In aceasta boala domina prezenta unei conduite alimentare patologice, ce se manifesta prin refuz alimentar: ANOREXIE. La aceasta manifestare se asociaza si existenta unei stari mentale particulare, astfel ca tulburarea conduitei alimentare intervine ca un mod gresit de raspuns la conflicte psihice, ivite in interactiunile bolnavului cu mediul sau de viata. Suferinta cercetata intens in ultima vreme, studiile recente arata ca evolutia pe termen lung a anorexiei mentale duce la un numar ingrijorator de decese in randul tinerilor. De vina este, in mare masura, si moda vestimentara, faptul ca adolescentele isi iau drept model de frumusete manechinele. In tarile africane, de pilda, unde se pune accentul pe fertilitate si sunt apreciate fizic (de ex. la prezentari de moda) femeile cu forme pline, anorexia este inexistenta. In schimb, la noi si in tarile de cultura europeana, domina fascinatia pentru top-modelele si starurile zvelte, exagerat de slabe, fenomen favorizat si amplificat de o intensa mediatizare prin presa si televiziune. Anorexia mentala este frecventa, cu tendinta continua de crestere, mai ales din anii '90, in special la adolescente si la tinerele femei. Psihopatologia acestora are in vedere modificarile stilului de viata, ce includ, pe langa tulburarile de conduita alimentara, si alte tare, ca alcoolismul, toxicomania, violenta. In modificarea comportamentului individual, relatiile distorsionate de familie constituie, si ele, o "placa turnanta".
* Descrierea bolii. Initial, nu este vorba propriu-zis de o pierdere a apetitului, ci de o conduita activa de restrictie alimentara, regimuri de slabit impuse, care mai tarziu duc la pierderea totala a poftei de mancare, deci, la anorexia veritabila. La inceputul bolii, restrangerea hranei este oarecum justificata de prezenta unui surplus ponderal, a unei alergii etc. pentru ca, dupa o vreme, adolescenta in cauza sa caute sa vomite in mod provocat ceea ce a mancat. La aceste persoane, scaderea in greutate atinge pana la 50%, aspectul fizic standard fiind o impresionanta silueta scheletica, aparuta prin topirea masei grase si musculare, cu ochii infundati in orbite, fata supta, nas ascutit, tegumente palide, anemice. Acest sindrom este insotit de amenoree, aparand la cateva luni de la debutul restrictiei alimentare, adica absenta menstrelor pe o durata de trei cicluri (la o tanara cu ciclu regulat) ori la 6 cicluri (in cazul unui ciclu neregulat). In cazul cand boala survine inainte ca adolescenta sa aiba primul ciclu, ea nu va mai avea menstruatii! Alte simptome posibile: unghii casante, par cu varf tocat si lipsit de luciu, ameteli provocate de tensiune mica, constipatie (uneori mascata de folosirea abuziva a purgativelor), carii dentare. Perceptia eronata a siluetei (niciodata suficient de subtire) este si ea prezenta (hipocondria aparentei). Sunt si alte boli insotite de anorexie si pierdere in greutate (tuberculoza, diabet, infectii cronice, cancer, SIDA), dar la acestea nu exista deformarea iluzorie a corpului!
* Cum evolueaza anorexia mentala? Cu timpul, apar frecvent episoade depresive, fobii sau tulburari obsesionale, ce duc la restrangerea contactelor sociale. In plan somatic (corpul), apar demineralizarea si osteoporoza, infertilitatea. Calitatea vietii intime are si ea de suferit, aceste bolnave avand tendinta catre nemultumire de sine, autodescalificare. Fara un tratament competent si plin de intelegere al contextului in care se afla bolnava, boala poate evolua dramatic.
* Momentul in care se declanseaza boala poate fi provocat de traversarea unei perioade dificile (despartire sentimentala sau decesul unui parinte ori al unei persoane foarte apropiate, divort s.a.) sau, invers, un moment agreabil, dar incorect perceput (nasterea unui frate sau a unei surori, succese ale altora ce subiectului ii par interzise etc.). Evenimentele declansatoare scot in evidenta o foarte mare sensibilitate a acestor paciente la tot ce poate insemna o deceptie, ori care poarta in sine germenii unei deceptii in devenire.
* Terapia anorexiei mentale este de durata indelungata si necesita evaluarea in ansamblu a circumstantelor cauzale, dar si cu referire speciala la personalitatea pacientei si la conflictele sale individuale, la care participa voit sau din intamplare. In acest plan terapeutic, trebuie sa se tina seama de calitatea mediului ambiant si de interactiunile familiale, investigand si impactul modificarilor tipice la varsta adolescentei asupra relatiilor dintre tata-mama-fiica, deci asupra intregii familii. Spitalizarea este necesara atunci cand starea de sanatate a adolescentei se inrautateste rapid, cand actioneaza suicidar, cand masa corporala scade dramatic, se prabuseste tensiunea arteriala, temperatura corpului scade si extremitatile se racesc, la aparitia epuizarii fizice, la instalarea starii de apatie marcata ori de confuzie, tulburari de constiinta sau vigilenta. Durata medie de spitalizare poate sa fie de pana la 3 luni. Apoi, urmeaza terapia ambulatorie, care este condusa de medicul psihiatru, in colaborare cu endocrinologul (pubertatea si adolescenta sunt epoca "marilor furtuni hormonale"). Impactul traumatic psihic provocat de spitalizare asupra adolescentei poate fi atenuat printr-o alianta pozitiva medic-familie. Preventiv: ideala ar fi cunoasterea de catre medic, inca inainte de instalarea anorexiei la adolescenta sau la tanara femeie, a naturii exacte a relatiilor existente in familia ei. Conform unor observatii recente, in urma unei terapii adecvate si sustinute, s-a dovedit ca anorexia mentala se poate vindeca prin normalizarea comportamentului alimentar, care duce la cresterea in greutate, reaparitia menstrelor, normalizarea starii mentale, a relatiilor sociale si in familie, a vietii sexuale. Stadiu in care bolnava de anorexie mentala se poate considera vindecata!