Odata cu venirea la putere a coalitiei portocalii de la Kiev, sperantele romanilor din Ucraina, in mai multa libertate si intr-o deschidere mai mare spre valorile democratiei europene, au fost inselate, romanii fiind folositi doar ca masa de manevra electorala. Dimpotriva, si bruma de libertati privind limba si invatamantul in limba materna, cucerite in anii 90, dupa ruperea Ucrainei de Uniunea Sovietica, sunt astazi in pericol de a ramane doar o amintire. Aspiranta la NATO si la UE, Ucraina si-a adaptat multe legi la standardele europene, dar numai pe hartie. In realitate, situatia invatamantului in limba romana este tot mai rea, iar obtuzitatea politicienilor de la Kiev intrece orice inchipuire. In cele ce urmeaza, cunoscutul scriitor si jurnalist Vasile Tarateanu din Cernauti ne infatiseaza o zguduitoare imagine a umilintei romanesti din Ucraina zilelor noastre.
"Atmosfera generala este periculoasa pentru existenta noastra ca romani"
- Care este atmosfera generala in comunitatile romanesti din Ucraina?
- Nu sunt un om pesimist din fire, dar nu pot sa nu marturisesc ca atmosfera generala este apasatoare. Mai mult, in unele cazuri, ea a devenit deja insuportabila. Sufocanta. Periculoasa pentru existenta noastra ca romani in teritoriile noastre stramosesti. Practic, in Ucraina, cetatenii careia suntem, situatia comunitatilor romanesti autohtone, in loc sa se imbunatateasca, se inrautateste de la o zi la alta. Nu e vorba de nivelul de trai. In privinta nivelului de trai, suntem egali cu ucrainenii. Nu ne putem plange. Majoritatea absoluta a oamenilor, atat ucrainenii, cat si rusii, romanii, maghiarii, bielorusii, tatarii, polonezii, bulgarii, elenii si altii - o duc la fel de prost. Ma refer la alta latura a existentei noastre, la lucrurile dragi si sfinte fiecarui neam: limba, cultura, istorie, credinta.
- Democratia portocalie este, cu alte cuvinte, o pacaleala...
- Da. Desi multi dintre noi si-au pus mari sperante in asa-zisa revolutie portocalie, in liderii ei. Sperantele noastre s-au spulberat foarte repede. Precum s-a spulberat si acea fratie, acea unitate existenta la inceput intre principalii protagonisti ai scenei politice ucrainene, liderii revolutiei portocalii, care se afla acum in tabere adverse, invrajbite, stapanite de interese meschine, straine poporului. Cat ne priveste, putem spune ca situatia populatiei romanesti s-a inrautatit considerabil in anii cati au trecut de la proclamarea independentei statale a Ucrainei. Daca in primii ani ne mai intelegeam cumva cu concetatenii nostri ucraineni, cu liderii lor, acum, orice demers facut de noi este intampinat in furci sau cu o indiferenta crasa. Azi e tot mai greu sa te afirmi ca etnic roman.
"Situatia scolilor romanesti este mai rea decat in perioada fostei URSS"
- Am citit in presa ca materiile in limba romana sunt tot mai putine in scoli, fiind introdusa predarea in limba ucraineana. Este adevarat?
- In anii totalitarismului comunist, in scolile nationale, toate materiile scolare se predau in limba materna a elevilor, in afara de doua obiecte: limba de stat si limba straina. Acum, in scolile noastre, in afara de limba si literatura ucraineana si limba straina, inca vreo cinci materii sunt predate in limba ucraineana. Situatia scolilor romanesti este mai rea decat in perioada fostei URSS. Daca lucrurile continua dupa cum vor guvernantii, maine-poimaine vom studia si limba romana prin intermediul limbii... ucrainene. Acum, candidatii care vor sa devina profesori de romana sau invatatori la clasele primare pentru scolile cu predarea materiilor in limba romana, in loc sa dea examen de absolvire si de admitere la specialitatea aleasa, adica la limba si literatura romana, sunt obligati sa sustina examenele in limba ucraineana. O aberatie! Mai mult, potrivit unui ordin emis anul trecut de ministrul invatamantului, tovarasul Ivan Vakarciuk, toata documentatia, orarul, programele de lucru, catalogul de clasa trebuie sa fie completate in limba ucraineana. Cat priveste numarul de unitati scolare, in anul de studii 1938-1939, in Ucraina dintre Nistru si Don (deci in afara hotarelor Romaniei Mari), numarul scolilor nationale romanesti era de 168. Azi, in aceasta zona, nu mai exista niciuna! Alt exemplu: la inceputul perioadei sovietice, in Basarabia de Sud, parte a Ucrainei, functionau 62 de scoli cu predare totala sau partiala in limba romana/moldoveneasca. Azi, in aceeasi zona, functioneaza doar 8 scoli cu predare in limba bastinasilor si 10 scoli mixte.
- Care autoritati sunt mai "rele": cele locale, cele regionale sau cele centrale?
- Politica de deznationalizare a minoritarilor prin scoala, de asimilare a copiilor nostri, vine de la autoritatile din Kiev. In aceasta privinta, Ministerul Invatamantului si Stiintei poarta cea mai mare vina. Avem impresia ca unele dintre dispozitiile lucratorilor acestei institutii sunt "inspirate", "sugerate" de catre reprezentantii fortelor de dreapta din actualele regiuni Cernauti, Lvov, Ternopol, Ivano-Frankovsk s.a.
- Sunt romanii din Ucraina recunoscuti ca minoritate nationala?
- Romanii din Ucraina sunt recunoscuti in plan oficial ca fiind o minoritate nationala. Alaturi de maghiari, polonezi, bulgari, evrei, rusi, din cele circa 120 de minoritati, chipurile existente in Ucraina. Dar ca sa nu ne situam pe locul al treilea, din punct de vedere numeric, dupa ucraineni si rusi, suntem impartiti ca pe timpul lui Stalin, in romani si moldoveni. Pe deasupra, unii asa-zisi "istorici", cu vederi soviniste, rasiste, lanseaza idei aberante in articolele lor, cum ca noi n-am fi altceva decat niste ramasite ale "colonizatorilor romani din perioada Romaniei Mari" care, chipurile, au "ocupat Bucovina ucraineana" in 1918 ; ca, la origine, noi am fi fost cu totii ucraineni, dar in timpul Romaniei burghezo-mosieresti am fi fost "romanizati" si alte aberatii de acest fel. Noi insa ne consideram si chiar asa suntem - o populatie autohtona, aborigena, cu radacini de milenii in aceste teritorii dacice, unde de altfel s-a produs geneza poporului roman.
- Proprietatile, casele, pamantul, padurile au fost retrocedate fostilor proprietari?
- Nu. Si nici nu cred ca vor fi retrocedate vreodata adevaratilor proprietari, care in multe zone sunt romani. Politicienii ucraineni stiu prea bine ca, daca vor adopta o asemenea lege europeana, vor fi nevoiti sa retrocedeze mii de case, nenumarate terenuri, teritorii intregi... De aceea nici nu se grabesc. Conducatorii tuturor societatilor culturale romanesti din regiunea Cernauti, de exemplu, se zbat de vreo 17 ani sa obtina trei cladiri care au apartinut Societatii pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina, societate fondata in 1862 : Casa nationala, Palatul Cultural (arhitect Horia Creanga) si Internatul gimnazistilor romani. La toate cererile noastre, adresate primariei, Cabinetului de Ministri, Parlamentului, Presedintiei - raspunsul a fost unul si acelasi. Negativ sau in doi peri.
"Sa nu fie cu banat, dar am impresia ca demnitarilor romani le lipseste curajul necesar in timpul tratativelor cu partea ucraineana"
- Cum va explicati atitudinea antiromaneasca a politicienilor ucraineni? De ce sar ca arsi la orice observatie a presedintelui Traian Basescu?
- Pot spune ca nici eu, care traiesc in Ucraina si sunt cetateanul ei, nu pot pricepe de unde atata agresivitate si atata intoleranta in sufletele, in vorbele, in faptele si-n actiunile unora dintre reprezentantii fortelor politice ucrainene si ai unor demnitari ucraineni. In tarile vecine si-n minoritarii din Ucraina, ei vad dusmanii statalitatii lor. Conform unor sondaje, Romania si Rusia sunt considerate tari dusmane ale Ucrainei. Multi politicieni ucraineni procedeaza in consecinta. De ce sar ca arsi la orice vorba a lui Basescu? Pentru ca acesta are curajul sa puna degetul pe rana, sa spuna niste adevaruri dureroase, pe care altii, mai diplomati, de obicei le tac sau le pudreaza in formulari sofisticate.
- Sunt autoritatile statului roman suficient de informate asupra situatiei romanilor din Ucraina?
- N-au cum sa nu fie informate, odata ce au misiuni diplomatice si la Kiev, si la Cernauti, si la Odesa. Si apoi, nici noi, romanii din Ucraina, nu stam cu gura cusuta. Slava Domnului, ca si-n Ucraina, gratie revolutiei portocalii, exista o anumita libertate a presei, incat acum avem macar posibilitatea sa ne spunem deschis ofurile, sa pledam pentru drepturile noastre. Alta vorba este aceea ca autoritatile statului roman, desi informate, nu fac tot ce este necesar. Si nici ce le sta in puteri. Sa nu fie cu banat, dar am impresia ca demnitarilor romani le lipseste coloana vertebrala, demnitatea, curajul necesar si caracterul barbatesc in timpul tratativelor cu partea ucraineana, care este cu mult mai dura si hotarata. La scrisorile noastre, au promis sa se implice mai activ in solutionarea problemelor cu care ne confruntam... Si cam atat. Mai mult, ele indeplinesc intr-o maniera de invidiat cerintele partii ucrainene: ridica monumente si busturi unor hatmani si poeti ucraineni, inaugureaza Centrul cultural ucrainean, chiar in buricul Bucurestiului, pe Calea Victoriei, ofera locuri din oficiu in Parlamentul Romaniei reprezentantilor minoritatii ucrainene, aloca sume importante de bani pentru editarea de carti si reviste... Si bine fac. In acelasi timp, comunitatea romaneasca din Ucraina asteapta de zeci de ani sa primeasca avizul de a ridica monumentul lui Stefan cel Mare in locul ales de ea, sau al lui Alexandru cel Bun, in Cernauti. De 18 ani, primaria Cernautiului nu poate gasi cateva apartamente, sa elibereze de locatari fosta casa a lui Aron Pumnul, si sa deschida acolo Muzeul memorial "Mihai Eminescu".
- Care este situatia revistelor de limba romana?
- Despre situatia in care se afla redactiile revistelor de limba romana as putea vorbi ore in sir. O cunosc prea bine. Majoritatea dintre ele de abia respira. Se zbat in mizerie. Nu primesc nici un ajutor de la stat, ca publicatii ale unei minoritati nationale. Nici chiar saptamanalul "Concordia", cu raspandire inter-regionala, unicul printre fondatorii caruia se numara Departamentul pentru minoritati si migratie al Ministerului Justitiei din Ucraina, deci o institutie de stat, nu este finantat conform contractului. Bugetul publicatiei este retezat an de an, fara nici un motiv, in consecinta, colectivul redactiei a fost nevoit sa reduca volumul publicatiei de la 12 pagini la 4, iar tirajul a scazut de la 15 mii la 1.500 de exemplare. Mai mult. Acum, nici suma mizera de bani ce reprezinta doar 35-40 la suta din necesitati, pe care o asigura Departamentul, nu va mai fi pusa la dispozitia redactiei, pe un motiv "politic" absurd, cum ca redactia nu impartaseste pozitia cofondatorului, in privinta asa-zisei "limbi moldovenesti", alta decat cea romana, aducand prin aceasta, chipurile, prejudicii "moldovenilor" si "moldovenismului", promovat in regiunea Odesa, de un oarecare Anatolie Fetescu - "fratele siamez" al faimosului autor al "Dictionarului moldo-romanesc" aparut cu cativa ani in urma la Chisinau.
- S-a tot vorbit, dupa 1990, de Centrul cultural roman din Cernauti. A fost deschis?
- Cat priveste Centrul cultural roman de la Cernauti, deschiderea lui se tot amana de la o luna la alta, de la un an la altul. Desigur, din "lipsa de spatiu". Partea romana a gasit, totusi, un spatiu, si chiar l-a inchiriat. Alertate, autoritatile locale au gasit alt motiv: cica, pe sub cladirea inchiriata, ar fi ingropate niste cabluri de telecomunicatii secrete care duc spre sediul Serviciului de Securitate! De rasul gainilor, nu alta! Daca intrau SRI cu SIE impreuna in cladirea respectiva si se racordau pe sub pamant la cablurile SS-ului ucrainean, descoperind secretele KGB-iste, reteaua de turnatori, de ofiteri sub acoperire si alt soi de lichele oplosite pe langa principalul aparator al independentei si suveranitatii statului ucrainean?! Cautati, frati romani, alta cladire. Si veti gasi-o, fiti siguri, la Pastele cailor!