* Pasiune si datorie
Luati-va ceea ce va trebuie!
Andrei si Simona. Aprilie 1996. Dimineata, ora sapte. Andrei a inchis desteptatorul. Simona chiuleste de la curs. Andrei are sa anunte la firma ca e bolnav. Dupa ce se iubesc, tinerii casatoriti iau micul dejun in pat. Fac din nou dragoste. Ies in parc pentru cateva runde de alergari, se urca in masina si gonesc ca nebunii pe autostrada la intamplare, pana la prima localitate. Cauta o carciumioara, mananca o friptura care le abureste in farfurie, pe cand ei se zgribulesc vitejeste in localul neincalzit. Iubirea lor are o vechime de patru luni.
Andrei si Simona, aprilie, 2002, dimineata, ora sapte. Andrei, trezit cu intarziere din somn, da buzna in baie si striga dupa un prosop. Simona se lupta sa-l indese pe Cristi, baietelul lor in varsta de patru ani, in costumul de gradinita, in vreme ce prajitorul de paine umple bucataria de fum. Andrei pleaca in provincie si trebuie sa ajunga la aeroport la 8 fix. Cand iese de la birou, Simona va trebui sa-l ia pe Cristi de la gradinita si sa mearga cu el la doctor. Schioapata de-un picior. Andrei nu va ajunge acasa mai devreme de miezul noptii. Dupa doar 6 ani, iubirea lor se afla in agonie, sufocata de servitutile zilnice.
*
La inceput, un cuplu seamana cu un copil. Plin de pofta de viata, de pasiune si de incredere, nu ezita sa se ia la tranta cu realitatea. Indragostitii scriu poezii, desi n-au nici o farama de talent. Fac escapade in week-end pe care nu si le pot permite. Pasiunea e mai puternica decat datoria, voluptatea e mai puternica decat dorinta de a fi performant. De aceea ne place asa de mult sa ne indragostim. Insa aceasta este numai o jumatate de adevar. Caci devenim partener cu adevarat, doar atunci cand am consimtit sa ne asumam anumite responsabilitati. Tinem seama de nevoile celuilalt si respectam termenii intelegerii. Suntem loiali, ne sustinem partenerul in controversele cu familia si cu prietenii. Contribuim constiincios la bugetul nostru comun si la treburile gospodaresti. Dar in curand, praful de pe mobile, prosoapele murdare adunate in cosul de rufe si zanganitul continuu al masinii de spalat incep sa terorizeze viata de cuplu. Iar cand se mai adauga si racelile nesfarsite ale copilului si robinetul stricat din baie, devine evident ca ziua de 24 de ore nu mai e de ajuns. Fiecare tratament cosmetic, fiecare seara la o bere cu prietenii se cuceresc cu truda, impotriva agendei incarcate. Si a partenerului. "Daca n-o faci tu, imi ramane mie pe cap", suna formula-cheie, care ii transforma pe indragostiti, fie in parinti dispusi sa-si imparta intre ei indatoririle, fie in hiene.
Deoarece universul profesional si cel al familiei sunt la fel de indepartate unul de altul, ca Norvegia de Tunisia, exista in permanenta riscul ca partenerii sa-si reproseze reciproc cuantumul timpului sustras obligatiilor familiale, distribuirea inegala a sarcinilor si a uzurii ce rezulta de aici. Mai ales barbatii se pricep sa-si camufleze "parantezele" personale, prezentandu-le drept angajamente de serviciu. Si folosesc ca argument sumele convingatoare, inscrise pe biletelele lor de salariu, pentru a descarca pe umerii tovarasei de viata, plicticoasele poveri cotidiene.
Chiar cei ce izbutesc sa gestioneze perfect aceste cerinte constata, in final, ca le lipseste totusi ceva: libertatea de miscare. Pe masura ce vremea trece si solicitarile cresc, se pierd, rand pe rand, ingredientele bucuriei noastre de a trai. Pentru majoritatea cuplurilor, timpul liber sau zilele fara un program intocmit dinainte sunt o raritate. Cu atat mai mult, daca au copii. Insa relatia de iubire are o sansa numai daca i se poate pastra aura romantica. Sau, cu alte cuvinte: pofta de viata, bucuria si pasiunea vor ramane vii in noi, cu conditia de a ne angaja impreuna sa le mentinem - tot asa cum ne asumam alte indatoriri. Si aceasta nu inseamna decat a aseza iubirea in centrul preocuparilor noastre.
SOLUTII
* Daca v-ati lasat prinsi in capcana obligatiilor zilnice, luati cateva masuri de urgenta. Plecati undeva in week-end. Rezervati-va o seara pe saptamana, pe care o veti petrece in doi. Alternativ, fiecare va prelua rolul amfitrionului si va organiza seara libera.
* Cultivati-va prieteniile. Prietenii apropiati sunt martorii unei relatii. Lor ne confesam mai usor, avem curajul de a le dezvalui ca viata noastra amoroasa e un dezastru si ca elanurile romantice de la inceputuri au disparut fara urma. Prietenii apropiati ne aduc aminte ca e bine ca, din cand in cand, sa ne desprindem degetele de pe tastatura calculatorului, ingaduindu-ne placerea de a dansa. Sau de a privi un film de dragoste, tinandu-ne de mana. Si, la nevoie, isi sacrifica bucurosi cateva ceasuri ca sa stea cu copiii nostri, daca bunica si cumnata nu sunt disponibile.
* Nu incercati sa va impulsionati insistent partenerul: "Inca nu te-ai interesat unde am putea merge in concediu!" sau "De cand n-am mai fost si noi la cinema!". Treceti dvs. pe la biroul de turism sau faceti un drum pana la cinematograf si cumparati biletele.
* A da si a lua
Iubirea mea nu e egala cu iubirea ta
"And in the end, the love you take is equal to the love you make" ("si pana la urma, iubirea pe care o primesti e egala cu iubirea pe care o daruiesti") - in cel mai scurt dintre cantecele lor, membrii trupei Beatles au formulat astfel legea echilibrului dintre a da si a lua. Cine crede ca in dragoste nu exista calcule se inseala. Noi suntem dotati cu un organ special, care vegheaza asupra conturilor iubirii, avand grija ca proportiile lor sa fie echitabile. Acel organ este constiinta noastra. Daca dam mai mult decat primim, ne simtim frustrati si nu ne putem impiedica sa-i purtam pica datornicului nostru, oricat l-am iubi. Daca luam mai mult decat oferim, avem un sentiment de vinovatie si ne socotim cumva lipsiti de valoare. Suna simplu, dar nu este. Caci valuta iubirii tale nu e aceeasi cu a mea. Si nu toate platile facute de mine sunt acceptate ca atare de partener. Exemple: Matei presteaza o sumedenie de ore suplimentare, pentru ca el si prietena lui sa-si poata renova, in sfarsit, apartamentul in care s-au mutat impreuna. * Elvira a facut pregatiri pentru un week-end festiv, a cumparat tot ce era nevoie, a invitat cativa prieteni, a procurat bilete la un film. * Dupa o cearta stupida, Maria trebaluieste trei ceasuri pe langa aragaz, ca sa-l impace pe Paul al ei cu o cina regeasca. Insa daca partenerul nu deconteaza toate acestea, ele vor fi niste osteneli zadarnice. Fiindca doi oameni care traiesc impreuna isi exprima afectiunea in mod diferit. Asa incat gesturile prin care unul isi maifesta iubirea pot fi interpretate cu totul altfel de celalalt. Prietena lui Matei contabilizeaza eforturile lui cu minus, simtindu-se nedreptatita de faptul ca nu mai ajung sa se vada decat pe apucate. Partenerul Elvirei se indispune, deoarece considera ca i s-a facut un program de week-end, fara a fi consultat. Iar Paul al Mariei, care se simte neglijat sexual, vede in roboteala ei in bucatarie doar o alta maniera de a-l evita.
Si felul cum partenerul primeste ceea ce-i oferim se schimba de-a lungul unei relatii. Umorul e privit initial ca un mijloc de detensionare a atmosferei, dar mai tarziu, ca un refuz de a spune lucrurilor pe nume; critica partenerului la adresa parintilor tai iti apare initial ca o tentativa de a te sprijini, iar mai tarziu ca o ofensa. Dar, chiar daca partenerul primeste ce-i dam si ne da la randul sau, balanta se poate dezechilibra la un moment dat. Fiindca: iubirea mea nu e egala cu iubirea ta.
Tudor stie ca rezista mai bine la solicitari decat sotia lui, Jeana. Ca un partener de nadejde ce este, cand vede cum se aduna nori prevestitori de furtuna, el scoate copiii din zona de conflict si ii gateste nevesticii sale iubite toate mancarurile ei preferate. In situatia de criza, ii sta alaturi cu vorba si cu fapta. Jeana, pe de alta parte, isi da toata osteneala sa aplice solutiile stabilite de comun acord. Totusi, certurile sunt din ce in ce mai dese la ei in casa. El e tot mai manios, iar ea tot mai sensibila. In pofida tensiunilor, Tudor continua sa dea. Si da. Si da. Jeana primeste. Intocmai ca un copil, gata sa ceara si luna de pe cer. Desi adulta, ea se simte dezorientata si dependenta. Astfel isi provoaca partenerul sa aiba si mai mult grija de ea. Asemenea multor barbati, Tudor comite greseala de a-si nesocoti propriile nevoi. Si, bineinteles ca intr-o zi se dezleaga furtuna, pe un cer ce parea asa de senin!
SOLUTII
* Cu cat partenerii dau si primesc mai mult, cu atat relatia lor e mai implinita. Este important sa stim ce-l bucura cu adevarat pe omul de langa noi, ce-si doreste el, care-i sunt aspiratiile, ce-l entuziasmeaza. Partenerii se schimba in decursul anilor, de aceea trebuie sa actualizam mereu imaginea pe care o avem asupra celuilalt.
* Va preocupa micul schimb cotidian de gingasii si atentii, un fel curent de a da si de a primi? Cadourile cu valoare mai mult sentimentala, traditia sarbatoririi zilelor de nastere si a datei nuntii, preferinta comuna pentru anumite sporturi sau pentru capsunile proaspete? Adaugati pe lista si complimentele!
* Calitatea gestului, intentia si initiativa sunt cele care conteaza cu adevarat. Cadourile oferite spontan inseamna: "Ma gandesc la tine". Cand iti faci timp pentru celalalt, el va intelege ca-i spui: "Vreau sa fiu cu tine". Daca-l ajuti sa iasa dintr-o situatie grea: "Esti important pentru mine".
* Pentru a intelege ce inseamna, in fond, un schimb pozitiv sau negativ de daruri sentimentale, sa retinem urmatoarea idee: cand ceea ce primim e pozitiv, noi sa raspundem, dand inapoi si mai multe sentimente bune. Si ceva mai putine, atunci cand am fost lezati sau dispretuiti. Astfel, binele se va inmulti, iar jignirile vor fi inabusite in fasa.
* Apropiere si distanta
Sa ne deschidem sufletul, permitandu-i celuilalt sa ne inteleaga
Primul secret al apropierii intr-un cuplu e deschiderea catre celalalt. Oricat de apropiati si de intimi am deveni, partenerul va ramane totusi, mereu, un strain. Increderea si siguranta va trebui sa le construim zi de zi, impartasindu-ne reciproc sentimentele si fanteziile noastre. Si nu e vorba neaparat de problemele esentiale ale relatiei. Poate fi vorba de cota unica de impozitare, de o spuma delicioasa de fructe sau de tunsoarea comica a unei prietene.
Al doilea secret al apropierii e intelegerea. Cu totii ne dorim sa fim intelesi. Sa avem sentimentul ca exista cineva care se intereseaza de noi, se identifica cu noi, simte impreuna cu noi. Atunci incetam sa fim singuri. Avem senzatia unui cuib ocrotitor. Insa, de multe ori, partenerii isi refuza reciproc aceasta intelegere. Fiindca au pareri diferite. A intelege inseamna sa te pui in situatia celuilalt. A intelege nu inseamna a fi neaparat de acord.
Al treilea secret al apropierii e comunicarea permanenta, deprinderea de a te adresa mereu celuilalt. Maruntele replici banale, care sudeaza comuniunea. "Ce ghinion, am uitat sa cumpar paine". "Iau eu mai tarziu". "Imi place aerul iarna, e limpede si pur". "Da, si mie mi se pare minunat". Sprijinul reciproc, care subliniaza solidaritatea cuplului in raporturile sale cu lumea. "Vanzatorul de la magazinul din colt iar mi-a strecurat in punga o para stricata". "Il punem noi odata la punct!" Apropierea nu inseamna, insa, contopire. Cine se contopeste cu altcineva nu se apropie de el, ci dispare. A fi apropiat de un om inseamna, printre altele, a intelege ca el are nevoie de un spatiu pentru sine. Poate ca nu intelegem ce-i asa de grozav in faptul ca te inghesui printre alti 50.000 de insi intr-o tribuna, suportand chiar si ploaia, ca sa urli entuziasmat: "Goool!". Sau ca dai o gramada de bani pe lotiunea unsuroasa cu care-ti masezi corpul dupa dus. Dar putem intelege ca e un lucru important pentru partenerul nostru. Uneori, apropierea dispare complet. Exista perioade cu "pauza de transmisie". O neajutorare infinita. Un vid oribil. Poate lipseste din relatie acea distanta sanatoasa, benefica. Poate ca apropierea s-a epuizat in chip firesc, asa cum, purtand mult timp verigheta, intr-o buna zi n-o mai simtim. Dar daca suntem in stare sa construim impreuna apropierea, avem si puterea de a accepta ca, uneori, nu-i putem impiedica disparitia.
Ucigasii intimitatii
* Monotonia - apare insidios, pe nesimtite, mai ales in viata cuplurilor casatorite. In mod curios, aceleasi cuvinte tandre care trezeau initial reactii emotionale foarte puternice, aceleasi mangaieri care declansau fiori puternici, acelasi gen de glume care destindeau atmosfera candva isi pierd, cel mai adesea, in cativa ani, aproape complet forta. Cum se explica acest lucru? Prin faptul ca, incet-incet, implicarea emotionala dispare si ritualul iubirii devine stereotip. Iar lucrul acesta se simte si se transforma in instrainare.
* Mutenia - este, dupa parerea psihologilor, cauza nr. 1 a esecului relatiilor de cuplu, atat din punct de vedere afectiv, cat si erotic. Cum se ajunge la mutenie? Prin frica sau neputinta sau nestiinta de a spune cu sinceritate ceea ce simtim si ceea ce asteptam de la partener, de teama sa nu provocam discutii prea complicate, din dorinta de-a da impresia ca totul functioneaza perfect. In a doua faza, apare compromisul: nu mai spunem celuilalt ce simtim si ce vrem, ca tot nu intelege, sau daca intelege, se simte injosit si frustrat, si in loc ca relatia sa progreseze, se infunda, adesea, fara iesire.
* Frustrarea - nu este o regula general valabila, dar in general, femeile sunt frustrate din cauza ca nu li se percepe nevoia de afectiune si nu li se ofera suficienta tandrete, in timp ce barbatii acuza faptul ca nu sunt intelesi. Fireste, lucrurile pot sta si invers, barbatii au, si ei, sensibilitatile lor. Cert este un lucru: daca unul din cei doi nu este dispus sa-si asculte perechea si sa invete (pentru ca intotdeauna este enorm de invatat in cuplu) sa o faca fericita, situatia devine exploziva. Din pacate, atunci cand gradul de frustrare a ajuns foarte mare, rareori cei doi parteneri isi mai pun problema sa comunice si sa invete cum sa-l iubeasca pe celalalt. De obicei, asteptarile neimplinite se transforma in reprosuri, in acuze, intr-o deraiere verbala obositoare.
* Limbarita - descarcarea sacului cu nemultumiri, acuzele reciproce, facute incontinuu, pe un ton mai mult sau mai putin calm, nu vor insemna o mai buna comunicare intre cei doi. Din contra, acesta va fi un nou pas spre instrainare, si astfel viata intima va incepe sa schioapete serios, osciland intre raceala totala si izbucniri de pasionalitate, nu intotdeauna gustate de ambii parteneri. "Razboiul nervilor" cu reprosuri, cu critici si ironii face ca la unul din cei doi parteneri (mai rar la ambii) sa se instaleze o stare de respingere, chiar fizica, a celuilalt. Apare astfel o situatie tensionanta, in care unul din cei doi simte ca are nevoie sa fie lasat in pace, iar celalalt, din contra, are nevoie ca de aer de intimitate, mai ales erotica, pentru a se simti acceptat.
* Insistenta - cel mai adesea barbatii, dar nu numai ei, sunt autorii acestui demers. Prin diferite mijloace, cum ar fi santajul emotional, crearea in celalalt a unui sentiment de vinovatie sau a senzatiei ca are obligatii conjugale, uneori chiar prin hartuire sau prin anumite forme de violenta, se forteaza apropierea intima, sexuala. De aici pana la ura mai e doar un pas.
* Gelozia - aparitia acestui sentiment - cu sau fara motiv real - este intotdeauna semnul unui anumit grad de dependenta de celalalt si al lipsei de incredere in noi insine. In doze mici si medii, acest sentiment al geloziei este bun, fiindca tine treaza iubirea. Problema este ca o intensitate prea mare a acestui sentiment distruge rapid si cel mai adesea ireversibil o relatie de cuplu. Gelozia nemotivata trezeste in celalalt o puternica revolta, in vreme ce gelozia motivata starneste teama, urmata de respingere si de orientare spre alta relatie.
Acestea ar fi - expuse foarte sumar - caile simple, pe care, din pacate, tot mai multi oameni le parcurg si ajung la divorturi, la dureroase despartiri de fiinta iubita.