Leacul celor 30 de boli
Ani de zile, virtutile catinei au fost ignorate, tocmai din cauza marii ei raspandiri. Cine sa bage in seama o tufa tepoasa, catarata pe povarnisurile nisipoase din marginea drumurilor de tara, pe dealurile pietroase ori prin ostrovurile inconjurate de ape? "Gard viu", asa cum i se spune prin multe locuri, catina a fost vreme indelungata doar prietena porumbeilor si-a paunilor (ea lipseste si astazi din multe culegeri de plante medicinale), inainte sa devina o "bomba" a medicinei fitoterapeutice, o planta-miracol care vindeca aproape orice rau.
Recoltarea
Acum, in luna octombrie, catina se afla la deplina maturitate, numai buna de transformat in ceaiuri, siropuri, dulceata, gem si lichior. In tara si-n Bucuresti (mai ales la Obor) ea se vinde sub forma de boabe portocalii.
Actiune terapeutica
Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.
Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament, ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.
Preparate din catina alba (fructe)
Suc de catina in 3 variante
Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.
Mod de preparare: Fructele se spala in 2-3 ape, apoi se zdrobesc cat se poate de bine (cel mai simplu e sa folosim storcatorul de fructe) si se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obtinut se pune deoparte, iar peste resturi (seminte, coji etc.) se mai pune putina apa (cam o cincime din cantitatea totala), se amesteca, se lasa 20-30 de minute si se mai storc o data. Sucul rezultat se amesteca la rece cu zahar, in urmatoarele variante: Varianta 1: 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahar. Exemplu: 500 ml suc si 500 g zahar sau 250 ml suc si 250 ml zahar. Varianta 2: 1 parte volum suc - 1,5 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 750 g zahar sau 250 ml suc si 375 g zahar. Varianta 3: 1 parte volum suc si 2 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 1 kg zahar sau 250 ml suc si 500 g zahar.
Varianta 1 este mai acrisoara, varianta 3 este dulce. Majoritatea barbatilor prefera varianta 2. Copiii prefera variantele 2 si 3. Doamnele prefera varianta 2. La varianta 2 si 3, se poate adauga acid citric (sare de lamaie), dupa gust.
Daca nu se bea imediat, sucul de catina se tine la rece sau se adauga 1-2 aspirine la 1 litru de suc. Dizolvarea zaharului se face la temperatura camerei in care se prepara sucul, pentru a se pastra vitaminele si aroma. Gustul este foarte placut, seamana cu un amestec de caisa si ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de placuta.
Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate. Se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dintii buni, fructele de catina se pot zdrobi cu furculita intr-o farfurie, pana ce se transforma intr-un terci. Se adauga zahar sau miere (dupa gust), amestecand bine de tot. Se lasa 30 de minute. Se amesteca din nou, apoi se consuma ca atare, amestecand bine, pentru a faramita si cojile, si semintele. Ingerarea completa a fructelor este ideala pentru ca nu se pierde nici una dintre comorile de substante pe care le contin.
Catina uscata
Se aseaza boabele de catina pe o tava. Se incinge bine cuptorul, se da la maximum, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mareste pofta de mancare, rezistenta la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant. Preparatele de catina au efecte benefice si in starile de stres. Nu se consuma mai mult de o data pe zi, pentru ca sunt foarte energizante si pot tulbura somnul (nu trebuie consumate dupa ora 23.00).
Pe dinafara ace, pe dinauntru miere: CASTANA COMESTIBILA
Recomandata de Hipocrate si de Galen in retetele lor stravechi, castana figura si pe lista celor peste 600 de plante si fructe cu puteri vindecatoare a grecului Dioscoride. In Romania, "raiul castanelor comestibile" e Maramuresul. Pe Dealul Florilor, pe Dealul Crucii, pe Valea Rosie ori de-a lungul Sasarului se intinde cea mai nordica zona din Europa in care creste castanul comestibil. Baimarenii nu stiu nici acum prea bine cum a ajuns acest arbore in orasul lor. Unii spun ca l-au adus tatarii, altii ca oamenii locului l-au cumparat de la negustorii turci sau armeni si, fiindca fructul lui le-a placut tare mult, au hotarat sa-l cultive si ei.
Proprietati terapeutice
* De ce e atat de cautata castana de catre terapeuti si de specialistii in arta culinara? Intai de toate, datorita compozitiei sale, asemanatoare celei a graului, care o recomanda pentru virtutile ei hranitoare. Castana contine protide, lipide, glucide, minerale si are o mare valoare calorica: 100 g de fruct contin 200 de calorii.
* Castanele se pot pastra proaspete o lunga perioada de timp, cu conditia sa fie tinute intr-un vas cu apa rece timp de 24 de ore, imediat dupa recoltare, dupa care sa fie asezate in cutii de lemn, in straturi acoperite de nisip uscat.
* Castanele se consuma fierte sau bine prajite si se folosesc, ca materie prima, in prepararea unor creme, sosuri, piureuri si chiar lichioruri (in special in Franta). Fierte, decojite si inmuiate in miere, castanele sunt folosite la prepararea curcanului, de sarbatori.
Retete cu castane
Castane prajite
Inainte de a se praji intr-un vas cu fundul dublu, pe foc puternic, castanele se cresteaza cu un cutit ascutit. Astfel pregatite, castanele pot constitui o cina ideala, in asociere cu o bucata de branza si o cana de must.
Castane fierte
Se curata castanele de coaja si apoi se clatesc bine. Se fierb in baie de aburi aproape o ora, iar nu in apa, caci se pierd vitaminele. Astfel fierte, pot fi consumate ca aperitiv, insotite fie de sosuri picante, fie de sosuri dulci. Cea mai rafinata combinatie se obtine in asociere cu sosul de coacaze rosii. Acest sos se prepara astfel: in doua linguri de unt topit se rumeneste o lingurita de faina; se adauga 100 ml de apa si apoi circa 100 g de coacaze rosii.
Piure de castane
Se fierb castanele dupa reteta de mai sus, apoi se dau prin masina de tocat. Se amesteca bine pasta obtinuta pana se omogenizeaza. Piureul poate fi servit in asociere cu frisca, cu piscoturi, biscuiti sau fulgi de cereale. Amestecat cu frisca, poate fi folosit ca umplutura pentru torturi. Este indicat mai ales in alimentatia convalescentilor, a batranilor si a copiilor.
Castane glasate
Se face un sirop din apa si zahar (500 g zahar, 200 ml apa) si se fierbe pana se incheaga bine. In castanele fierte sau prajite - si curatate de coaja - se infige cate un betisor. Castanele astfel pregatite se inmoaie bine in siropul de zahar si se lasa la racit, pe o tava. Dupa ce primul strat de zahar s-a racit, se repeta operatiunea de inmuiere in sirop, in functie de gustul fiecaruia.