Miscari abile pe tabla de sah

Rodica Culcer
1. Octav Cozmanca, simbolul eficientei organizatorice in PSD, a fost exclus din partid, dupa ce a atacat dur conducerea formatiunii intr-o scrisoare deschisa. Ce semnificatie are acest eveniment?

- In primul rand este clar ca unitatea de monolit a partidului a devenit o amintire si ca in interiorul PSD se ascute insasi lupta de clasa, din moment ce Octav Cozmanca a reluat discursul unei stangi radicale, de tip vechi, si i-a acuzat pe cei preocupati doar de propria imbogatire ca duc partidul de rapa. Este exact discursul lui Ion Iliescu, desi presedintele de onoare al PSD a declarat formal ca-l sustine pe Mircea Geoana in alegerile prezidentiale. Totusi, criticile sale la adresa lui Octav Cozmanca au fost destul de blande si nici nu puteau fi dure de vreme ce fostul secretar general al PSD le-a amintit activistilor ca nu au mai avut un lider autentic din 2005, adica de cand Mircea Geoana l-a inlocuit pe Ion Iliescu. Pesemne ca domnul Iliescu nu socoteste ca a venit momentul sa iasa la atac, ceea ce nu inseamna ca nu trage sforile necesare demolarii lui Mircea Geoana - pentru ca, desi Octav Cozmanca este cel exclus, Mircea Geoana este cel care a suferit de fapt o lovitura de imagine, exact cand avea nevoie mai putin de ea. In plus, in PSD s-au tulburat apele cu putin timp inainte sa inceapa campania electorala. De altfel, contextul electoral este cel care lamureste cel mai bine semnificatia revoltei lui Octav Cozmanca si a excluderii sale ulterioare. Avem de-a face, de fapt, cu un spectacol de teatru politic care s-a jucat si anul trecut, in alta distributie: Octav Cozmanca a anuntat mai intai ca se va pune la dispozitia lui Sorin Oprescu si abia apoi a scris celebra catilinara la adresa conducerii PSD, fortand de fapt excluderea, asa cum si Sorin Oprescu si-a orchestrat plecarea cu scandal din partid, inainte de a-si anunta candidatura la Primaria Capitalei. Organizatorul campaniei unui candidat care se lauda cu independenta sa nu putea fi membru al unui partid politic, pentru ca ar fi compromis credibilitatea strategiei electorale. Deducem de aici ca si restul scenariului de la alegerile locale din 2008 va fi pus in aplicare: PSD il va sustine oficial pe Mircea Geoana, dar de fapt va lucra pentru Sorin Oprescu, considerat a fi un candidat cu mai multe sanse in fata lui Traian Basescu. Putem asadar sa anticipam ca Sorin Oprescu va avea un discurs de stanga in campanie, pentru a atrage de partea sa electoratul traditional al PSD si pe toti cei care au avut de suferit de pe urma unei crize care va fi identificata retoric cu una din racilele capitalismului. Trebuie sa recunoastem ca Mircea Geoana nu ar fi credibil intr-o astfel de postura.
Desigur, nimic nu garanteaza ca Sorin Oprescu va ajunge presedinte, dar daca intra in al doilea tur de scrutin in locul lui Mircea Geoana, atunci acesta din urma poate sa-si faca bagajele si sa plece, inainte sa fie debarcat de partid si inlocuit cu actualul primar al Capitalei. Aceasta este de fapt adevarata miza a sustinerii candidaturii primarului Capitalei si a gestului lui Octav Cozmanca: recuperarea partidului in folosul aripii Iliescu, fie si sub conducerea lui Sorin Oprescu, care se va intoarce, in sfarsit, la stapanul sau.

2. Mihai Ghimpu, noul presedinte al Parlamentului de la Chisinau si presedinte interimar al Republicii Moldova, si-a afirmat speranta ca statul pe care il conduce va putea intra intr-o relatie de asociere la UE si ca va determina Moscova sa-si retraga armata din Transnistria. Ce sanse exista ca acest plan sa nu fie utopic?

- Deocamdata prea putine, daca judecam dupa datele pe care le avem la dispozitie, pentru ca nimeni nu stie in acest moment ce planuri are in zona Vladimir Putin, adevaratul lider al Rusiei. Pana acum, Moscova a demonstrat ca nu are de gand sa renunte la nici un metru patrat din zona sa de influenta, iar Republica Moldova ocupa o pozitie strategica prea importanta pentru a fi scapata din mana, fiind situata la granita cu NATO si cu UE. Este rezonabil asadar sa ne imaginam ca domnul Putin si asociatii sai vor dori sa pastreze Moldova de peste Prut sub control, iar regimul separatist din Transnistria i-a fost pana acum fidel si util in realizarea acestui scop. Totodata, prezenta trupelor rusesti in Transnistria a fost considerata ca un avertisment permanent la adresa Ucrainei. De ce sa vrea asadar Kremlinul sa-si retraga militarii dintr-o zona sensibila din punct de vedere geopolitic? Si, mai mult, de ce ar vrea Moscova sa ajute Republica Moldova sa intre intr-o relatie de asociere cu UE in loc s-o tina ostatica in ograda proprie? Cel putin din punctul de vedere al imaginii de putere dominanta pe care o cultiva Rusia lui Vladimir Putin, eliberarea Republicii Moldova din lesa Kremlinului ar fi considerata o cedare inacceptabila. Pentru ca Rusia sa fie determinata sa-si retraga militarii din Transnistria ar trebui sa se intample cel putin unul din doua lucruri: fie Rusia sa negocieze situatia Moldovei cu SUA sau cu UE si sa obtina in schimb avantaje importante, fie sa se asigure ca regimul de la Chisinau va fi sub controlul sau, chiar si atunci cand armata rusa se va retrage - cum s-a intamplat in 1958 in Romania, cand Hrusciov a calculat ca regimul comunist de la Bucuresti avea sa fie la fel de aspru cu dusmanii de clasa si dupa retragerea trupelor sovietice. Nu exista nici un indiciu ca presedintele Barack Obama este preocupat de soarta Europei de Est si cu atat mai putin interesat de Moldova, iar UE s-a dovedit incapabila sa prezinte o politica externa coerenta in privinta Moldovei. Ramane, asadar, in discutie doar varianta unei acomodari intre Chisinau si Moscova, ceea ce inseamna ca noul presedinte si noul guvern al Republicii Moldova vor fi nevoiti sa tina cont de interesele Rusiei, daca doresc sa obtina retragerea armatei ruse din Transnistria. Nu este o varianta perfecta, este departe de ce ne-am dori, dar nu ne putem raporta la idealuri, iar noua putere de la Chisinau este nevoita sa fie pragmatica: daca tot nu poate sa scape de Rusia - si nu poate, pentru ca depinde de gazele rusesti - atunci macar sa reuseasca sa-si puna relatiile bilaterale pe alte baze, mai demne si mai profitabile. Daca va reusi, va fi deja un pas important in viata fratilor de peste Prut. Poate chiar inceputul unei noi ere istorice.