Campania electorala a fost civilizata, aproape plicticoasa. Stabilitatea tarii a fost probata de rezultatele, practic, previzibile. Germania a depasit criza economica si este pe cale sa stinga efectele ei. In Romania, membra a UE ca si Germania, campania electorala pentru "prezidentiale" a devenit insa feroce. Candidatii si sustinatorii lor mediatici utilizeaza toate armele existente pentru zdrobirea adversarilor. Talk-show-urile sunt invadate de diversi "analisti si observatori" care isi dau cu parerea. Ziarele si tabloidele sunt pline de comentarii veninoase, de "dezvaluiri" sau chiar de zvonuri prezentate drept fapte. Formula "calomniaza, calomniaza, tot va ramane ceva" este utilizata in forta. Nimeni nu are timp sa verifice enormitatile difuzate de diversele tabere si, daca dezmintirile apar rapid, nimeni nu mai are timp sa le judece. Orice deontologie a fost lasata deoparte. Campania din Romania este emotionala si grobiana. Este drept, Romania se zbate in continuare in hatisurile crizei si finalul acesteia nu prea se intrevede.
Nu am spatiul necesar pentru adancirea comparatiei intre campania germana si cea romaneasca. Multi cititori vor sustine ca deosebirea de civilizatie si spirit este prea marcanta si - in batalia electorala - se vede clar. Balcanismul si bizantinismul nostru fac ca, pe plaiurile mioritice, nimic sa nu fie luat in serios. Romanul se ia dupa cel care tipa mai tare si, daca tipetele sunt insotite si de "mici atentii" (gratare si bere, pachete cu "produse"), il voteaza. Mintea "de pe urma" nu mai conteaza, iar nemultumirile dintre alegeri se uita instantaneu. In genere, reactiile sunt negative, de respingere a celor aflati momentan in frunte, pe baza ideii nerumegate ca "ceilalti" nu vor mai face greselile din vremea in care detineau puterea. Iar concluzia, marturisita in pauzele electorale, ca "toti sunt o apa si-un pamant" nu reprezinta nimic, pentru ca in "batalie" nimeni nu mai gandeste.
Prezidentialele romanesti din acest an au, totusi, o trasatura aparte. Pana acum, la trecutele electiuni, toti se luptau cu toti. De data asta, competitorii, indiferent de doctrina sau tabara de la care se reclama, s-au unit impotriva unuia singur, presedintele Basescu, acuzandu-l de toate relele din lume. D-l Basescu nu si-a vazut, spre "linistea noastra", de cerintele functiei, jucand deseori la limitele constitutionale. Presedintele a dezvaluit deseori "culisele politicii", legaturile subterane dintre diversele grupuri de interes din toate partidele. Gura bogata a d-lui Basescu ne-a stricat relatiile cu vecinii, care ne-au amendat economic si ne-au izolat politic. Seful statului s-a declarat impotriva coruptiei, dar a lasat-o sa infloreasca in propria-i ograda. D-l Basescu este imoral, tenebros si malefic, cu reactii temperamentale aberante, cu decizii nejustificate s.a.m.d. Intr-un cuvant, presedintele si-a ratat mandatul, tulburand tara prin zgaltairea periodica a politicienilor ce lucrau, cu "discretia necesara", spre binele ei.
Unanimitatea contestatarilor da, evident, de gandit. "Argumentele" lor pot fi demontate cu usurinta. D-l Basescu nu a putut demonta "sistemul ticalosit". Presedintele n-a avut insa niciodata majoritatea politica necesara. In mandatul administrativ anterior, PNL-ul la putere i-a blocat initiativele, mai ales dupa eliminarea partenerilor din PD-L. D-l Basescu dezvaluie unele "interese liberale" si visul de stabilitate al clasei politice s-a risipit. PNL-ul s-a aliat imediat cu "dusmanul de moarte", PSD-ul, dovedind ca, intr-adevar, amandoua partidele sunt "o apa si-un pamant". Dupa ultimele "parlamentare", partidul sau, PD-L-ul, a trebuit, in mod obiectiv, sa se alieze cu PSD-ul, liberalii cerand, cu aroganta, pozitiile de dinainte, desi au pierdut alegerile. Cu o majoritate ambigua, presedintele nu a putut decat sa amane promulgarea unor legi ce accentuau diferentele "de clasa" intre saraci si bogati, onorabilizand oligarhia formata in urma hotiilor si relaxarii legislative post-comuniste. Presedintele a fost obligat sa blocheze si legi aparent benefice pentru categorii profesionale mari, adaptate populist de un Parlament ostil, pentru ca Bugetul nu le putea sustine. Si asa, multi dintre "criticii" sai il acuza chiar de declansarea crizei economice, de efectele ei.
Nu am, de asemenea, spatiu pentru a analiza reusitele sau nereusitele d-lui Basescu in actualul sau mandat prezidential. Cert este ca demolarea "sistemului ticalosit" nu i-a reusit. Zgaltairea lui, "tulburarea linistii" acestuia s-a concretizat in incercarea celor 322 de parlamentari de a-l suspenda. La referendum, "mintea de pe urma a romanului" a functionat, totusi. Acum, de la partidele interesate, la baronii si mogulii mediatici din spatele lor, s-a produs o regrupare totala fara scrupule, pe fata, dezvaluind amploarea "sistemului". Candidatul Basescu nu are cum sa raspunda corului de politicieni si mercenari de presa ce ii atribuie relele tarii. In batalia inegala el nu poate decat, ignorand atacurile personale veninoase, sa ii devanseze si sa ii provoace sa ia atitudine fata de marile probleme ale Romaniei. Discutiile asupra liberalizarii prostitutiei si a consumului de droguri usoare au fost extrem de animate. Iar propunerea de referendum asupra restructurarii Parlamentului a generat un mic seism mediatic in care adversarii au pierdut. Razboiul este insa abia la inceput si de finalul lui va depinde mentinerea sau pierderea sperantei ca Romania inca mai poate fi reformata.