La intalnirea anuala cu ambasadorii Romaniei, din 3 septembrie, presedintele Traian Basescu a pus din nou accentul pe "diplomatia atipica", eliberata de tabieturile clasice, de salon. S-a referit, in mod special, la diplomatia ce trebuie dusa in Peninsula Balcanica si in tarile din jurul Romaniei. Este pentru prima data cand un inalt demnitar de la Cotroceni aduce in discutie, atat de transant, teme uitate, teme ignorate, teme incomode... Romanii/vlahii/ aromanii din regiunile balcanice au avut nenorocul unei uitari adesea seculare, din partea fratilor de la nord de Dunare, si doar intre razboaiele mondiale Statul Roman a fost prezent, prin programe culturale si de invatamant, in aceasta arie uriasa si pestrita ca o piele de leopard. De aceea, Traian Basescu i-a rugat pe ambasadorii respectivi sa fie "activi", sa adapteze diplomatia la specificul locului, sa incerce scoaterea la lumina a romanitatii oropsite si uitate. Unul dintre acesti diplomati, care si-a luat in serios menirea, inainte chiar de indemnul prezidential, este Mihail Florovici, ambasadorul Romaniei in Muntenegru, cadru universitar din 1975 si expert in informatica. Obisnuit, din experientele anterioare de diplomat la Viena, cu o atitudine activa, in raspar cu diplomatia traditionala, d-l ambasador a acordat sederii sale la Podgorita o semnificatie extinsa, devenind un veritabil cercetator al romanitatii disparute din zona. A calatorit adeseori in orasele si satele micului stat desprins din fosta Iugoslavie, a petrecut ore si zile in arhive si biblioteci si, in cele din urma, a descoperit urmele vlahilor - populatia bastinasa a carei romanizare a inceput inca inainte de Christos si ai carei invadatori, slavii (sositi in secolul al VII-lea al Erei Crestine), au facut tot posibilul sa-i stearga trecerea prin istorie. Din pozitia de ambasador al unei tari care sustine deschis aderarea Muntenegrului la structurile euro-atlantice, Mihail Florovici si-a propus sa contribuie la redesteptarea romaneasca in contextul liberal si tolerant al republicii muntenegrene.
"Mi s-a oferit marea sansa de a fi printre putinii diplomati romani care au participat la nasterea unui nou stat"
- Din 21 mai 2006, avem pe harta Europei o noua tara, Muntenegru, si, desigur, o noua capitala, Podgorita. Cum ati ajuns sa fiti primul diplomat roman acreditat aici?
- Inca din ianuarie 2006 fusesem trimis de ministrul Mihai Razvan Ungureanu pe post de consul general al Romaniei la Podgorita. Asa ca transformarea consulatului in ambasada, prin decretul prezidential din octombrie 2006, m-a gasit la fata locului, la post, cum se spune. A fost o chestiune de cateva luni pana cand presedintele tarii a emis decretul de numire a mea in functia de ambasador extraordinar si plenipotentiar.
- E bine sa fii ambasador la Paris, Londra, Viena sau Washington, dar cum e sa te afli in acelasi post la Podgorita?
- Prezenta mea la Podgorita mi-a oferit marea sansa de a fi printre putinii diplomati romani care au participat la nasterea unui nou stat, al 192-lea al ONU. Totul e nou, totul este luat de la zero. Sunt dezavantaje, dar sunt si mari avantaje. Spre exemplu, printr-un concurs de imprejurari legate de marca germana, Muntenegru a ajuns sa aiba ca moneda nationala, cu mult inainte de integrarea in Comunitatea Europeana, euro! UE a acceptat in cele din urma acest fapt neobisnuit, muntenegrenii fiind primii locuitori din afara Uniunii care isi primesc salariile, pensiile si ajutoarele sociale in moneda europeana, euro fiind, desigur, singura emisiune monetara care circula pe piata.
- Asta inseamna ca muntenegrenii vor intra, in curand, in UE ca la ei acasa...
- Vor fi foarte avantajati, avand un avans in fata tuturor competitorilor. Din partea noastra, a romanilor, muntenegrenii se asteapta la un sprijin sustinut pentru integrare, sprijin care a fost promis la nivel oficial, cu ocazia intalnirilor dintre presedintii Filip Vujanovici si Traian Basescu si ale altor oficiali romani si muntenegreni. Vizitele efectuate in Romania, in noiembrie 2007, de catre presedintele muntenegrean, si in octombrie 2008, de catre premierul acestei tari, Milo Djukanovici, au creat cadrul politic si diplomatic necesar dezvoltarii relatiilor dintre cele doua tari. De asemenea, vizita la Podgorita a fostului ministru roman de externe, Adrian Cioroianu, a pus bazele unei cooperari si mai stranse intre guvernele celor doua state. De notat ca, pe langa temele economice si politice specifice acestor evenimente protocolare, presedintii roman si muntenegrean au convenit punerea in valoare a mostenirii culturale comune existente in aceasta regiune, cu referire la vlahii care au trait si chiar mai traiesc in aceste parti.
"Iesind putin din tiparele standard ale activitatii unui ambasador, am descoperit ca primii locuitori ai stravechiului oras Cetinje au fost vlahii nostri"
- Aceasta este si tema cercetarilor dumneavoastra din domeniul istoriei. Ce v-a determinat sa parasiti biroul confortabil din Podgorita si sa bateti tara in cautarea vlahilor?
- Am citit mult pe aceasta tema. Cunosteam destul de bine istoria Imperiului Roman. Stiam ca Dalmatia (Croatia de azi si o parte din Muntenegru - n.red.) fusese, alaturi de regiunile invecinate, cucerita de romani si latinizata in intregime pana in secolul al IV-lea dupa Christos. Practic, intreaga Peninsula Balcanica fusese romanizata pana la venirea slavilor, in secolul al VII-lea. Data fiind aceasta situatie, m-am intrebat unde au disparut latinii nostri din Cerna Gora (Muntenegru)? Dar cei din Bosnia si Hertegovina? Se vorbeste de romanii/vlahii din Timocul sarbesc si bulgaresc, de istroromanii din Croatia, de meglenoromanii din Macedonia si Turcia, dar nu se spune nimic despre vlahii/aromanii de pe coasta de est a Adriaticii. Mi s-ar parea bizar ca vlahii, un popor de ciobani si chirigii bogati, mostenitori ai marii civilizatii romane, sa nu lase nici o urma in fostul lor teritoriu, Muntenegrul si Bosnia de azi, cu tot tavalugul turcesc de mai tarziu. In consecinta, iesind putin din tiparele standard ale activitatii unui ambasador, animat de posibilitatea existentei unei populatii vlahe pe teritoriul muntenegrean, am ajuns la Cetinje, in sud, aproape de malul marii. Aici am descoperit ca primii locuitori ai stravechiului oras, asezat la poalele muntelui Lovcen si devenit mai tarziu capitala Muntenegrului, au fost vlahii nostri - foarte numerosi si bine organizati.
- Ce surse de documentare ati avut?
- Multe traditii orale si legende existente care au scos la iveala faptul ca vlahii din Cetinje, veniti din Stari Vlah, de pe muntele Zlatibor, au fost eroi neinfricati si oameni intelepti si chiar consilieri la Curtea primului domnitor muntenegrean, Ivan Crnojevici. Tinand cont de rezultatele obtinute pana acum, voi continua cercetarile in zona orasului Cetinje, pentru aflarea de familii de origine vlaha, ce au suferit un proces de slavizare care s-a incheiat in secolul al XVII-lea. Spre deosebire de majoritatea muntenegrenilor, vlahii au fost destul de autonomi si liberi, in conformitate cu modul lor de viata pastoreasca sau negustoreasca.
- Istoriografia muntenegreana crede ca vlahii au fost muntenegreni saraci, numiti "vlahi" in deradere de turci, si nu o etnie distincta. Prin cercetarile dumneavoastra contraziceti aceasta teza. Nu deranjati oficialitatile locale?
- Lucrurile se schimba. Sunt istorici muntenegreni, precum Nikola Rajkovici, Cvetko Pavlovici sau Djuro Batricevici, care scriu despre vlahi ca etnie bastinasa, vorbind o limba latina si pe care slavii i-au gasit in acesti munti si pe poienile cu iarba grasa de langa mare. Autoritatile, din cate stiu, nu sunt deloc deranjate de aceste descoperiri mai noi sau mai vechi, deoarece o comunitate de vlahi sau romanofoni in aceasta tara ar reprezenta o punte culturala remarcabila intre Romania si Muntenegru, in consens cu intelegerile dintre cele doua tari. Dupa parerea mea, nimeni nu poate fi deranjat de propria istorie. De altfel, ambasada noastra ii acorda tot sprijinul parintelui arhimandrit Longhin din Varset, trimis de Preasfintitul episcop Daniil sa infiinteze un Centru Ecumenic Roman la Cetinje. Am intalnit familii de muntenegreni care, in mod inexplicabil, se simt atrase de romani, de limba, de vechimea vlahilor. Am vorbit cu cativa si i-am rugat sa-mi trimita arborele genealogic. N-au putut, undeva lucrurile se incurca. Cu toate astea, ei cred ca stramosii lor n-au fost slavi, iar dupa cum se stie, sangele apa nu se face...
(Pe larg, despre vlahii din Bosnia si Muntenegru, veti citi in numerele viitoare ale "Formulei AS". Echipa noastra de reporteri le-a cautat si le-a gasit urmele pretutindeni, de pe malul, cu adevarat albastru, al Adriaticii, si pana pe culmile muntilor.)
Parintele arhimandrit LONGHIN
Secretarul Episcopiei Ortodoxe Romane din Varset, Serbia
"Daca avem la Varset o "Dacie Felix", daca avem in Valea Timocului o "Dacie Ripensis", avem si aici, in Muntenegru, o "Dacie Dioclea""
Misionar cu traista-n bat, azi in Varset, maine pe malul Adriaticii, poimaine in muntii Durmitor sau Romanija, intelept ca un calugar de pe muntele Athos, parintele arhimandrit Longhin din Varset, dupa mama sarb, dupa tata roman, dar cuprins de romanism suta la suta, este trimisul Episcopiei Romane din Serbia in Muntenegru. Intrebat ce planuri are pentru Podgorita, parintele a raspuns: "Dupa cercetari de ani de zile, am ajuns la concluzia ca trebuie sa infiintez ceva romanesc in aceasta zona. Deschiderea ambasadei romane mi-a fost de mare folos, deoarece ambasadorul a fost incantat si s-a oferit sa ma ajute. Ca urmare, am ajuns la ideea sa facem un centru cultural romano-muntenegrean, inregistrat deja la Ministerul Internelor, cu toate aprobarile necesare. L-am numit "Dioclea", adica "Duclea" - numele orasului Podgorita in timpul stapanirii romane si dupa aceea, pana la venirea slavilor. Atuncea, daca avem la Varset o "Dacie Felix", daca avem in Valea Timocului o "Dacie Ripensis", avem si aici, in Muntenegru, o "Dacie Dioclea"".
- Ce cuprinde programul organizatiei "Dioclea"?
- Prin "Dioclea" dorim sa legam poporul muntenegrean de poporul roman, cultural, dar in primul rand spiritual. Autoritatile de la Podgorita au acceptat fara nici un comentariu intentia noastra. Ne-au sugerat sa avem pamantul nostru pe care putem construi ce dorim, la inceput un centru cultural, apoi, cu voia lui Dumnezeu, o biserica. Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene este bucuros sa aiba si o biserica romaneasca pe langa bisericile ruse si ucrainene existente deja. Ca loc, ne-am gandit la Cetinje, aici au trait vlahii, aici a fost capitala veche, iar autoritatile sunt foarte binevoitoare. Vom incepe chiar in aceasta toamna, organizand zilele culturii romane. Primarul ne-a pus la dispozitie toate salile existente, hotelul, sala de biliard, totul, masa, casa, pe cheltuiala primariei. Vom avea si o expozitie de costume din toate regiunile Romaniei, poate, cine stie, incet, incet, se desteapta in sufletul vreunui vlah slavizat dorul de traditiile familiei, dorul de stramosii sai. Stiind ca n-o sa am de-ajuns romani, ca n-or sa vrea sa se declare romani chiar de la inceput, am dorit sa pornesc incet, poate reusesc sa-i trezesc, sa-i inviez din negura uitarii. Vreau sa aflu orice nume de roman sau care se-aseamana cu romanul si sa-l contactez, si asa, pe incetul, sa avem o comunitate. Asta-i visul ce visez, si eu, si PreaSfintitul Daniil.
Ambasadorului Florovici si parintelui Longhin le puteti scrie la adresele de e-mail: mflorovici@hotmail.com, respectiv agiosyu@yahoo.com