Nimic mai "natural" la oamenii primitivi, decat sa "vada" pe cer, in copaci sau pe stanci semne multiple care ii avertizau despre pericole necunoscute si invizibile, nascute de forte obscure, cat si prevestiri ale viitorului lor. Norii amenintatori adunati pe cer in timpul furtunii, vantul care urla printre stanci, marea ce crestea in timpul mareelor, tunetul cascadelor, totul era magic in universul lor, totul era legat in mod intim de natura. Fie ca era vorba despre semne sau urme stravechi, oamenii aveau nevoie de ele la fel cum aveau nevoie de aer, de apa sau de hrana.
Pe malul Tigrului si al Eufratului
Pe vremea aceea, la fel ca si stramosul lor Abraham, evreii locuiau de-a lungul vailor formate si fertilizate de catre cele doua mari fluvii care traversau tarile dominate de catre babilonieni.
Magia preotilor asirieni si caldeeni, mostenitori ai secretelor persilor si ale hindusilor, avea o reputatie ce nu era egalata decat de cea a preotilor din Egipt, din aceeasi epoca. In ciuda principiului unicitatii divine, propovaduit de Avraam, triburile de evrei formate din descendenta lui ezitau, totusi, sa-l adore pe noul zeu unic si omnipotent. Adesea, ei invocau legiunile de demoni si de zei mosteniti de la civilizatia babiloniana.
De la Bel Marduk la marele diavol Izuzu, de la zeita Istar si pana la fiica sa, demonica Lilith, descendentii lui Avraam alunecau de la o credinta la alta, practicand ritualuri magice ancestrale. Magicienii caldeeni aveau o asemenea influenta asupra acelei lumi, incat, obligatoriu, evreii o resimteau din plin. Din aceasta cauza, chiar si noua credinta intr-un zeu unic, impusa de catre Avraam, nu a reusit sa anihileze in totalitate practicile magiei care impregnau cultura de generatii intregi.
Un haos magic religios
Chiar si mult mai tarziu, cand triburile evreilor au ajuns in Egipt, practicile magice supravietuiau in continuare, in toate ritualurile vietii cotidiene. Magia popoarelor de pe Nil s-a grefat pe aceasta cultura formata din practici stranii, pe care evreii le adusesera cu ei. Sa ne reamintim ca principiul credintei intr-un Dumnezeu unic, pe care il propusese batranul Avraam, existase, de asemenea, si in Egipt. Este vorba despre cultul lui Aton, principiul vietii reprezentat de catre un disc solar, pe care l-a propus faraonul Amenophis al IV-lea, devenit Akhenaton, si care a provocat un teribil razboi civil intre egipteni.
Evreii, care traiau o captivitate stranie pe valea Nilului, patrunsesera intr-o societate turmentata. Spiritual, au trebuit sa supravietuiasca intr-un haos de credinte, in care se amestecau falsii zei si nenumarati demoni. A trebuit sa apara Moise, pentru ca evreii, dupa multe ezitari, sa se supuna, in sfarsit, credintei in Yahwe, adoptand regulile unui crez care, la ora actuala, este inca al lor. Cu toate acestea, insusi Moise, desi era demnul mostenitor al invataturii lui Avraam, practica in continuare magia. Preot si initiat, totodata era un veritabil mag in Egiptul de atunci. Pe vremea aceea, frontiera intre scamatorii si miracole nu era inca stabilita cu claritate. Sa ne amintim, de pilda, de toiagul lui Moise (facut din trei feluri de lemn diferit si care a fost depus mai tarziu, probabil de catre Aaron, in fabulosul chivot al legii) cu care acesta a despartit in doua Marea Rosie sau a facut sa tasneasca un izvor in plin desert, atunci cand poporul sau murea de sete.
Exemplele practicilor magice inscrise in cele cinci carti din Pentateuh (acesta a fost numele primelor cinci carti ale Vechiului Testament, pe care iudeii l-au numit Tora, un cuvand ce se trage din verbul "yara" - a preda, a instrui) sunt nenumarate.
La inceput, in Egipt, evreii au adorat un zeu egiptean pe nume Belsefon. Intreaga lor credinta si cultura sunt marcate de aceste practici. Mai tarziu, au ajuns sa-i ofere sacrificii lui Belfegor necuratul, demonul care se strecura in fantani si in crapaturile dintre stanci.
Lista divinitatilor pe care iudeii le-au invocat de-a lungul istoriei lor, preluate de la popoarele cu care au venit in contact sau printre care au trait este lunga. Dar si mai lunga e lista regilor, a preotilor si a personalitatilor din lumea iudaica care au practicat magia.
Traditia spune ca Moise insusi, in plin desert, in timpul marii migratii a evreilor, a facut un talisman cu imaginea unui sarpe, pentru a-si proteja poporul. Il facuse, oare, pentru a-i apara pe ai lui de reptile sau era vorba despre o reprezentare simbolica, impotriva tentatiei de a sti, de-a afla si ce era interzis? Nimeni nu poate sti. Chiar si marele Solomon, dupa cum relateaza legenda sa, a practicat sacrificii fidele unor ritualuri magice, spre sfarsitul vietii sale. Cu toate acestea, in mod periodic au aparut profeti care au incercat sa-i indrepte pe evrei catre acea credinta intr-un zeu unic, Yahve cel atotputernic.
Cabala, o cunoastere totala?
Mult mai tarziu (in secolul al V-lea inainte de Hristos), eruditii au creat rituri si metode protocolare care au definit invatamintele Cabalei. O arta magica inedita si noua pentru timpul acela.
Cabala este un sistem metafizic si mistic creat pentru ca un initiat sa poata descifra, ba chiar intelege, originea si destinul universului si al omului. De fapt, ea este o gnoza, o cunoastere sacra, care tinde sa inglobeze toate religiile, toate filosofiile, pentru a le sublima. Cuvantul "kabbale" se poate traduce prin "traditie", desi la fel de potrivit este si intelesul de "arhitectura a universului", cunoasterea arcanelor universului, deci a divinului. Din cauza asta, Cabala a fost considerata o erezie de catre credinciosii evrei.
Cabala propune accesul la aceasta cunoastere suprema si magica prin studierea textelor sacre, incepand cu Tora (Legea), care este constituita din reunirea primelor cinci carti ale Vechiului Testament. In scurt timp, proaspatul cabalist urma sa afle ca mai exista si alte lucrari necesare formarii sale: "Talmudul" (o compilatie a invatamintelor marilor rabini), "Sefer Yetzira" ("Formarea") si "Zoharul" (Cartea stralucirii, a splendorii). Faptul ca aparitia Cabalei e plasata in secolul al V-lea inainte de Hristos se explica prin aceea ca scrierile respective au fost compuse tocmai in acea perioada. Cu toate acestea, legendele afirma ca ea a fost scrisa cu mult inainte, pe vremea lui Avraam, care ar fi fost insusi parintele si initiatorul ei. Altii perpetueaza ideea ca Moise ar fi fost cel care a primit cheile mistice ale scrierilor in Muntele Sinai. Dar indiferent din ce Cabala provin cunostintele, a lui Avraam sau a lui Moise, ele s-au transmis pe cale orala, de-a lungul secolelor, pana in momentul in care rabinii eruditi au scris primele interpretari.
Rabinul Ezdra, in secolul al V-lea inainte de Hristos, a fost primul care a dat o interpretare simbolica Torei. La cincizeci de ani de la prima distrugere a templului lui Solomon, rabinul Akiva a scris "Sefer Yetzira". Elevul sau, rabinul Simon Bar Iohai, a scris "Zohar" cateva zeci de ani mai tarziu. Incepand de atunci, toate textele de acces, esentiale pentru perpetuarea Cabalei, au devenit disponibile.
Magia cuvintelor si a cifrelor
Pornind de la principiul ca textele sacre contineau secrete (cuvantul este magic, spune Biblia) si ca fiecare litera era legata de o cifra, era suficient, prin urmare, sa le aduni, pentru a forma numere ce deveneau o suma care putea fi redusa. Aceasta tehnica a dat nastere unei discipline divinatorii, care mai tarziu a fost numita numerologie, fiind practicata si in zilele noastre.
Pe acest imens ocean de litere si de cifre au pornit eruditii evrei sa cucereasca acest mare continent necunoscut care ii fascina, fascineaza si ii va fascina intotdeauna pe oameni: explorarea universului si descoperirea principiului creator al lui Dumnezeu, aceasta splendoare, aceasta unicitate fundamentala care explica magia fenomenului existentei.
Ucenicul cabalist trebuia, mai apoi, sa integreze notiunile simbolice continute in arborele cabalistic, sefirotic, numit Arborele Vietii. Conform cabalistilor, in acest desen simbolic se afla planul universului, secretul vietii si posibila perceptie a divinului. Arborele este compus din zece sfere (sephiroth) legate intre ele. Aceasta arhitectura cosmica, desfasurata pe zece planuri simbolice, permite, se spune, accesul la putere, la stapanirea cunoasterii supreme. Cu alte cuvinte, apropierea de misterul lui Dumnezeu, al principiului creator.
Mai tarziu, in secolul al XI-lea, Cabala a ajuns si in Occidentul crestin. Cei mai straluciti eruditi, savanti si alchimisti au inceput sa o studieze. Henri Cornelius Agrippa von Nettesheim, numit in secolul al X-lea "printul magicienilor", scria: "Nimeni sa nu fie surprins de ceea ce se poate afla din valoarea numerica a literelor".
Codul secret al Bibliei
Inventia calculatorului si a limbajelor sale de programare se pare ca a deschis accesul la un cod ce ar permite descifrarea mesajelor ascunse ale Bibliei. Intr-adevar, in 1997, un ziarist american pe nume Michael Drosnin a scris o lucrare uluitoare, intitulata "Codul Bibliei", in care afirma ca textele sacre contin date codate. Autorul explica faptul ca codul biblic, descoperit si descifrat de catre un matematician israelian in 1994, prevestea evenimente ce vizau nu numai pe evrei, ci toate popoarele de pe Pamant.
Cartea incepe cu o ipoteza cutremuratoare: asasinarea lui Yitzhak Rabin era inscrisa in "Geneza"! Cu un an inainte ca asasinatul sa fie comis de catre un fanatic integrist, savantul matematician il avertizase pe poetul Haim Guri, prieten apropiat al lui Rabin, care il prevenise ulterior pe acesta, prin intermediul unei scrisori, de ceea ce avea sa urmeze. Degeaba... Numele lui Yitzhak Rabin era scris o singura data in intregime si era barat de termeni sibilini infricosatori precum "asasinul va asasina". Calendarul evreiesc preciza ca aceasta va avea loc in anul care incepea in septembrie 1995, in era noastra. Pe 4 noiembrie 1995, Yitzhak Rabin a fost asasinat. Nu tinuse cont, se pare, de avertismentul prietenului sau, poetul.
Daca e sa dam crezare spuselor autorului, multe alte preziceri au fost descoperite prin aceasta metoda. Ele sunt teribile si anunta momente sumbre pentru viitorul nostru comun. Se pare ca umanitatea se indreapta spre distrugerea sa, iar evreii sunt depozitarii acestui ultim mesaj, cat si ai unei stiinte magice ancestrale.
Mai raman, totusi, niste conuri de umbra, in legatura cu acest cod biblic. Daca el este intr-adevar real, se pune intrebarea iritanta de a sti cine a ascuns acest cod in texte si de ce evreii au fost alesi pentru a-l pastra de-a lungul istoriei, pentru a-l scoate, intr-o zi, la lumina. Raspunsul la aceste intrebari se afla, poate, in ceea ce le-a adus evreilor atat de multa suferinta si singuratate printre celelalte popoare: sentimentul de a fi poporul ales.