Materialul se numea "India de la marginea Indiei", era semnat de Horia Turcanu, si dincolo de pitorescul sau incontestabil, mi-a produs o adevarata revelatie. Stiam ca toata lumea ca tiganii se trag din India si ma intrebam cum a fost posibil ca o ramura a unui popor cu o cultura de talia celei indiene sa fi involuat astfel. Se pare ca in reportajul respectiv am gasit explicatia: nu au involuat, au ramas pur si simplu la fel, de cand e India. Autorul consemneaza ca in orice reportaj ceea ce a vazut si a auzit la fata locului. Asadar, o sa citez, iar dumneavoastra doar veti urmari cu atentie descrierile: "...am vazut corturile. De fapt, nici macar nu pot fi numite corturi. Sunt mai curand un fel de copertine sprijinite pe bete, un fel de cearsafuri colorate si zdrentuite care flutura in vant si care tin loc de adapost. In ele locuiesc oameni, familii intregi, cu copii, cu animale. "Cine sunt?" "Cine poate trai intr-o asemenea saracie?" "Pariah", imi spune Sandeep (n.n. - un taximetrist localnic), "ratacitorii, nomazii, cei care umbla. Sunt oameni care nu apartin nici unei caste, nici unui oras, nici unei bresle, oameni care-si castiga painea de pe o zi pe alta cersind, uneori furand, alteori facand mici negoturi stranii, cu obiecte purtatoare de noroc sau de ghinion. Femeile lor umbla cu vraji. Sunt periculoase. Sunt mari dansatoare, iar muzica si dansul lor sunt de asemenea magice. Pariah sunt oameni ciudati, care traiesc in legea lor dintotdeauna. Poate de mii de ani, dintr-un motiv necunoscut, ei nu pot sa se aseze niciodata nicaieri in mod definitiv. Uneori stau cu anii la marginea vreunui oras, pentru ca intr-o buna zi sa-si stranga corturile si sa plece. Barbatii se ocupa cu mestesuguri stravechi, bat arama sau argintul..." "Pariah nu pretuiesc nimic mai mult decat libertatea. De aceea ei sunt in afara castelor si a regulilor, de aceea ei sunt ratacitori precum vantul"."
Evident ca ii recunoasteti: personajele descrise in reportaj sunt urmasii ramasi in India ai celor care au trecut frontierele, ei ajungand intai in Persia (Iran), apoi in Europa, acum aproape 1000 de ani, conform primei atestari documentare. Asa au fost probabil si atunci, si asa au ramas pana astazi, si aici, si in India. Prea putin si prea putini si-au schimbat portul, purtarile si obiceiurile. Civilizatia europeana nu a reusit sa-i integreze in atata amar de vreme, putin probabil sa reuseasca acum.
Urmarindu-le evolutia prin Europa, documentele atesta limpede ca initial au fost bine primiti, cu compasiune pentru saracia lor, dar parazitand societatile primitoare, au fost pedepsiti de acestea cu izgoniri si interdictii, cum se intampla si astazi de altfel. Si iata, asa a fost compromis numele de tigan, a devenit peiorativ si trebuia gasit unul nou. Si s-a gasit acela de "rom". Acesta nici nu s-a fixat bine in constiinta publica, fiind deja compromis, datorita acelorasi comportamente imposibil de tolerat in lumea civilizata, lume de care majoritatea tiganilor doar profita, chiar daca se prefac ca se integreaza ei. Indivizi paraziti, asa zise uscaturi, are orice etnie, dar tiganii paraziteaza in masa societatile de care se lipesc, si acest stil de viata parazitar este indus, cultivat chiar, prin traditii, educatie, filozofia ancestrala de viata. Daca cineva are o marca inregistrata, iar numele unui popor este o marca, nu se admite inscrierea altei marci, care in vreun fel aduce prejudicii sau atingere celei existente, prin asemanare sau caracteristici calitative. E cazul prezent roman - rom. Romanii contesta marca "rom", pentru ca nu e drept sa fie confundati cu romii, odata ce au alta istorie si sunt evident din alt aluat, nu conteaza daca mai rau sau mai bun, si au dreptul la un nume distinct intre popoarele lumii acesteia. Nu stiu sa fie in lume alte doua etnii cu nume atat de apropiate pana la confuzie ca in situatia data roman - rom.
Acesta este motivul principal pentru care romanii trebuie sa fie contestatarii acestei denumiri, sunt indreptatiti sa fie contestatari, autoritatile nationale sa abroge legea, iar autoritatile europene sunt datoare sa inlature si ele aceasta nedreptate facuta din neatentie si sub presiune, pe cand Romania nu era stat-membru al Uniunii Europene.
SIMONA TOMA
Lugoj, 12. 03. 2009