfel, suntem din ce in ce mai multi."
Fotografiile autorului