Prea adesea confundam poporul roman cu actuala harta geografica a romanilor. Ca si cum familia noastra s-ar reduce numai la cei cu care locuim sub acelasi acoperis. Asa incat inima noastra nu rezoneaza la bucuriile, dramele si dorurile romanilor de dincolo de granite, decat cu totul intamplator. Daca am suspina si am zambi odata cu ei, daca le-am asculta ofurile si le-am intinde bratele pentru imbratisari si daca ne-am purta asa cum s-ar cuveni, ca niste frati, atunci am fi cu adevarat un popor mare.
Cati dintre dvs. stiti ca in Banatul Sarbesc si pe Valea Timocului, la sud de Dunare, se afla sute de localitati romanesti? Cati dintre dvs. stiti ca romanii de acolo rezista de sute de ani, sub stapaniri straine, doar prin cultul limbii si dragostea de Dumnezeu? V-ati gandit vreodata ca Romania pe care o stim, cu frontierele desenand un imens buchet de flori, este inconjurata de o alta Romanie, pe care nu o cunoastem? Vorbim, uneori, de Basarabia rapita, dar ne amintim mai greu de romanii din Transcarpatia (Maramuresul istoric), Tinutul Hertei, Bugeac, Macedonia, Valea Timocului, Banatul Sarbesc - zone locuite dintotdeauna de ei. Dar daca statul nu ne poate uni in aceleasi granite, Biserica Ortodoxa Romana incearca sa tina uniti romanii de pretutindeni, macar in duh. In urma cu opt ani, ea a infiintat o episcopie la Varset, pentru romanii ortodocsi din spatiul sarbesc. Episcop a fost ales arhimandritul (pe atunci) Daniil Stoenescu, calugar luminos, teolog subtil si fost ucenic al parintelui Arsenie Boca - "Sfantul Ardealului". Nascut in Tara Hategului, in 1957, a absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, a obtinut titlul de doctor in teologie la Tesalonic - Grecia si a fost profesor la Arad, vreme de 11 ani. In 1984, s-a calugarit la manastirea Hodos-Bodrog, unde a si fost hirotonit preot. A slujit la Hodos-Bodrog, la manastirea Prislop si la Densus - Hunedoara. L-a cunoscut pe parintele Arsenie Boca in toamna anului 1979, in ziua de Sf. Dumitru Izvoratorul de Mir, in casa parohiala a satului Draganescu, unde marele duhovnic picta. Isi aminteste perfect acea zi care l-a marcat pe viata. I-a fost invatacel parintelui Arsenie pana la savarsirea pamanteasca a acestuia, in 1989.
Intr-o zi fierbinte de iulie, din vara aceasta, PS Daniil ne-a acordat un interviu pe tema credintei romanilor din Banatul Sarbesc si Valea Timocului. Ne-am intalnit la Hatagel, in judetul Hunedoara, acolo unde s-a nascut. Ne-a primit cu aceeasi blandete pe care i-o cunosteam si am petrecut citeva ceasuri la umbra unor artari, pe malul unui rau repede de munte. Si timpul a trecut precum apa.
Cunoaste istoria romanilor din arealul vechii Dacii ca nimeni altul si este in stare sa vorbeasca ore in sir despre importanta poporului nostru in aceasta parte de Europa. Calm, cu un discurs bine inchegat, in care nu abuzeaza de termeni teologici, cu simtul umorului si o bucurie care i se vede pe chip, parintele episcop este un interlocutor minunat.
"Romanii din Serbia, mai romani decat romanii din Romania"
- Preasfintia Voastra, pana sa fiti ales episcop administrator al Episcopiei de Varset, ce stiati despre romanii din Banatul Sarbesc si Valea Timocului?
- Le stiam istoria, caci m-au preocupat intotdeauna radacinile si evolutia poporului nostru. Apoi, am avut ocazia sa cunosc mai multi romani din Sudul Dunarii, pe cand eram elev la Seminarul Teologic din Caransebes, in anii 1972-1977. Am avut printre colegi si cativa din Banatul Sarbesc. Insa, cu adevarat i-am cunoscut incepand din anul 2001, cand am devenit episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Daciei Felix, cu sediul la Varset. De la inceput, m-am bucurat sa observ o constiinta si o simtire romaneasca puternica si profunda la fratii nostri din Banatul Sarbesc. De foarte multe ori i-am simtit pe romanii din Serbia mai romani decat romanii din Romania. Isi traiesc cu mare intensitate identitatea nationala si si-au aratat patriotismul, inclusiv in felul in care m-au primit ca episcop roman intre ei.
- Episcopia a avut mai multe denumiri...
- Da, denumirea de Dacia Felix este de data recenta si a fost adoptata la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, care a facut-o pe cand era mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Sarbii nu voiau sa ne recunoasca autoritatea canonica acolo si am purtat un dialog foarte lung, vreme de opt ani, in care ne-au cerut si sa schimbam numele din Episcopia Ortodoxa Romana a Varsetului. Pe 28 aprilie, anul acesta, autoritatile bisericesti si ale statului sarb ne-au recunoscut oficial autoritatea doar asupra romanilor din Voivodina, dar nu si pentru cei din Valea Timocului. Vom continua dialogul, pentru a rezolva problema drepturilor bisericesti elementare ale romanilor din Sudul Dunarii.
- De ce nu vor sarbii sa aveti autoritate si in Valea Timocului?
- Sunt nemultumiti ca am avea autoritate canonica peste un numar mult mai mare de cetateni sarbi decat au ei asupra unor cetateni romani. In Banatul Romanesc, traiesc 22.000 de sarbi. In Banatul Sarbesc sunt cateva mii de romani, insa pe Valea Timocului exista 154 de localitati curat romanesti, peste 40 de localitati mixte romano-sarbe, romanii traiesc de asemenea in 20 de orase din Sudul Dunarii, ajungand sa reprezinte si 90 la suta din populatia unora, cum e in Cladova, vizavi de Turnu Severin. In total, dupa statisticile oficiale, avem acolo peste 35.000 de romani. Iata de ce sarbii au admis ca in Voivodina, unde numarul romanilor este de cateva mii, sa existe 40 de biserici romanesti, iar in Valea Timocului, unde sunt de zece ori mai multi, s-au opus si la constructia unui singur lacas de cult.
- Amandoua popoarele sunt majoritar ortodoxe, nu ar fi normal ca ortodoxia sa prevaleze asupra nationalitatii si sa ne impacam bine, in numele lui Hristos?
- Din punctul de vedere al Patriarhiei Romane, asa e natural sa se intample, dar Patriarhia Sarba vede lucrurile putin altfel. Este o lunga istorie a relatiilor tensionate dintre cele doua Biserici locale. Dupa anul 1833, cand Craina Timocului a intrat in componenta regatului sarb, populatiei romanesti de acolo, care avea biserici si manastiri, i s-a interzis slujba in limba romana si a fost incorporata, fara sa i se ceara parerea, in Patriarhia Sarba. Romanii din Sudul Dunarii, mai ales in ultimii 20 de ani, insa, au inceput sa-si ceara drepturile care li s-au refuzat atata amar de timp. In ultima vreme, eforturile Patriarhiei noastre in acest sens sunt dublate de cele ale mai multor asociatii romanesti culturale si religioase, care lupta pentru obtinerea drepturilor noastre firesti si sunt decise sa ajunga pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
"Un erou al romanilor timoceni: parintele Boian"
- La Malainita, in Valea Timocului, exista singura biserica romaneasca din regiune, construita de parintele Boian Alexandrovici. Sarbii l-au amenintat in repetate randuri ca i-o vor demola si, la un moment dat, au anuntat ca parintele a fost caterisit, desi nu era sub autoritatea Patriarhiei Sarbe. De ce atata inversunare?
- Sarbii inteleg importanta acestui precedent si se tem ca vom ridica si alte lacasuri de cult. Vor sa ne opreasca. Insa eu l-am hirotonit intru preot pe parintele Boian, parohul bisericii "Sf. Arh. Mihail si Gavriil" de la Malainita, chiar aici, la Schitul Retezat, in apropierea caruia ne aflam azi, si l-am numit protopop al unui nou protopopiat ortodox roman, infiintat acolo. Parintele Boian e foarte curajos si hotarat, este un erou al romanilor timoceni si al credintei. Avem nevoie de mai multi oameni de acelasi calibru pentru a-i asista spiritual pe romanii timoceni.
- La Varset, asadar, sunteti recunoscut ca episcop. Le sunt respectate si celelalte drepturi romanilor de acolo, cele privind educatia in limba materna, de exemplu?
- La Varset, da. Varsetul e un oras cosmopolit, cu 40.000 de locuitori, intre care multi maghiari, croati, germani, romani - avem 3000 de romani acolo. In acest oras, care e centrul spiritual al romanilor din Banatul Sarbesc, exista scoala elementara in limba romana, liceu in limba romana si o sectie de pedagogie in limba romana la Universitate. De asemenea, avem o catedrala ortodoxa romana, cu hramul "Inaltarea Domnului", ctitorita in stil bizantin, intre anii 1911-1912, fiind sfintita de catre episcopul Caransebesului, Miron Cristea, care a devenit mai tarziu primul patriarh al Romaniei. La Varset apare si "Cuvantul Romanesc", un ziar editat de Comunitatea Romanilor din Serbia. O puternica intelectualitate romaneasca avem si la Novi Sad, dar si la Panciova, unde se afla redactia saptamanalului de limba romana "Libertatea".
"Ingerii cu aripi tricolore"
- Spuneati ca v-a impresionat sentimentul national la romanii din Serbia. Dati-ne, va rog, un exemplu.
- In catedrala din Varset exista un fragment de pictura deosebit de interesant, in care doi ingeri, care tin pe brate catedrala in miniatura, au aripile vopsite cu tricolorul romanesc. Aceasta imagine cred ca simbolizeaza ca romanii din Serbia poarta pe aripile sufletului lor tricolorul romanesc, simbolul apartenentei la acelasi neam. Romanii din Timoc si Voivodina se numesc granita vie a poporului roman. Localitatile romanilor de acolo sunt localitati istorice, romanii de acolo nu au emigrat, ci acolo s-au nascut, sunt acolo de pe vremea dacilor si a romanilor. Au supravietuit tuturor stapanirilor straine, pastrandu-si limba, traditia si credinta ortodoxa.
- Diferentele etnice se estompeaza in cazul acesta al trairii aceleiasi credinte?
- Poate ca da. In orice caz, nu se simt diferente din punct de vedere religios. Sunt multe parohii mixte romano-sarbe si traim credinta impreuna. La Pasti, ies preotii romani si cei sarbi si inconjoara impreuna biserica, se roaga impreuna. Diferentele sunt limba de cult si calendarul, caci noi am adoptat calendarul nou, iar ei respecta calendarul vechi, dar in rest avem aceeasi credinta. Fara indoiala, nu exista zid chinezesc intre romani si sarbi.
- Parinte episcop, exista un specific romanesc al ortodoxiei din localitatile romanesti din Serbia?
- Constat ca bisericile romanesti sunt mai frecventate de credinciosi, mai ingrijite, parca noi ne traim mai cu ardoare credinta. Din nefericire, in Serbia, comunismul a lasat din punct de vedere spiritual urme mult mai vizibile decat in Romania. Romanii ortodocsi sunt credinciosi, fideli Bisericii si vad in Biserica matca fireasca a romanitatii, se regasesc in corabia Bisericii ori de cate ori furtunile istoriei ii ameninta. Biserica este pastratoare a constiintei nationale si a fiintei nationale. Este ceea ce spunea Mihai Eminescu: Maica neamului romanesc.
"Timocenii ii fac pomana lui Dumnezeu"
- Au fratii nostri din Banatul Sarbesc obiceiuri speciale legate de inmormantare sau nunta, preluate din precrestinism si ingaduite de Biserica, asa cum se intampla in unele comunitati de la nord de Dunare?
- Nu stiu sa existe la romanii din Banatul Sarbesc, dar sunt la cei din Valea Timocului, in special legate de cultul mortilor - care e foarte dezvoltat. De exemplu, la inmormantare merg inaintea sicriului mai multi barbati cu oglinzi mari legate de gat. Nimeni nu mai stie de ce, ca asa au apucat, dar au pierdut intelesul. In unele locuri, credinciosii se aduna o data pe an, la o masa comuna, pe legaturi de rudenie, si spun ca dau de pomana pentru Dumnezeu. Ca si cum Dumnezeu ar fi unul dintre ei, cineva drag, care e pe lumea cealalta si trebuie sa-i faca pomana la rastimpuri. Nu stiu nici batranii cum s-a nascut aceasta traditie. Un alt obicei este de a canta fanfara la Inviere, in afara bisericii. Cand se slujeste la Inviere, se inconjoara biserica si se canta "Hristos a inviat", canta si fanfara. Ei asa au fost obisnuiti dintotdeauna, pentru ca pe langa biserici s-a dezvoltat muzica de fanfara, probabil preluata de la svabi. Si la inmormantare se duce fanfara. Cred ca au o legatura cele doua momente, ai murit in trup, dar invii in duh. La cele 40 de biserici sunt cam 30 de fanfare si tot atatea coruri.
- Cum se simte un episcop intr-o comunitate asa de mare de romani, dar pe pamant strain?
- Romanii de acolo se simt ca acasa, desi au nostalgia Romaniei Mari. Si daca ei se simt asa, eu, ca episcop al lor, ma simt aproape ca acasa, dar nu ca in Tara Hategului (rade). Daca asta vreti sa stiti, nu am sentimentul ca sunt in exil, pentru ca romanii de acolo au radacini adanci in istoria acelui pamant. Ma simt intre bastinasi. Daca as fi episcop in Occident, de pilda, m-as simti emigrant, pentru ca romanii de acolo sunt prea proaspat sositi ca sa fie ai locului.
- Va ajuta si felul lor de a fi?
- Da, pentru ca sunt saritori, jertfitori si truditori. Ei repara bisericile, le inzestreaza, le intretin. Si noi incercam sa le insufletim, prin liturghie arhiereasca, prin predica, prin vizite canonice.
- Claditi mai mult suflete sau ziduri?
- Zidurile exista acolo, au fost ridicate pentru majoritatea lacasurilor de cult ortodoxe romanesti, in secolele XVIII-XX, desi sunt unele atestate si in secolul al XIII-lea. Zidirea pe care punem accent acum este insa cea duhovniceasca. Trebuie sa men-tinem bisericile cat mai pline, pentru ca asa reusim sa ne apropiem cu totii mai mult de mantuire. Din pacate, numarul romanilor este in scadere continua. Dupa statisticile oficiale, de la peste 100.000 de suflete in anul 1918, au ajuns azi la 35.000. Natalitatea este scazuta in randul romanilor din Banatul sarbesc, ca si in Banatul Romanesc. Cred ca este o trasatura banateana, oamenii au grija pentru a asigura bunastarea familiei si se tem ca mai multi copii i-ar impiedica; nu vor sa-si imparta averile si isi planifica vietile mai atent.
- Sunt manastiri romanesti in Serbia?
- Este o fosta manastire, la Salistea Mica, inchisa de pe vremea Mariei Tereza, si unde se face anual pelerinaj in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, dar nu avem vietuitori acolo. Nu exista vocatii calugaresti. Cei care au fost atrasi de calugarie, foarte putini, s-au dus in manastiri sarbesti.
"Andrei Saguna este cel mai cinstit de romanii din Serbia"
- Au dat romanii mari duhovnici sau sfinti in Serbia?
- Sfinti, nu. Iar dintre parintii duhovnicesti romani, am stiinta doar despre parintele Tadei, staretul Manastirii Vitovnita. Parintele Tadei a fost un indrumator duhovnicesc daruit cu multe harisme, ce a calauzit poporul sarb asemenea Parintelui Cleopa in Romania - pe care l-a si intalnit prin anii 1970, la Manastirea Sihastria. Parintele a slujit in mijlocul unei masive comunitati romanesti din rasaritul Serbiei. Cunosc romani care i-au fost fii duhovnicesti si pastreaza scrisori de la preacuviosia sa. Insa romanii din Serbia au un respect si o dragoste deosebite mai ales fata de mitropolitul Andrei Saguna, care a invatat patru ani la Scoala Teologica de la Varset, apoi a fost inca patru ani profesor tot acolo. El a izbutit, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sa produca despartirea ierarhica a Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania de Biserica Ortodoxa Sarba. Pana la anul 1865, Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania, Ungaria si Banat era sub jurisdictia Bisericii Sarbe din monarhia austro-ungara. Prin reactivarea mitropoliei de la Sibiu si infiintarea episcopiilor de la Caransebes si Arad, Andrei Saguna a scos comunitatile romanesti din Serbia de sub jurisdictia BOS. Chipul lui Saguna este cinstit in foarte multe biserici romanesti din Banatul Sarbesc, Biblia lui Saguna este la loc de inchinare, iar numele lui Saguna este pronuntat cu mare lauda.
- La ce sfinti au romanii din Serbia mai mare evlavie?
- Romanii din Banatul Sarbesc cinstesc mai ales sfintii casei, sau cum li se mai spune: "Slava Casei". Fiecare familie are cate un sfant protector, pe care il praznuiesc cand este trecut in calendar si cand fac o sarbatoare in familie din acest eveniment. Il cheama pe preot sa faca sfintirea apei in casa si taierea colacului si este o zi deosebita pentru familia respectiva. In Romania mai putin se cultiva hramul casei. In intreaga Serbie, cel mai cinstit este Sfantul Sava - organizatorul Bisericii Ortodoxe Sarbe in secolul al XIII-lea -, iar dupa el, Sfanta Parascheva. Sfanta Parascheva de la Iasi a avut moastele, timp de peste o suta de ani, la Belgrad, pana ce orasul a fost ocupat de turci. Apoi moastele au fost luate de turci si duse la Constantinopol, de unde Vasile Lupu le-a rascumparat si le-a asezat la Iasi, in biserica Sf. Trei Ierarhi. Foarte multi sarbi si romani din Serbia vin in pelerinaj la Iasi la Sf. Parascheva. De cativa ani incoace, a inceput sa existe un interes crescand si pentru parintele Arsenie Boca de la Prislop, cel supranumit Sfantul Ardealului. Tot mai multi romani din Serbia si sarbi au aflat despre viata sa minunata si fac pelerinaje la mormantul sfintiei sale. Recent, la Belgrad a aparut un volum de peste 500 de pagini in limba sarba, despre marii parinti duhovnicesti din secolul trecut, in care 90 de pagini ii sunt alocate parin-telui Arsenie Boca.
"Parintele Arsenie Boca, arhanghelul de la Prislop"
- Parinte episcop, stiu ca nu faceti caz de ucenicia Preasfintiei Voastre pe langa parintele Arsenie si ca vorbiti rar si numai cand considerati necesar despre el. Spuneti-ne insa, va rugam, daca ar fi sa-l carac-terizati pe parintele Arsenie cu un singur cuvant, care ar fi acela?
- Am incercat sa-l definesc in trei expresii metaforice, doua inspirate din Biblie si una care imi apartine: omul imbracat in haine de in (Iezechiel, cap. 9; adica salvatorul celor curati - n. red.), ingerul cu cadelnita de aur (Apocalipsa, cap. 8; cel care duce rugaciunile sfintilor pe altarul Domnului - n. red.) si arhanghelul de la Prislop. Oamenii vin, an de an, tot mai multi, la Prislop, la mormantul parintelui Arsenie, pentru ca simt o autenticitate. Nevoia de sfinti a fost dintotdeauna, dar mai ales astazi, cand traim intr-o lume tot mai nesfanta, oamenii lui Dumnezeu cauta catre sfinti model de viata, protectie si indrumare spirituala, si in viata aceasta, si in cea de dincolo de moarte. Sfintii sunt cei care au trecut Iordanul in Canaan, noi suntem dincoace de Iordan, inca in pustiul Sinai. Ei ne asteapta, se roaga pentru noi si ne povatuiesc.
- Ce pacat ii munceste mai ales pe credinciosii romani din Serbia?
- Nu numai la ei, ci si la cei de aici, cele mai mari pacate intalnite sunt avortul, betia si infidelitatea conjugala.
- De ce credeti ca un popor crestin accepta crima?
- Noi nu suntem increstinati pe de-a-ntregul. Avem spatii ale subconstientului nostru colectiv care nu au fost crestinate; ceva primitiv, barbar a ramas in noi. Dar acest lucru nu se intampla numai cu noi. Din punctul meu de vedere, nazismul a insemnat o rabufnire a primitivismului si barbariei din strafundurile poporului german, ca si comunismul la rusi. Noi am fost scutiti de asa ceva, pentru ca ne-am nascut crestini. Dar la noi raul din interior izbucneste altfel: nu facem rau altora, ci noua insine.
Foto: Agerpres (2)