Joi, 1 octombrie, regina muzicii din Capul Verde a reusit sa umple Sala Palatului din Capitala. Aproximativ 4000 de oameni s-au inghesuit s-o asculte pe marea artista prezenta pentru a patra oara in tara noastra. Unii spectatori au fost multumiti sa capete si un loc in picioare, printre randuri, pentru a-i auzi vocea profunda, duioasa si tanguitoare
Doamna in negru
Comparata adesea cu Edith Piaf si Billie Holiday, la cei 68 de ani, Cesaria Evora si-a pierdut, din pacate, sprinteneala tineretii. Viata ei grea si dezordonata, dinainte de celebritate, a inceput sa-si spuna cuvantul. A devenit cunoscuta pe plan international abia in 1992, la 51 de ani, cand era deja bunica, dupa o perioada neagra, in care se luptase cu alcoolismul. Sunt ingropate in umbrele trecutului primele ei aparitii pe scena, cand cu un pahar de whiskey in mana si o tigara in cealalta, reusea sa uimeasca critica mondiala cu vocea ei minunata. Acum, la Bucuresti, a aparut pe scena imbracata simplu, in negru, cu parul impletit in codite afro, desculta, in acordurile celor opt instrumentisti de exceptie care o insotesc in turneul ei. Desi primii pasi i-a facut nesigur si batraneste, inca de la primele acorduri ale melodiei de deschidere, "Nutridinha", vocea ei a spulberat orice semn de slabiciune. Timp de o ora si jumatate, Cesaria ne-a incantat cu piesele care au facut-o celebra: "Sodade", "Angola", "Carnaval de Sao Vicente", "Petit Pays"; melodii care ne-au transportat intr-o alta tara, una mai calda, plina de pasiune si tristete, si ne-au facut sa simtim mirosul oceanului ce-i inconjoara insula natala. "Muzica mea este comparata cu blues-ul si fado-ul. Cant morna si coladeira. In insulele Capului Verde, noi avem o amestecatura de culturi, dar ce ne uneste cu adevarat e marea. Poti sa vezi marea in orice directie mergi. Marea ne vede si ea. Pe mare poti sa vii si sa pleci din tara mea", declara intr-unul din rarele ei interviuri.
Pe scena Salii Palatului a vorbit putin, in portugheza, convinsa ca aproape nimeni n-o intelege. Nu a fost insotita de paharul de whiskey, inlocuit de multa vreme cu sticla de apa, dar ne-a aratat ca nu a renuntat la toate viciile ei. A anuntat ca-si ia o pauza de tigara. "Va rog sa-mi dati voie sa ma opresc sa fumez acum. O sa-mi aprind o tigara... Asa-i ca nu ma intelegeti?!", a zis artista si s-a asezat tacticoasa la o masuta pusa anume pentru ea pe scena, langa pian, unde si-a aprins si fumat aproape cu evlavie tigara, in timp ce instrumentistii au umplut golul lasat de vocea ei minunata, cu acorduri mai reci, dar incantatoare si ele. Dupa mica pauza, si-a reluat concertul si ne-a delectat spunandu-ne povesti triste despre iubire si saracie, pe care le-a alternat cu melodii de carnaval, comunicand prin muzica ceea ce nu a putut comunica prin vorbe. Singurul schimb de replici pe care l-a mai avut cu sala a fost atunci cand si-a prezentat formatia si a starnit un ropot de rasete si aplauze, cand s-a autoprezentat "... si Cesaria Evora". La finalul concertului, marea cantareata s-a retras de pe scena, cu un simplu si umil "Obrigado" (va multumesc), in aplauzele inflacarate ale publicului, destul de pasiv pana in acel moment (cazut probabil in contemplare). A revenit pentru un bis, cu celebrele "Besame Mucho", si apoi "Sangue de Beirona", care a ridicat publicul in picioare. La final, a primit emotionata un buchet de flori, de la un fan mai galant. "Obrigado", a ingaimat din nou, multumind publicului, apoi s-a lasat sprijinita de unul dintre angajatii ei, pentru a iesi din scena. In culise, solista le-a dezvaluit organizatorilor de la Events ca i-ar placea foarte mult sa revina in Romania. O dovada ca publicul de aici i-a mers la suflet.
Cesaria Evora prefera mai mult siguranta insulei ei natale, lumii dezlantuite a concertelor. "Primul lucru pe care-l fac cand ajung inapoi acasa, pe aeroportul din Sao Vicente, e sa strig Aleluia! Sunt acasa... N-o sa vedeti aici (in Capul Verde n.r.) aur sau diamante, doar frumusetea plajelor tropicale, oameni calzi si minunati si o sa aveti parte de vreme frumoasa", dezvaluia ea intr-un interviu din 2007.
Eliades Ochoa si "marea familie" romana
La numai trei zile distanta, luni, 5 octombrie, bucurestenii au avut parte de un alt mare rasfat muzical, alaturi de ELIADES OCHOA si trupa lui, Grupo Patria. Cea care a incalzit atmosfera pentru "Johnny Cash din Cuba", cum este supranumit Eliades, a fost Analia Selis & Band. Artista romanca de origine argentiniana s-a achitat cu brio de sarcina. Si-a dedicat recitalul marii cantarete din tara ei natala, Mercedes Sosa, care a decedat duminica, 4 octombrie, lasand in urma un loc gol, greu de umplut pe podiumul muzical international. Dupa ce Analia si trupa ei au incalzit atmosfera, pentru publicul putin numeros si cam adormit, a venit randul celui mai tanar dintre creatorii albumului "Buena Vista Social Club" (1997), sa ne incante cu ritmurile lui traditionale cubaneze.
Eliades Ochoa a aparut pe scena in obisnuitele-i haine negre si cu deja cunoscuta-i palarie de cowboy. Singurul strop de culoare fiind dat de camasile rosii ale colegilor lui din trupa Patria. "E adevarat ca timpul le schimba pe toate. Timpul trece... In urma cu cinci ani, puteam sa cant la chitara cu o singura mana, si acum...", cu aceasta amintire dulce-amara si-a inceput sirul de discursuri, imediat dupa melodia introductiva, si a inceput sa cante "Tiempo entero". Extrem de comunicativ, solistul cubanez a facut un adevarat spectacol din prezentarea fiecarei melodii, cat si a colegilor de trupa. Si-a aratat virtuozitatea la chitara, cantand fragmente din "Chiquitita" si si-a incurajat colegii de scena sa dea mini-spectacole individuale. "Repertoriul muzicii traditionale cubaneze este foarte vast: cuprinde o multitudine de stiluri: guajira, cancion, bolero, criolla, conga, changui, etc. ... Datorita Buena Vista Social Club , aceste stiluri au inceput sa fie cunoscute in intreaga lume... O sa va povestesc mai multe deoarece stiu ca limbile noastre sunt inrudite si intelegeti ce va spun", si-a inceput el lectia de muzica, inainte de-a ne purta prin cateva dintre cele mai cunoscute stiluri. Ne-a descris trasaturile bolero-ului, a carui muzica este dedicata iubirii si deceptiei in dragoste. "Mie nu mi s-a intamplat niciodata sa sufar din dragoste, dar colegilor mei li s-a intamplat", ne-a spus plin de umor, inainte de-a ne purta pe aripile unui superb bolero sentimental, "Pena En El Alma". Spre jumatatea concertului, doua-trei spectatoare mai indraznete au renuntat sa se mai "bataie" in ritmul muzicii in scaune si s-au ridicat sa danseze langa scena, mai ales dupa ce in Sala Palatului au rasunat primele acorduri ale celebrului "Chan Chan", o melodie compusa de un alt cubanez, membru al Buena Vista Social Club - Compay Segundo. "Ce pacat ca nu se poate dansa. Este interzis dansul in sala aceasta?", a intrebat solistul, dupa mai bine de o ora de concert, cand spiritele se incinsesera bine. "Daca se permite, nu fiti timizi, treceti la dans". Indemnul lui a fost ascultat imediat si mai multe spectatoare s-au ridicat si s-au alaturat initiatoarelor dansului in fata scenei, in timp ce altele mai timide au ramas sa danseze printre randuri sau la loja. Dar ca de obicei toate lucrurile bune trebuie sa aiba un final, si concertul s-a apropiat cu pasi repezi de acel punct, tocmai cand petrecerea incepuse sa se dezlantuie. "Multumesc marii familii care s-a adunat aici. Multumesc, pe curand", a spus solistul, multumit de publicul roman, care, desi nu a fost numeros, si in prima parte a spectacolului destul de amortit, s-a dezlantuit spre final. S-a mai intors pentru un bis si a parasit scena, in ropote de aplauze.
Fotografiile autoarei