Membru al trupei Animal X, clasic in viata al generatiei tinere, Serban Copot, liderul formatiei, este mult mai mult decat un carismatic al scenei. Ecologist convins si extrem de pasionat, el este o adevarata "constiinta verde", un tanar care impune respect si prin tinuta sa civica. Deci: nota zece nu doar la muzica, ci si la determinare, curaj si convingere!
- Serban, tocmai te-ai intors de la Stockholm, unde ai participat la diferite evenimente in calitate de Ambasador al Romaniei, desemnat de catre Comisia Europeana in cadrul campaniei "Play to Stop: Europe for Climate". Este o functie din domeniul ecologic, care suna foarte pompos si serios si pe care te rog sa ne-o explici.
- Aceasta functie ma aseaza intr-o pozitie oficiala de pe care pot trage semnale de alarma cu privire la schimbarile climatice, acesta fiind principalul aspect al campaniei. Sunt 11 tari participante, iar Romania este pe primul loc ca implicare, proiecte, activitati... Ma ocup foarte, foarte serios de aceste probleme si ma bucur ca specialistii Comisiei Europene ma apreciaza. Chiar daca lucrez intens in acest domeniu si sunt extrem de pasionat de el, am fost surprins, totusi, sa fiu eu cel ales sa reprezint Romania. Ma bucur, insa, si sunt onorat si motivat de aceasta functie.
- Esti un muzician de succes, de zece ani mereu in topuri. Cand ai avut timp sa te ocupi asa de serios de ecologie?
- Eu sunt constantean, am facut sport de foarte mic, de la zece ani imi petreceam deja cate opt ore pe zi pe apa. Am facut yachting de performanta, in 1996 am fost chiar campion national. De acolo a inceput totul, pentru ca aveam un antrenor cu mare drag de natura. Stand atat de mult in larg, ne luam cu noi apa si sandviciuri si aveam interdictie totala sa aruncam resturile in mare, cum e si firesc. Odata ne-a spus ca daca aruncam o punga in apa, o vom gasi acolo si peste nouazeci de ani. Cuvintele lui au avut mare impact asupra mea. La asta s-a adaugat educatia de acasa, sa nu-mi bat joc de animale, sa nu rup flori. Daca atunci mi-au dat mugurii de ecologist, "declick-ul" s-a produs dupa ce am inceput sa am succes in muzica si nu prea mai aveam unde sa ma "ascund" de lume, asa ca am inceput sa merg in Delta. Credeam ca voi descoperi tinuturi virgine, unde voi fi singur-singurel, dar nu a fost deloc asa. Nu am gasit absolut nici un loc fara gunoi, vreun colt pe care nesimtirea umana sa nu-l fi invadat. Acela a fost momentul in care am decis ca trebuie sa fac ceva, trebuie sa profit de imaginea mea publica pentru a incerca sa schimb lucrurile, sa incep sa fac oamenii, mai ales tinerii, sa ma asculte. Natura nu are voce, ea nu poate sa se apere, iar eu am hotarat sa-i fiu portavoce cat pot eu de bine. Am infiintat organizatia "Generatia Verde", am inceput sa studiez foarte, foarte serios problemele ecologice, am urmat cursuri, scoli si nu m-am mai oprit niciodata.
- Simti ca schimbi ceva, ca esti formator de opinie, mai ales in randul tinerilor?
- Pe mine ma deranjeaza la culme atitudinea bolsevica existenta in Romania, prin care tinerii sunt mereu blamati: ei strica tot, ei nu fac nimic, ei se drogheaza, ei... ei... Cei mai in varsta decat noi, care ne considera asa, sa nu uite ca noi am crescut sub obladuirea lor, suntem fiii lor. Buni sau rai, suntem copiii lor. Tot ei au lasat copiii buni sa plece din tara, neoferindu-le nimic aici. Ca sa-ti raspund la intrebare, eu, personal, fac tot ce pot si o sa fac mereu absolut tot ce pot. Da, incerc sa deschid minti, incerc sa duc o viata responsabila, incerc sa fiu o voce care striga. Daca nu se schimba ceva, generatiile care vor veni ne vor acuza pe noi, tinerii de azi, ca ne-am batut joc de resursele lor, asa cum acuzam noi acum. Iti spun sincer, eu ii invidiez din tot sufletul pe cei care au putut merge prin Alaska, prin America de Sud, prin Europa si au vazut peisaje, locuri salbatice, pe care eu nu mai pot sa le vad, pentru ca s-au distrus. Copiii nostri nu vor mai vedea o multime din lucrurile pe care le vedem noi azi si e nedrept. Am fost intr-o lunga drumetie in Muntii Calimani, cu un prieten. Am vazut nenorocirile de acolo, fosta cariera de sulf, asa-zisele "daramaturi" de padure (evident, generate artificial pentru exploatare) si il ascultam pe prietenul meu mai in varsta, descriindu-mi cum era acolo inainte. M-am surprins privind cu ochii mari, cu inima, cu sufletul, ce a mai ramas, ca sa nu uit. Mi-am dat seama ca in zece ani nu va mai fi nimic si nu vreau sa uit!
- Spui ca duci o viata responsabila. Ce inseamna asta sub aspect ecologic? Ce mici sfaturi se pot da pentru ca oamenii sa inceapa si ei sa fie mai responsabili?
- Pe site-ul "Generatiei Verde" sunt trecute o multime de astfel de sfaturi, lucruri la indemana oricui, dar care sunt enorm de importante, cum ar fi: sa folosim transportul in comun sau, mai bine, sa mergem cu bicicleta. S-a calculat ca, in medie, 30% din drumurile pe care le face un cetatean european sunt pe o distanta mai mica de un kilometru, si totusi, romanii se incapataneaza sa le faca in masina, nu pe jos sau cu bicicleta. Eu merg de doi ani cu bicicleta prin Bucuresti, numai cu bicicleta. Da, trebuie sa fii atent in trafic, e bine sa-ti pui o esarfa la nas, ca sa nu inhalezi prea mult praf, dar se poate merge foarte bine. Alte mici sfaturi: sa stingi mereu lumina in urma ta, sa inchizi apa cat timp te sapunesti sau te periezi pe dinti, sa nu lasi incarcatoarele in priza, sa inchizi, macar cand pleci de acasa, televizorul din buton, nu din telecomanda. Facand aceste lucruri, nu numai ca este corect si te simti bine ca faci ceva bun, dar chiar economisesti bani. Poti ajunge si pana la doua sute de euro pe an economisiti la curentul electric. Asadar, daca nu te induioseaza aspectul ecologic, cel financiar ar trebui. Lumea se schimba, iar romanii ar trebui sa fie in pas cu ea. Uite, se investesc miliarde in cercetarea surselor alternative de energie electrica. Germania a creat in ultimii patru ani 250.000 de locuri de munca noi in domeniul energiei regenerabile (construirea de panouri solare, de centrale eoliene). Este enorm si foarte datator de speranta ca, in viitor, monopolul rusesc al gazelor si petrolului va fi, in sfarsit, inlaturat in Europa. Este ceea ce urmareste Comunitatea Europeana. Ba mai mult, chiar si Statele Unite au inteles, in sfarsit, ca energia alternativa e solutia si investesc si ele enorm. America, tocmai numarul unu intre consumatorii de energie! Iata cum criza economica este de fapt un moment bun, un moment in care omul devine mai creator, in care devine mai constient si mai intelept.
- Sincer, ma surprinde cat de bine si riguros esti informat, ai si studii in domeniul ecologic?
- Am terminat Facultatea de Limbi Straine, am facut un curs de management de proiecte pe fonduri structurale europene, iar acum fac master in Drept Intern si International al Mediului. Sunt informat pentru ca sunt ecologist din convingere, din convingerea mea personala. Am studiat pentru ca nu vreau ca ecologia sa fie numai o moda in Romania. Nu zic ca e rau, dar daca ramane numai o moda, se va risipi, si asta e foarte grav.
- Asadar, ai competenta sa ne spui care crezi ca sunt marile probleme ecologice cu care se confrunta azi Romania...
- Oooh, foarte multe. Toate! Nu trebuie sa fii specialist ca sa-ti dai seama. Defrisari, braconaj, poluare, toate sunt legate intre ele, toate sunt probleme mari, nimic nu s-a rezolvat. Am subliniat chiar si in Parlamentul European, anul trecut, ca problema defrisarilor la noi sta in motivele derizorii din care se face. Se taie paduri pentru imbogatire peste noapte, pentru o masina de lux; iar nenorocitul care taie hectare de padure azi intr-un an nici nu mai are bani de benzina. E inadmisibil! Chiar daca exista legislatie, absolut nimic nu se aplica si nu se respecta. Sunt niste aspecte despre care romanii nu stiu deloc, si nu este vorba numai de ignoranta lor, ci de cat de bine sunt camuflate. De exemplu, nu se stie ca oamenii care traiesc in rezervatii naturale sau in zonele limitrofe lor sunt (sau ar trebui sa fie) recompensati financiar de stat cu bani europeni, ca sa nu faca activitati in defavoarea mediului. Da, legea le da bani sa nu strice natura! Concluzia e ca nu pot clasifica problemele ecologice pe care le avem, pentru ca sunt pur si simplu toate. Culmea este ca inca stam bine in urmatoarea privinta: resursele. Mai avem paduri, mai avem fauna. Pentru cat timp? ma intreb. Ma doare ca in ceea ce priveste resursele am putea sta la masa celor mari ai Europei. Daca am avea grija, am putea avea un cuvant major de spus in Europa, pentru ca problema naturii si mediul ia o dimensiune pe care nu a mai luat-o niciodata in istoria omenirii. Abia acum ne dam seama ca nu suntem superiori naturii, ca nu suntem cuceritori, ci trebuie sa traim in simbioza cu natura, pentru ca altfel ne plesneste cu cate un uragan de ne cuminteste. Avem o viata haotica, iar planeta nu mai poate sustine nivelul de consum la care o supunem. Previziunile sunt foarte sumbre, daca nu facem ceva. Anul 2015 este punctul fara intoarcere. Daca pana atunci nu ne schimbam radical comportamentul asupra mediului, suntem pierduti, pentru ca nu vom mai putea incetini procesul de incalzire globala. Credeti-ma, acesta e crudul adevar!
"Sper sa nu uit ca am fost tanar"
- Serbane, pasiunea ta ti-a schimbat in mod evident gandirea, conduita. Dar ce a schimbat profund, in sufletul tau, dragostea pe care o ai pentru natura?
- Uneori sunt dezamagit de oameni, alteori simt ca nu am suficienta energie sa trag dupa mine cata lume as vrea. Da, activitatea aceasta ma schimba mult, dar mi-e greu sa ma cantaresc. Am douazeci si opt de ani, sunt la varsta la care personalitatea mea e pe cale sa se cimenteze definitiv, inca aflu lucruri despre mine. Sunt mandru si ma consider norocos ca in viata mea m-am batut sa fac lucruri care imi plac si in care cred si am reusit pana acum. Apropierea de natura mi-a schimbat inima: ma bucur cu tot trupul meu de orice gaza, orice floare. O mangai, ma rog sa nu vina nimeni in urma mea si s-o rupa. As sta sa le pazesc pe toate.
- De la ce principiu nu te abati?
- Nu stiu daca am un mare principiu calauzitor, dar stiu sigur ca incerc din rasputeri sa fiu sincer cu mine. Eu sunt cel mai aspru judecator al meu. Incerc sa nu ma dezamagesc; daca altii au asteptari mari de la mine, eu le am pe cele mai mari.
- Parintii tai sunt mandri de tine?
- (Zambeste) Acum, da. Sau mai bine zis acum e mandru si tata, pentru ca la saptesprezece ani, cand am fugit de acasa, nu cred ca era. Am trecut printr-o "batalie" cu tata, care nu era de acord ca la varsta aceea eu sa dansez si sa cant. Mi-a zis ca pot sa le fac, dar daca esuez, voi "dansa" numai dupa regulile lui. Asa ca am plecat de acasa. Am plecat hotarat sa ii demonstrez ca gresea neavand incredere in mine, si cred ca am reusit: mi-am terminat scolile, ba chiar nu am incetat niciodata sa studiez, am avut si am succes in muzica. Am trecut si prin momente foarte grele, cand nu aveam nici ce manca, imi dadea mama pe ascuns cate o ciorba si plangea, saraca, vazandu-ma cum o infulec. Mi se rupe inima acum cand ma gandesc, dar lucrurile acestea m-au calit, mi-au dat putere. Acum sunt prieten bun cu tata, ma respecta mult, iar eu ii inteleg temerile si ii dau dreptate ca lumea in care m-am invartit la o varsta foarte frageda este extrem de periculoasa. Eu la nouasprezece ani aveam sofer si o tara la picioare si un milion de tentatii dintre cele mai sumbre, dar tocmai educatia parintilor mei m-a tinut drept, nu mi-am pierdut capul, nu am facut excese, am supravietuit. Le datorez acest lucru lor.
- Cu atatea drumuri si activitati, mai ai timp de muzica, de prieteni, de familie, de iubire?
- Am timp. Animal X canta in continuare, avem multe concerte. Baietii ma sustin, merg si ei cu bicicletele, vorbesc de cate ori au ocazia despre problemele de mediu. Suntem bine, prieteni vechi si dragi. Incerc, e adevarat, sa ma impart in multe lucruri, poate prea multe, dar nu sunt atat de ipocrit sa zic ca sunt prea solicitat. Eu am vrut muzica, eu am vrut ecologie, eu le-am vrut pe toate si acum incerc sa le fac pe toate bine. Strecor printre ele familia, prietenii, iubirile... Acum trebuie sa fac lucruri mari, insemnate, cat sunt tanar. Crezi ca peste mine nu a trecut intrebarea daca merita sa mai stau in tara asta, sa ma bat cu toata poleiala, in peisajul asta picaresc, in care valorile sunt calcate in picioare?!... De ce nu am plecat? Pentru ca nu sunt las. Am vrut sa-mi fac datoria de tanar. Tinerii sunt catalizatorii societatii, ei sunt reactivi, tinerii fac revolutii, nu batranii. Eu vreau sa-mi indeplinesc acum acest rol, vreau sa urlu, sa bat cu pumnul in masa, sa fac revolutie. Mai tarziu, probabil ca ma voi da deoparte, dar intotdeauna voi sustine vocile tinere. Acesta ar trebui sa fie rolul celor mai in varsta. Noi suntem ca niste atomi nebuni si agitati, iar ei ar trebui sa ne indrume, sa ne croiasca culoare, dar nu o fac. Nu e nici o problema: avem avantajul ca azi ne putem lua exemple de afara, ne putem alege noi modelele, in timp ce ei ne vara pe gat tot felul de mici scandaluri, care sa ne distraga atentia de la marile probleme ale tarii. Cand voi fi de varsta lor, sper din toata inima sa nu uit ca am fost tanar!
- Ce iti doresti acum, care este azi visul cel mai mare al lui Serban Copot?
- In toamna voi merge la Copenhaga, unde va avea loc cea mai mare intrunire de mediu din lume. Va spun asta pentru ca as vrea sa merg pregatit acolo si sa le arat ca Romania incepe sa fie constienta si responsabila. Ca sa ma ajutati sa fac acest lucru, accesati site-ul nostru, www.generatiaverde.ro, si veti gasi acolo cea mai noua provocare lansata de noi si aplaudata la scena deschisa de Comisia Europeana: "Amprenta de carbon", o aplicatie prin care fiecare om isi poate calcula emisia proprie de CO2. Este cea mai simpla metoda sa-ti dai seama ce impact ai tu asupra mediului, pur si simplu calculand ce emisii de CO2 ai. Cu cat mai multe aplicatii vor fi, cu atat mai mult vom demonstra lumii ca ne responsabilizam, ca intelegem, ca suntem cu ei in lupta pentru pastrarea naturii. Asta imi doresc eu cel mai mult acum.
Pe Serban il gasiti pe www.generatiaverde.ro si la serban@generatiaverde.ro
Foto: MEDIA PRO