De la 8 octombrie, cand s-a anuntat numele laureatului Nobel pentru literatura 2009, in valva mediatica de la noi si-au facut loc si destule inexactitati si pareri "urechiste" despre Herta Muller, care s-a nascut, a studiat si a trait in Romania pana la 34 de ani, dar este o mare scriitoare germana. Intreaga ei opera - vreo 25 de volume (dintre care doar cinci sunt traduse in romaneste pana acum) - apartine literaturii germane, desi tematica centrala e dictatura comunista din Romania si - prin extindere - registrul comportamental al individului intr-o societate represiva. Un jurnalist incruntat a declarat cu suficienta la "Realitatea TV" ca, desi n-a citit nimic de Herta Muller "fiindca nu stie nemteste", e convins ca premiul i s-ar fi dat doar din ratiuni extraliterare, politice. Daca ar fi citit in romaneste romanele "Vulpea vanator" si "Animalul inimii" sau textele auto-biografice din cartea "Regele se inclina si ucide" ar fi inteles (poate) ca laureata este in primul rand o foarte talentata, originala si puternica scriitoare, dublata de un caracter ferm, ce a respins orice fel de compromis si a spus, uneori cu brutalitate, adevarul despre frica, lasitate si realitatea halucinanta a societatii romanesti din anii '50-'80 (dar si despre cea de azi). Experientele traumatizante de care ea insasi a avut parte in tinerete i-au nutrit opera, dar constiinta artistica exceptionala e cea care a transformat materia bruta de viata in literatura cu valoare universala. Nascuta in 1953, intr-un sat de svabi banateni, Nitzkydorf, Herta Muller datoreaza trezirea acestei constiinte artistice "Grupului de actiune Banat", de care s-a apropiat in anii studentiei timisorene. In conditiile de dupa Tezele din iulie 1971, care strangeau din nou surubul ideologic, cativa tineri autori de limba germana - Richard Wagner (cu care Herta se va marita), Rolf Bossert, Ernest Wichner, Verner Sllner, William Totok s.a. - isi propuneau sa-si sincronizeze scrisul cu literatura occidentala moderna si sa reflecte nefalsificat realitatea, adica "sa invinga in acelasi timp si incorsetarea provinciei, si interdictia comunista". Fireste ca membrii grupului au intrat in vizorul Securitatii: interogatorii, perchezitii, arestari, presiuni.
Desi oficial nu facea parte din "Aktionsgruppe Banat", Herta Muller s-a format ca scriitoare sub influenta programului novator si curajos al acestor prieteni si s-a facut remarcata inca de la debutul din 1982, cu volumul "Tinuturi joase", aparut in nemteste la editura bucuresteana "Kriterion", dupa patru ani de tergiversari si mutilat de cenzura. Isi castiga pe atunci existenta ca translator la fabrica timisoreana Tehnometal si, fiindca refuza sa devina informatoare a Securitatii, era supravegheata, tracasata si amenintata permanent. Dar chiar in aceste conditii, isi asuma riscul de a trimite in R.F.G. manuscrisul complet al cartii de debut care, publicata la Berlin in 1984, ii aduce consacrarea in Occident. Originalitatea stilului modern, de o plasticitate memorabila, tematica inedita, forta si prospetimea talentului, o propulseaza pe tanara necunoscuta din Romania in prima linie a scriitorilor germanofoni contemporani, cu cititori si in Austria si Elvetia. Fiindca romanul e distins cu doua premii, autoarea somera e invitata oficial in Germania si Securitatea ii da pasaport, sperand sa scape de aceasta persoana incomoda regimului. Dar rebela Herta Muller, dupa ce vorbeste lumii libere despre realitatile dictaturii ceausiste, revine acasa, la Timisoara. Numai persecutiile intetite ale politiei politice, minciuna oficiala sufocanta, aberatiile dictaturii si faptul ca nu poate publica in tara natala o silesc in 1987 sa emigreze, hotarare luata mai greu decat alti colegi de generatie literara, sasi si svabi, fosti "scriitori de expresie germana din Romania". Ca si in cartile de dinainte de emigrare, "Tinuturi joase" si "Omul e un mare fazan pe lume" (1986, in care sunt descrise fara menajamente tribulatiile locuitorilor unui sat de svabi pentru a emigra in RFG si apusul unei comunitati), Herta Muller continua sa scrie obsesiv despre lumea din care vine, despre mecanismele indoctrinarii si puterii, despre teroare si amestecul brutal al organelor represive in viata individului, despre aspecte cosmaresti ale regimului dictatorial ce mutileaza destine. "Calatori intr-un picior" (1989) are ca tema alienarea emigrantului politic, ce ramane si in Occident un marginal, cum era si in tara natala. "Vulpe vanator" (1992) are actiunea plasata la sfarsitul lui 1989, in Romania. "Animalul inimii" (1994) e povestea a patru prieteni care incearca sa reziste mizeriei, grobianismului si presiunilor psihice ale Securitatii, dar a caror prietenie se destrama dureros tocmai din pricina acestora. Un alt roman, "Astazi as fi preferat sa nu ma intalnesc" (1997), povesteste viata cotidiana romaneasca in perioada premergatoare caderii comunismului. Acestea sunt doar cateva din multele titluri ce transfigureaza artistic viata in ceausism, cu o forta de impact pe care n-am intalnit-o la scriitorii romani ce au abordat pana acum tema. Capacitatea de a impresiona puternic si remanent a Hertei Muller nu se datoreaza doar subiectelor ce prelucreaza experiente personale, ci si tehnicii narative, ca un colaj de genuri (epic-poetic-dramatic-cinematografic) si mai ales scriiturii de o plasticitate extraordinara. Nu degeaba a primit prestigioase premii literare nemtesti si europene, aprecierile criticilor sunt elogioase, se fac despre ea lucrari academice (si la noi s-a tiparit una, foarte serioasa, in 2007, "Herta Muller-metamorfozele terorii", semnata de tanarul universitar craiovean Cosmin Dragoste). Noul ei roman, "Leaganul respiratiei", aparut recent la Munchen (si care are ca subiect deportarea etnicilor germani din Romania, dupa razboi, in lagare de munca din URSS) a fost apreciat ca "un eveniment european", "o marturie literara fara precedent in literatura germana" si se afla in fruntea topurilor alcatuite de critici, chiar inainte de anuntarea Nobelului. Ceea ce demonstreaza - daca mai era nevoie - ca nu criteriile extraliterare au precumpanit in voturile Academiei Suedeze si ca Herta Muller isi merita laurii.