Atat FMI cat si UE au anuntat ca asteapta investirea unui guvern definitiv pentru a acorda Romaniei a doua transa din imprumuturile agreate in vara. In consecinta, atata vreme cat nu vom avea un astfel de guvern, nu vom primi nimic, ceea ce este foarte grav, pentru ca din banii de la FMI de pilda se platesc pensii si salarii. Premierul desemnat Lucian Croitoru a atras atentia ca Romania are nevoie de 3,5 miliarde de euro intr-un termen foarte scurt, pentru a mentine economia pe linia de plutire. Din cauza actualei incrancenari politice, insa, probabil ca nu-i vom primi prea curand, daca-i vom mai primi vreodata, caci nu orice guvern va fi agreat de FMI, ci doar un guvern reformist, care va respecta angajamentele asumate de guvernul Boc, privind restrangerea cheltuielilor bugetare si a adoptarii unei noi legi a pensiilor. Domnul Croitoru are toate sansele sa prezinte un astfel de guvern si sa fie credibil in fata FMI, institutie la care de altfel a si lucrat; domnul Johannis este insa o necunoscuta, iar coalitia care-l sustine nu prezinta nici o garantie in privinta reformelor, deoarece din februarie incoace nu a facut altceva decat sa le critice si sa le saboteze prin intermediul sindicatelor. Nu este asadar sigur ca un eventual guvern Johannis ar primi imediat banii de la FMI si de la UE.
Din aceste date se vede, de altfel, cat de absurda este actuala confruntare: nici unul din candidatii la functia de premier nu poate face rost de bani fara sprijinul institutiilor internationale, iar pentru a obtine acesti bani, trebuie sa se angajeze sa puna in practica reformele la care s-a angajat guvernul anterior. A treia cale nu exista. Si atunci, care este rostul actualei inclestari? Ea nu poate fi inteleasa decat din perspectiva luptei politice premergatoare alegerilor prezidentiale: PSD+PC, PNL si UDMR vor sa se asigure ca vor controla guvernul, si in cazul in care Traian Basescu ar castiga alegerile prezidentiale, asa cum l-au controlat in timpul guvernului Tariceanu2. De aceea se lupta pe viata si pe moarte pentru a-si impune premierul, in ciuda prevederilor constitutionale, care ii atribuie acest rol presedintelui. Problema lor este ca, desi pot respinge la vot prima propunere a lui Traian Basescu, o a doua respingere ar provoca automat alegeri anticipate, imediat dupa prezidentiale. In ciuda declaratiilor belicoase ale domnilor Crin Antonescu si Viorel Hrebenciuc, care sustin ca prefera alegerile anticipate unui premier propus de Traian Basescu, nu este sigur ca si parlamentarii "de rand" ar fi dispusi sa renunte la fotoliile lor si sa se angajeze intr-o campanie electorala costisitoare in timp de criza. Mult mai important este insa ca, in cazul extinderii provizoratului si al alegerilor anticipate, Romania va fi lipsita o perioada mult mai indelungata de timp de fondurile necesare supravietuirii. Iar la intrebarea "de ce nu a fost acceptabil un guvern de uniune nationala, condus de un economist de anvergura internationala", cele trei partide anti-prezidentiale nu vor putea da un raspuns coerent si credibil.
2. Apropierea alegerilor prezidentiale actualizeaza moda sondajelor de opinie. Ultimele doua sunt insa contradictorii. Cel facut de CSOP, la comanda PD-L, il da castigator in turul doi pe Traian Basescu; cel facut de INSOMAR, la comanda Realitatea TV, il scoate invingator, tot in turul al doilea, pe Mircea Geoana. In care dintre ele sa credem si de ce?
Presedintele Traian Basescu ne indemna, in interviul acordat HotNews, sa nu credem in sondaje, pentru ca nici un partid nu va face publice vreodata sondajele reale cu care lucreaza. Poate ca presedintele este subiectiv si deranjat de sondajele nefavorabile. Daca examinam insa istoria recenta a sondajelor, vom deveni si noi sceptici, pentru ca in noiembrie 2008, din exit poll-ul realizat de INSOMAR, rezulta un avans de 6 procente al PSD fata de PD-L. In final insa PD-L a obtinut un mandat in plus fata de PSD+PC. Mai demult, la alegerile prezidentiale din 2004, INSOMAR anunta tot in noaptea alegerilor ca Traian Basescu si Adrian Nastase s-ar fi aflat la egalitate de puncte, pentru ca ulterior rezultatele finale sa confirme victoria lui Traian Basescu. Pe de alta parte, acuzatiile formulate la B1 de Sorin Oprescu ar trebui sa ne dea de gandit: primarul Capitalei a afirmat ca institutiile de sondare a opiniei publice i-ar fi cerut cate 4000 de euro pentru fiecare punct cu care ar creste in sondaje. Pana acum, nu l-a dat in judecata nimeni pentru defaimare, asa ca avem motive sa ne indoim de corectitudinea unor sondaje, mai ales ca stim ca alegerile sunt un sezon in care nu numai institutele de sondaje, ci si televiziunile incearca sa castige cat mai multi bani, prin orice mijloace. In sfarsit, sa facem apel la bun simt si sa ne punem urmatoarea intrebare: "daca am fi coordonatori ai unei campanii electorale, oare am da publicitatii datele reale cu care lucram, sau le-am pastra strict pentru noi?" Daca am dat publicitatii un sondaj prea avantajos pentru candidatul nostru, de pilda, fie el si real, activistii partidului s-ar putea lasa pe tanjeala, iar cei ai adversarului ar putea deveni mult mai activi. In tot cazul, sondajele s-au dovedit de-a lungul timpului un bun instrument de manipulare a opiniei publice. A ne baza prea mult pe ele, cand campania nici macar nu a inceput, ar insemna sa fim naivi adica exact asa cum ne vor politicienii.