In primavara anului 2004, existand pericolul inundatiilor, s-a hotarat golirea lacului de acumulare de la Portile de Fier. Cu acest prilej, arheologii au avut acces la zonele acoperite pana atunci de apa. De situatia creata, a profitat Dusan Boric, profesor la Universitatea Cambridge, care, impreuna cu echipa pe care a coordonat-o si-a propus sa studieze modul in care a interactionat civilizatia de la Dunare cu primele comunitati de agricultori din asezarile mai indepartate
Mormantul cu dinti de crap
Cea mai interesanta a fost descoperirea unui mormant vechi de 9.500 de ani, aflat langa apa si care apartine culturii Vlasac. Mormantul era paralel cu fluviul, avand capul orientat in aval. In mormant a fost gasit un varf de sageata de cremene infipt in oasele bazinului unui schelet. Initial, s-a crezut ca este vorba despre un homicid preistoric. Dupa analize mai amanuntite, s-a ajuns la concluzia ca este scheletul unei femei. Arheologii au fost uimiti sa gaseasca in mormant aproape 400 de dinti de crap, gauriti la baza. Se presupune ca acesti dinti erau cusuti de hainele femeii. Ramane un mister prezenta, alaturi de dintii de peste, a scoicilor marine. Prima concluzie a fost ca acum 9.500 de ani, oamenii de pe malul Dunarii ar fi fost in contact cu o populatie stabilita pe malul marii. Avand in vedere ca in acea perioada femeile se ocupau de casa si de cresterea copiilor, iar barbatii cu vanatoarea, pare ciudat ca o femeie sa moara ranita de o sageata. Concluzia grupului de cercetatori condus de profesorul Dusan Boric este aceea ca femeia a fost ranita din greseala pe cand, in mod cu totul exceptional pentru timpurile la care ne referim, se afla la vanatoare.
Un puzzle cu piese lipsa
Pana la aparitia crestinismului, nu se cunoaste in Europa un interes atat de mare acordat inmormantarii si cultului strabunilor, ca in asezarile preistorice de pe Dunare. Se presupune ca cei mai multi oameni erau inhumati in afara localitatilor. In interior, erau inmormantate doar persoanele care indeplinisera un rol important pentru comunitate. Modul divers de inmormantare arata ca au existat ierarhii, insa acestea nu se bazau pe proprietatea personala, ci pe rolul jucat de defunct in viata sociala si in practica religioasa. Peste tot, pe ambele maluri ale Dunarii, obiceiurile si ritualurile de inmormantare erau identice. S-a observat, de pilda, ca in special la copii se obisnuia sa se vopseasca abdomenul cu ocru sau se puneau, tot in zona abdomenului, dinti de peste. Foarte rar se asezau in mormant obiecte folosite de defunct in timpul vietii, inclusiv bijuterii. In unele morminte, au fost descoperite coarne de cerb sau de bou, puse in jurul capului celui mort, si se presupune ca oamenii respectivi aveau o relatie mistica cu aceste animale.
Pe baza cercetarilor paleopatologice, s-a descoperit ca media de viata oscila intre 30-39 de ani la femei, iar la barbati intre 40-44 de ani. In plus, peste 60% din populatie suferea de boli de oase: artrita, spondiloza, osteoporoza, osteoscleroza, rahitism, fracturi. Printre alte boli intalnite erau scorbutul si tumorile. Analiza grupelor de sange a aratat ca barbatii proveneau din grupuri etnice diferite, ca erau veniti din afara si ca se amestecasera cu femeile din zona. Apartinand unei vechi populatii europene de tip Cromanion (varianta Oberkassel), oamenii de atunci aveau capul mezocefal, fata lata si constitutia robusta.
Inainte de construirea hidrocentralei, zona Portile de Fier era extrem de periculoasa. Stancile ascutite ieseau din apa furioasa a Dunarii, iar vartejurile faceau in fiecare an victime, foarte multe vapoare scufundandu-se in zona. Se pune intrebarea de ce oamenii de acum 9.500 de ani s-au stabilit intr-o zona atat de periculoasa. Probabil pentru ca in vartejuri erau prinsi foarte multi pesti si aruncati la suprafata. Unii dintre ei ajungeau pe mal, fiind astfel foarte usor de prins.
In prima faza a acestei culturi, pestele a avut un rol dominant in alimentatie. In a doua faza insa, baza alimentatiei era constituita din carnea ierbivorelor vanate (cerb, vaca salbatica, porc salbatic), dar si din fructe salbatice sau din cereale.
Modificarea alimentatiei a avut loc intre anii 6.400-6.200 i.Hr., fapt explicat de specialisti prin incalzirea climei si reorientarea spre resursele terestre. In aceeasi perioada, pe teritoriul de astazi al Europei de Sud-Est, s-au format primele comunitati neolitice, a caror economie s-a bazat pe productia de alimente agricole si animaliere. Pestele, desi si-a pierdut rolul economic, fiind consumat mult mai putin, a ramas, totusi, prezent in practicile religioase.
Domnisoara Pogany si zeul neolitic
Pentru oamenii din neoliticul dunarean, Dumnezeu avea corp de peste si cap de om. Cercetatorii sunt siguri ca era cap de om, pentru ca ochii erau asezati in fata si nu pe lateral. Aceeasi credinta in originea acvatica a vietii o intalnim si cateva mii de ani mai tarziu, la filosofii greci. Astfel, Tales din Milet vedea in apa inceputul a tot ceea ce exista. Heraclit considera ca sufletul vine din apa, iar Anaximandru credea ca, la inceput, oamenii au semanat cu pestii. Ceva mai tarziu, Darwin a confirmat, si el, ca viata a aparut din apa.
Aceasta reprezentare hibrida (om-peste) a divinitatii o regasim in statuetele din piatra descoperite la Lepenski Vir. Pentru oamenii de atunci, pestele reprezenta stapanul marelui fluviu, acela pe care, nu intamplator, romanii aveau sa-l numeasca Danubius (Zeul Fluviilor), stramos al oamenilor si a tot ceea ce exista. Una din statuetele de acest tip, gasite intr-unul din siturile dunarene, a fost numita Adam de catre arheologi. Privind-o, ne frapeaza asemanarea cu Domnisoara Pogany, sculptura lui Brancusi. Critica de arta a observat nu o data marea asemanare a operelor brancusiene cu statuile neolitice, sculptorul insusi afirmand ca vine "de undeva de foarte departe". Artist al esentializarii, Brancusi si-a simplificat subiectele pana la forma cea mai pura, fiind preocupat de forma interioara si nu de cea exterioara a lucrurilor. Multe dintre creatiile sale (de pilda, Domnisoara Pogany sau Visul) amintesc prin linie si simplitate de ou, inceputul vietii. Oul apare frecvent si in lumea neolitica dunareana. Dupa academicianul Dragoslav Srejovic, sculpturile ovoide, care se gaseau in centrul fiecarei case, ar putea fi socotite cele mai vechi sculpturi monumentale din piatra. S-a considerat, probabil, ca din aceste pietre rotunde, amintind de oul preistoric, se naste tot ce exista, in primul rand pestele, strabunul omului, si cerbul, animalul vanat cel mai des. In cultura Lepenski Vir, au fost identificate doua tipuri de sculpturi: abstracte si figurative. Sculpturile figurative reprezinta sinteza dintre om si peste.
De ce zeii au venit din apa?
Oamenii au avut o relatie ambivalenta cu Dunarea. Pe de o parte, le asigura hrana, dar si apa, ambele elemente vitale. Pe de alta parte, insa, in memoria colectiva se pastra, probabil, distrugerea facuta de potop. Recent o echipa de geologi, formata din doi romani si un american, a cercetat Delta Dunarii si a ajuns la concluzia ca in urma cu aproximativ 9.500 de ani nivelul Marii Negre a crescut brusc cu 30 de metri. Geologul Liviu Giosan de la "Woods Hole Oceanographic Institution" din Statele Unite e de parere ca, in urma cu 10.000 de ani, la sfarsitul ultimei ere glaciare, Marea Neagra era un lac, fiind complet despartita de Marea Marmara. Ca urmare a topirii ghetarilor, nivelul apei a crescut atat de mult incat a distrus toate localitatile neolitice din zona, iar oamenii au fugit din calea apelor, presupunandu-se ca s-au mutat in Europa Centrala.
Cercetatorii Bill Ryan si Walter Pittman de la Columbia University cred ca nivelul apei ar fi crescut nu doar cu 30, ci cu 80 de metri, si emit teoria ca acest episod, demonstrabil stiintific, din istoria umanitatii ar fi dus la aparitia mitului lui Noe. In zona Portile de Fier, Dunarea era plina de vartejuri, apa curgea cu iuteala, iar la topirea ghetarilor, nivelul apei crestea, amintindu-le oamenilor vechile povesti despre potop.
Confort si lux
Desi se intindeau pe o suprafata mica, localitatile dunarene aveau o structura urbanistica. In centru, se afla o piata si o casa mai mare - nu se stie exact care era scopul ei. Locuintele erau despartite de stradute care mergeau in linie dreapta. Dupa aproximarile facute de "United States Census", in perioada la care ne referim, intreaga populatie a globului nu depasea 7.000.000 de oameni. Lepenski Vir, care se intindea pe o suprafata de 1.500 de metri patrati si avea in jur de 100 de locuitori, ar echivala, raportat la proportiile actuale, cu un oras de aproximativ 95.700 de persoane. Arheologul Srejovic a cercetat casele de la Lepenski Vir si a ajuns la concluzia ca au fost construite dupa modelul triunghiular. Pentru ca toate casele au respectat aceeasi proportie si erau la fel orientate geografic, parerea unanima este ca acei oameni au avut notiuni de geometrie si de orientare in spatiu. Materialele de constructii erau exceptionale. La calcarul ars se adaugau apa, nisip si pietris obtinandu-se o masa vascoasa asemanatoare cu mortarul. Acest amestec se punea peste temelia casei. Au fost descoperite si podele decorate cu un amestec lucios, rosu sau alb. Aceasta a fost prima folosire a mortarului in lume, cu 1.600 de ani inaintea utilizarii lui in Egiptul antic.
La sfarsitul glaciatiunii, zona Portile de Fier era un rai pe pamant. Izolat de lumea in care clima nu se imblanzise inca, avand hrana din belsug, acest taram al fericirii si-ar putea gasi corespondent in basmul romanesc "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", in care Fat-Frumos pleaca in cautarea unui loc unde oamenii sa ramana vesnic tineri si sa nu cunoasca moartea. Dupa ce depaseste o serie de obstacole, acesta gaseste lumea mult visata si isi intalneste iubirea. Pare fericit, dar, pe cand era la vanatoare, ajunge din greseala in Valea Plangerii si isi aduce aminte de parinti si de lumea parasita... Oare in ce Vale a Plangerii au calcat oamenii de la Lepenski Vir si ce i-a indemnat sa plece din aceasta lume a fericirii? Cu 5.500 de ani i.Hr., cultivarea plantelor si cresterea animalelor ajung sa fie la indemana tuturor. In plus, clima devine din ce in ce mai blanda, iar teritoriul de la Dunare se suprapopuleaza. Cu toate astea, Lepenski Vir este parasit (la fel s-a intamplat si la Cucuteni) din motive care raman un mister.